Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Numai la o asa mare incercare se poate testa iubirea adevarata.
Felicitari sotiei! Intotdeauna femeia a detinut, mai mult ca barbatul, acea iubire jertfitoare si adevarata.
Daca nu ar fi fost vorba de o asa trista poveste, eu as fi incheiat asa declaratia:
” Dar Dumnezeu fiind asa de intelept. te-a creat femeie, coasta din coasta mea ca sa-mi fi ajutor, sa-mi daruiesti bucuria si sa-mi inseninezi zilele noroase si impovarate.
„Intotdeauna femeia a detinut, mai mult ca barbatul, acea iubire jertfitoare si adevarata.”
Domnă/Domnișoară Naomi, glumiți, nu-i așa? Dacă da, a fost o glumă pe cinste. Afirmația asta m-a răscolit cu totul pe dinlăuntru.
Adrian, in familia mea, timp de trei generatii, bunica, mama, fica, au dat dovada de o mare si exemplara dragoste jerfitoare. Poate mai exista asemenea exemple dar eu cel putin trei cazuri concrete pot sa le scot in fata. Nu am intalnit inca un barbat care sa se fi jertfit mai mult ca ele.
Medical s-a constatat ca in creierul femeii este o camaruta anume care degaja o putere a dragostei mai profunda, spre deosebire de barbat. (Sursa provine de la un psiholog, L Caciamac, la a carui seminar am participat)
Nici doamna si nici domnisoara, simplu -sora-
Draga mea Naomi
Nu pot decat sa remarc faptul ca psihologul care a tinut seminarul era un om fericit. :-))
Va pacalit, influentat de sotia multprea iubitoare..
Psihologul a supralicitat nitel…
Totusi, exista o carte celebra scrisa de Anne Moir si David Jessel: „Brainsex. The Real Differences Between Men and Women” (prima editie a aparut in 1989). Am citit-o si m-a pus pe ganduri. Se pare ca exista ceva adevar in metafora folosita de psihologul citat de Naomi. Zic respectivii autorii ca barbatii si femeile sunt diferiti deoarece au creiere diferite. Creierul este structural diferit la barbati si la femei, informatia este procesata in mod diferit, ceea ce duce la perceptii si comportamente diferite. Potrivit celor doi autori, ideea dupa care creierul unui barbat nu difera structural de cel al unei femei este „o minciuna biologica si stiintifica”. Se pare ca zonele din creier care controleaza sentimentele sunt structurate diferit la barbat si la femeie. Din ceea ce am cercetat pana in acest moment, se pare ca cercetarile legate de fiziologia cerebrala si studiile despre comportament confirma ideile lui Anne Moir. Nu sunt specialist in domeniu, poate ca altii stiu mai mult si ne pot lamuri.
O carte mai recenta (2006) despre acest subiect este cea a lui Louann Brizendine. O rasfoiesc in aceste zile si ma pune pe ganduri (se numeste „The Female Brain”). De exemplu, autoarea rata ca in zonele creierului legate de auz si limbaj, statistic vorbind, femeile au cu 11% mai multi neuroni. De asemenea, regiunea memoriei este mai mare la femei. Circuitele nervoase corespunzatoare interpretarii emotiilor sunt mai dezvoltate la femei. Cu alte cuvinte, femeile sunt mai inteligente emotional, dupa cum ar spune Goleman.
Deci psihologul amintit de Naomi nu bate campii. Cred ca a folosit o metafora pe care Naomi a luat-o ad litteram.
dane , eu il cunosc personal pe psiholog, nu este omul care sa pacaleasca, nu este foarte fericit si nici nu are sotie…e casatorit cu munca lui…desi nu duce lipsa de admiratoare…e un om pur si simplu…MINUNAT…si tot ce spune e din vasta experienta , e specialist in formarea adultilor de peste 12 ani…
Andrei, nu Adrian, desi sunt si eu pe aici… 🙂
Scuzati- ma Adrian, desi mi-a placut prezentarea dvs la apelul facut. 🙂
Dan, nu stiu cat de fericit a fost psihologul, dar eu l-am crezut. Nu cred ca era casatorit! 🙂
PS Andrei
Mi-a ramas un semn de intrebare. Ai fost rascolit pe dinlauntru placut sau ti s-a facut rau? 🙂
Si te rog sa ma scuzi ca ti-am gresit numele.
Soră Naomi atunci,
Atunci probabil nu ați văzut prea mulți bărbați la viața dv.
Nu e nevoie de scuze, mulți îmi zic din greșeală „Adrian”.
Ca să răspund, mi s-a făcut rău. Mi s-a părut o replică destul de… misandrină, dacă-mi permiteți, o replica ce promovează emanciparea femeii, o replică ce scoate femeia din locul ei stabilit de Dumnezeu, o femeie superioară. Tocmai aici e problema cu multe femei: că nu stau la locul lor. Priviți în blogosferă cîtă „înțelepciune” abundă din replicile unor femei ce ar trebui să învețe măcar să tacă. Dar nu… nu se poate așa ceva… Ele vor să fie în alt loc decît în cel în care le-a pus Dumnezeu.
Eu, ca bărbat, comentez destul de rar, și în moderație pe bloguri, dar unele femei par să fie omniprezente și omniștiutoare. Să nu mă înțelegeți greșit, ca să nu mă răscoliți și mai tare 🙂
Cu drag,
Normal ca am vazut barbati la viata mea, 🙂 dar probabil nu am cunoscut îndeajuns de multi, iar dintre cei pe care i-am cunoscut putini mi-au aratat ca pot iubi cu o dragoste jerfitoare.( …nu am spus ca barbati nu pot sa iubeasca asa; am spus ca femeile pot mai mult)
Femeia zilelor noastre emancipeaza, uitand porunca lui Dumnezeu si asta este foarte rau. Dar s-ar putea ca unele dintre noi sa nu putem sa ne exprimam doleanta in cercul in care traiesm, in familie si atunci gasim in spatiu virtual un hau unde ne putem descarca sufletul, unde ne eliberam de multele cuvinte nerostite.
Suportati-ne, luati-ne ca pe un vas mai slab! 🙂
Am incercat sa nu te inteleg gresit, 🙂 dar daca totusi am facut-o, te rog iartama si nu te rascoli. 🙂
Poate ca uneori femeii ii este mai usor sa iubeasca decat barbatului.
Cu toate acestea, desi barbatului nu ii este la fel de natural, asta nu inseamna ca iubirea lui nu e la fel de frumoasa sau de adanca. Sa nu ne lasam pacalite de unele denaturari lumesti ale ideii de iubire.
Si nici barbatii. Asta daca doresc sa fie barbati adevarati, deplini.
Acelasi lucru l-am spus si eu.
Datoria de a iubi cu 1Corinteni 13 este a tuturor crestinilor
Anonim, stiti ce-i dragostea si nu stiti sa mustrati cu dragoste?! 🙂
Nu e adevărat. Am întâlnit bărbați care își iubesc soțiile profund, la fel de profund ca și femeiile, doar că nu o arată public sau nu se exteriorizează. Așadar, nu disprețuiți/umiliți bărbatul.Dacă, pe lângă faptul că e iubit mai e și respectat și nu sâcâit sau apostrofat la fiecare lucrul pe care îl face, atunci se poate simți iubirea înălțătoare ce o are soțul pentru soția lui.
Cristina, acesta tocmai a murit! Ne-a lăsat o declarație de dragoste emoționantă.
Da, m-a mişcat declaraţia lui.
Eu i-am răspuns lui Naomi la cuvintele din comentariul de mai jos:
„Intotdeauna femeia a detinut, mai mult ca barbatul, acea iubire jertfitoare si adevarata.„
ÎNTOTDEAUNA femeia?
Poate că femeia iubește mai intens, dar bărbatului i s-a dat POTENȚIALUL să iubească mai mult.
Cine are slavă mai multă POATE iubi mai mult.
Sau cine iubeste mai mult are mai multa slava.
Dragostea este singurul sentiment care va mai dainui dupa ce toate vor pieri. Daca nu invatam sa iubim acum, aici, cu dragostea din 1Corinteni 13 zadarnic ne-am trudit, zadarnic am stiut sa manuim cuvintele, zadarnic am iubit mai mult, zadarnic….
Noi invatam si ne dorim sa iubim cu dragostea aratata in 1Corinteni, dar nu putem acum iubi asa. Stiind acest lucru si stiind ca Isus Hristos este Dumnezeu, singura persoana din Dumnezeu care S-a facut vazuta si stiind ca Dumnezeu este dragoste, mi-am permis in imaginatia mea sa aduc o modificare ( dar nu de sens ) Bibliei. Astfel am inlocuit in 1 Corinteni cuvantul dragoste cu cuvantul Hristos
Cap 13
1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea pe Hristos (dragoste), sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea pe Hristos (dragoste), nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea pe Hristos (dragoste) nu-mi foloseste la nimic.
4. Hristos (dragostea) este indelung rabdator, este plin de bunatate; Hristos (dragostea) nu pizmuieste; Hristos (dragostea) nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
8. Hristos (dragostea) nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10. dar, cand va veni ce este desavarsit, acest „in parte” se va sfarsi.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si Hristos (dragostea); dar cel mai mare dintre ele este Hristos (dragostea).
Si am mai modificat ceva, un hymn, sper ca John Newton sa nu se supere, dar in hymnul Amazing Grace am schimbat „Grace” cu „Christ” si suna foarte bine si adevarat.
frumos spus !
numai Dumnezeu poate da o astfel de putere, o astfel de dragoste. este de admirat aceasta pereche , dar nu este singura. dupa 45 de ani sunt mai multe cazuri de genul acesta. eu am asistat la ceva si mai uimitor.
doi tineri fosti colegi de clasa la varsta de 22 de ani s-au casatorit. la 3-4 luni dupa casatorie sotul a fost diagnosticat cu cancer. starea lui s-a inrautatit rapid. in 3 luni de zile era o epava, aproape ca-ti era groaza sa-l privesti. sotia a ramas langa el dormind in acelas pat si veghind 24 din 24 de ore la orice nevoie. cand mergeau colegii de clasa in vizita la ei sa-i incurajeze, plecau ei uimiti si intariti in credinta. aceasta tanara foarte frumoasa privea cu drag la ceia ce ramasese din sotul ei doar in cateva luni si spunea tuturor: stiu ca acum nu arata prea bine, dar pentru mine arata exact ca in aceasta fotografie, si le arata poza de la nunta.
Domnul s-a indurat de ei si l-a luat repede la El acasa pe sotul bolnav, tanara sotie risca sa se imbolnaveasca si ea de epuizare.
acestea sunt exemple de lucrari ale Domnului in oameni care se incred cu adevaratin El. Domnul sa ne ajute sa ramanem credinciosi sa putem fi intariti la vreme de necaz!
Si cei care nu se incred cu adevarat in Domnul crezi ca nu sunt in stare de astfel de sentimente fata de partenerii lor? Oh ba da. Cunosc cel putin un caz. Nu si-a ingrijit doar sotul, ramanand apoi vaduva cu 6 copii, ci si soacra. 7 ani de zile paralizata la pat. Pt nimic in schimb. E mama unei bune prietene a mele.
Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel? (Matei 5:47)
Impresionant!
E impresionant sau zguduitor sa-ti pastrezi cuvantul dat: „la bine si la rau”?
E trista povestea….si totusi e trist pe lume!
penru foarte multi.
Cred ca oameni ca cei din exemplul prezentat in articol vor afla mai indeaproape si mai adanc ce este „dragostea adevarata” decat multi dintre noi, restul. 🙂
Eu zic ca deja au aflat-o si o traiesc din plin aceasta gragoste, fiind un exemplu viu pentru multi.
„oameni… vor afla” adica la timpul viitor, pentru ca ei nu trec sau au trecut acum prin acest fel de experiente. vor mai fi si altele, mai incolo. nu?
era un fel de a spune ca ei (cei greu incercati, dar biruitori) afla si traiesc mai mult ca noi iubirea.
🙂
@R
Femeia vaduva cu sase copii si soacra bolnava nu credea „cu adevarat in Domnul”?! Ce-ai vrut sa spui cu asta? Iti imaginezi cata putere trebuie sa ai, evident de la Domnul, ca sa poti sa traiesti cu aceste poveri? Si sa le depasesti? La blogurile astea crestine, indiferent de confesiune-iar cele ortodoxe, imi pare rau sa o spun , exceleaza prin intoleranta- ceea ce ma ingrijoreaza pe mine e o percepere ingusta a unor calitati universal valabile si dupa care vor fi judecate TOATE neamurile, caci ele vin de DOMNUL: bunatate, intelepciune, intelegere, taria de a depasi greutatile cu care te confrunti de-a lungul vietii, nu in ultimul rand-efortul de a invata, harnicia, ajutorul dat altora, ca si nejudecarea semenilor, etc., etc…Nu stiu de ce chiar persoanele tinere pun mai mult accent pe lucrurile de suprafata: basma pe cap in biserica (dar tinuta in pantaloni!), metanii si inchinaciuni la Icoane (fara sa se gandeasca si la cealalta lume,care asteapta), lumanari si colive (cu zgomotul de rigoare, cand si le aranjeaza)deci nu se tine cont deloc de faptul ca ceea ce faci tu ar putea deranja reculegerea celorlalti. Am avut o eleva foarte nonconformista, ca sa zic asa, cu probleme mari de disciplina, dar si de invatatura. Si totusi, a fost singura care mi-a spus, intr-o zi, ca trece mereu, in drum spre scoala, pe langa o fabrica de paine si vede cata paine se arunca. Nu s-ar putea sa faca scoala niste demersuri ca aceste paini sa fie date saracilor? Eu personal apreciez de un milion de ori mai mult acest gen de crestini, decat pe cei inchistati intr-o falsa evlavie. Si sunt ferm convinsa ca Domnul vede si cantareste…
Voiam sa spun ca nu era si nu este pocaita. Nu prea merge la biserica (ortodoxa) si nu se sfieste sa injure si sa blesteme cand e cazul. : )) Dar atat ea cat si copiii ei sunt oameni mai faini decat multi pocaiti. Crede ca exista Dumnezeu si atat.
Mama ei este pocaita (penticostala). Poate de aici puterea. : )
Spui: „ce ma ingrijoreaza pe mine e o percepere ingusta a unor calitati universal valabile si dupa care vor fi judecate TOATE neamurile, caci ele vin de DOMNUL: bunatate, intelepciune, intelegere, taria de a depasi greutatile cu care te confrunti de-a lungul vietii, nu in ultimul rand-efortul de a invata, harnicia, ajutorul dat altora, ca si nejudecarea semenilor, etc., etc…”. Ma crezi ca toate aceste calitati le are un prieten ATEU? Cateva luni de zile a mancat cu paiul dupa ce s-a trezit din coma, si cu toate acestea nici un „Doamne ai mila de mine!” n-a articulat. Atat el cat si familia lui este atee. Nu a fost niciodata la biserica, numai in bisericile care sunt deschise pt vizitatori, pt contemplarea cladirii si sa faca poze. : )) Nu a citit Biblia si nici nu il intereseaza. Asa ca toate aceste calitati la momentul actual nu-i folosesc la nimic daca nu-l recunoaste si nu-l primeste pe Cristos. Nicodim nu avea toate calitatile de mai sus? Ba mai mult spune Scriptura ca nu era nimeni in Israel ca Nicodim. Cu toate acestea Domnul ii spune ca trebuie sa se nasca din nou ca sa poata intra in Imparatia Cerurilor. Sau acel tanar bogat.
Ce am vrut sa arat este ca nu numai copiii lui Dumnezeu sunt capabili de astfel de dragoste si dedicare, si ca nu ar trebui sa ne mire o astfel de atitudine printre copiii lui Lui. Este normal si firesc si la pagani, daramite la copiii lui Dumnezeu.
Daca Dumnezeu a hotarat ca barbatul sa fie capul familiei si stalpul caminului, noi ca oameni nu-i putem nega acest rol. Nu cred ca exista iubire mai profunda decat aceea de a incerca sa iti aperi/protejezi familia. Este o responsabilitate imensa, pe care Dumnezeu a dat-o barbatului. O femeie nu poate face tot ceea ce poate face barbatul. Ea nu poate si nu va putea lua locul barbatului niciodata. Si daca vorbim de iubire, pot spune cu toata convingerea ca barbatul e cel care iubeste mai mult. Un exemplu este si tatal meu. A dat dovada de o iubire pura, adevarata. Si-a iubit sotia(pe mama mea), cu toata puterea. Nu am crezut ca dragostea este totusi asa de mare. El a iubit-o insa, pana la moarte. Si chiar si acum o mai iubeste(dupa ce a murit).
„Si chiar si acum o mai iubeste(dupa ce a murit).”
Cum puteti sti?
Femeile si barbatii iubesc la fel.
Dragostea este atunci cand iti dai viata fara sa clipesti pentru cel pe care-l iubesti
Dragostea este atunci cand dai farama ta de paine celui pe care-l iubesti stiind ca tu flamanezesti
Dragostea este atunci cand ziua incepe si se termina cu ea/el
Dragostea este atunci cand plangi de plansul ei/lui
Dragostea este atunci cand orice realizezi vrei sa impartasesti cu ea/el
Dragostea este atunci cand zambetul ei iti lumineaza ziua si prezenta ei iti da sens la viata.
Dragostea este atunci cand iubesti si fara sa fii iubit.
Dragostea este o „inventie” a Creatorului. Daca ceea ce simti tu nu este identic cu ceea ce a lasat El atunci nu este dragoste. E turnul Eiffel mutat la Bragadiru.
: ))))
F frumos si adevarat.
@R
Multumesc pentru continuarea dialogului si pentru explicatii.
„Nu este pocaita” – of ! sovinismul asta interconfesional ( ” numai noi suntem adevaratii”…).
Dar ai adaugat un lucru extrem de important, esential: ca toate lucrurile bune, jertfele pe care le aducem trebuie facute in numele Domnului nostru Isus Cristos. Asta este!
Pe de alta parte, prietenul tau despre care zici ca e ateu, dar care e un om moral in practica, chiar nu a intalnit pe nimeni, sau nimic, care sa ii vorbeasca despre Dumnezeu intr-un mod convingator? Nu-mi vine sa cred ca are inima impietrita. Incearca sa ii topesti invelisul de gheata (daca exista), dar fara sa folosesti „limbajul de lemn „, cu „noi astia bunii si voi ceilalti raii” , ca ai pierdut din start. Dumnezeu este iubire…Iar Chipul Lui exista in fiecare om – desi, uneori, ne vine destul de greu sa il descoperim! Ne poate ajuta muzica.
Ba da. M-a intalnit pe mine : )) acum vreo 7 ani. I-am spus despre Dumnezeu, nu primeste, iar eu nu prea insist. Sau poate nu ma pricep. Are inima impietrita. Nu-l intereseaza Dumnezeu, insa nu va merge tot timpul dupa cum vrea el. : )) Am credinta asta. : ) Domnul il iubeste. Anul trecut l-a scapat dintr-un accident de masina in care a supravietuit miraculos, (aproape) fara nicio zgarietura, masina fiind facuta zob. E evreu si e mai capos. : ))
@R
Iti doresc din toata inima sa-l crestinezi pe prietenul tau evreu.
foarte interesante toate comentariile voastre…
printre primele spunea cineva ca toata povestea e o gluma a psihologului Constantin Caciamac care ar fi influentat de sotia prea iubitoare… nu este asa…deoarece nu a fost casatorit niciodata… prea mult studiaza ‘femeia’ ca sa se poata indragosti…dar cazul despre care a vorbit e real.
Pacat ca aproape toti oamenii „mari” traiesc singuri…
da, cazul cu pricina nu este o glumă..