Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
si uite asa suprapunem peste propriile conceptii niste texte biblice smulse din context. prefer sa ma abtin sa si nu mai comentez…
Da? Păi să vedem, unde?
Care-i contextul?
Nu te abţine, luminează-ne şi scoate-ne din cercul nostru hermenutic strîmt….
Genul ăsta de observaţii a la Alin Cristea (care a scrist texte rizibile ca răspuns la textele negruţiene, alea chiar nu merită răspuns) n-ar rezista nici la anul I la cursul de iniţiere în „Metode de studiu biblic”.
Te rog: vorbeşti de eisegeză. Unde, cînd, cum?
Re-explicitează-ne textele, te rog, Michael!
Mi s-au fracturat toate oasele logicii cand am citit textul. Daca nu ar fi o pledoarie pro-domo n-ar rezista nici la categoria „Ana are mere”
daca n-ar fi o afirmaţie fara suport de genul: „bleah, nu-i bun… ” fără niciun fel de argumentaţie, poate ar merita şi un răspuns.
Ai dat un raspuns deci a meritat ceva 🙂
Scuze dar m-am trezit gandind cu voce tare cand am scris comentariul initial la subiect. Se pare ca am fluierat in biserica.
Din putinele informatii de aiurea si cu ceva deductii mi-am format o imagine despre adevarata problema care pluteste ca pe o magma pe subiectul with a too little importance pentru nembrii de rand, subiectul postarii domnului Paul Negrut vreau sa zic.
Am o senzatie (iar impresii bata-le vina, cum sa le argumentezi cand fug ca mercurul prin toate cotloanele mintii) ca spui mult mai putin decat ai vrea si ca faci campanie pro, altfel nu te-ar fi suparat asa rau ne-argumentatiile contristilor ca mine. Dar vorba unui indian de aici: „La ce mi-ar pasa? Nu-i casa mea, nu-i tara mea…”
Poti sa-mi arati usa cand vrei daca nu ai chef sa auzi impresii ci numai chestii argumentate. Ar fi bune si impresiile totusi in scopuri statistice.
draga Sam, nu te mai alinta atît.. nu te dă nimeni afară … Stai liniştit!
Aici nu este biserică şi n-ai fluierat. Gîndeşte-te numai un pic la argumente şi încearcă să faci abstracţie de faptul că scrie atît de ideologizatul, caricaturizatul Paul Negruţ.
Pingback: link: Paul Negruț: Subvențiile de la Stat și doctrina despre Biserică II « Trezire Spirituală
Pace frate Marius, am o intrebare, care e miza tuturor acestor discutii ? Ce se urmareste de fapt? Cine sunt ,,grupurile de interese,, care incearca sa destabilizeze comunitatea baptista si conceptul evanghelic imbratisat de baptisti ? Va multumesc !
CAre este miza? Miza este una istorică după părerea mea. Este o chestiune nu numai de bani şi de interese de scurtă durată, ci de identitate istorică a baptiştilor din România. Cred că seria de postări pe subiect aduce un pic spre răspunsul la întrebarea ta. Citeşte şi prima parte. Citeşte şi celelalte subiecte indicate la Biserica BAptistă, îinclusiv articolul fratelui Taloş.
Fondurile de la stat vin din tot felul de surse mai mult sau mai putin curate.
Domnul interzicea prin Legea lui Moise să intre in „Casa Domnului” venituri din surse păcătoase. „Să n-aduci in casa Domnului, Dumnezeului tău, câştigul unei curve, nici preţul unui câine…căci şi unul şi altul sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău” (Deutronom 23:18).
Putem zidi Împărăţia cu bani murdari?
Oare Biserica să fie mai prejos decât umbra ei din Vechiul Legământ?
si fondurile de la persoane private sufera de aceeasi „uraciune” nici un om intreg la minte nu se apuca sa purice sursa banilor.
uite aici eisegeza, profesore.
Ei, Michael, ia piciorul din strachină, că tocmai ai călcat în ea, ţi-a ieşit bufniţa din gură şi ai spus o prostie.
Uite că după afirmaţiile tale chiar Dumnezeu pare a „nu fi întreg la minte… „. Dînsul chiar se interesează de sursa banilor. În principiu nu prea îi plac banii scoşi de pe curve şi de cîini.
Te rătăceşti pentru că nu cunoşti Scripturile.
Ţi-aş sugera trei capitole pe zi. Termini într-un an!
Ezechiel, cred că ai răspns prin acestea şi unui comentator care spunea că nu … este sănătos la cap cine se gîndeşte la sursa banilor.
ma intreb, cand oare a dat statul ceva facilitati fara sa ceara ceva in schimb?
Cred ca in viata bisericii nu are ce sa caute statul (inclusiv finantare/subventii). Iar banul a fost si va fi si o unealta de control totodata.
si ce cere statul? sa ma dumiresc si eu. extrem de curios.
Cine, daca ar vedea pericolul, s-ar arunca in lat?
CONTROL, Michael, CONTROL!
N-ai idee ce înseamnă asta deja pentru BOR. N-ai idee!
Despre redirectionarea a 2% din impozit catre Biserici ce putem spune?
Cred că este o măsură demnă de salutat! Este un prim semn de însănătoşire.
Michael,chiar crezi ca statul o sa zica’no,amu,dati si voi…’
..are el grije de cei care s-au folosit de banii lui;in ce fel? o sa vedem atunci..
..noi nu vom mai fi atunci”cei care nu primesc bani de la stat,ca asa zice Domnul”
..oare de ce zice Domnul”faca-se dupa credinta ta?”ori credem noi mai mult in stat decat in El?
Din pacate nu stiu de unde sa incep. Oricum, domnul Negrut imi lasa de mai multi ani impresia ca traieste intr-o cu totul alta lume, sau nu are puterea de a intelege realitatea care-l inconjoara. Incercarile de a convinge pe cineva de ceva, din pacate dovedesc exact contrariul: pentru dansul, banii conteaza. Astfel se explica risipa de energie teologico-ecclesiastico-hermeneutico-persuasivo-etc. Eu unul m-am saturat ca de la amvoane sa mi se ceara bani, iar apoi sa mi se explice cu biblia-n fata ca banii n-aduc fericirea.
asa este, uwe. e rau cand cineva isi construieste propriul sau turn de fildes, se baricadeaza si se rupe de lume la „inaltime” fiind.
p.s. observ ca mai nou imi sunt cenzurate mesaje.
Şi ce ai împotriva cenzurării mesajelor? Citeşte încă o dată regulile.
eu cred contrariul: fr. Negrut face acele afirmatii tocmai pt ca intelege f bine ce e in spatele delasarii noastre si a acceptarii acestor compromisuri.
Oare nu suntem noi cei orbiti de/in „modernismul” nostru si acceptarea lucrurilor care altadata nici nu s-ar fi pomenit ?
Intreb doar, nu pretind ca stiu sau inteleg pe de-a intregul tot acest context…
Uwe, probabil trebuie să mai citeşti încă o dată.
De unde ai tras concluzia că banii contează. Tocmai asta este. Renunţăm la bani, ducă-s-ar pe apa sîmbetei, ca să salvăm alte chestiuni mai importante.
Cine ţi-a explicat ţie ce spui în felul acesta de la amvon? Caută-ţi atunci altă biserică!
Concluzia ca banii conteaza am tras-o din simplul fapt ca intreaga discutie e in jurul lor. Spre deosebire de „a fi sau a nu fi subventii”, „alte chestiuni mai importante” mie mi se par a fi depersonalizarea indivizilor care frecventeaza adunarile neoprotestante, democratizarea excesiva a „bisericii locale”, lipsa de educatie promovata constient si/sau inconstient de pastori, profesionalizarea ocupatiei de pastor, si exemplele ar putea continua.
Ultima tentativa de justificare a variantei „a nu fi subventii” auzita de mine a fost de la amvonul bisericii Emanuel din Oradea. Prefer sa nu mentionez numele celui cu pricina. Ar fi interpretata ca o insulta, motiv pentru care nu apreciez deloc felul in care ai pus intrebarea „cine”.
Nu am ca scop cautarea unei biserici. Nu consider bisericile ca fiind corespondentul spiritual al benzinariilor.
Dar totusi… nu pot sa nu remarc inlocuirea „insuflarii de Duhul Sfant” cu insuflarile optiunilor personale ale pastorilor asupra adunarilor de enoriasi.
Marius, imi pare rau ca tie trebuie sa-ti spun asta. Pot sa numar pe degetele unei maini oamenii pe care i-am auzit predicand in cunostinta de cauza al celor zise. Esti unul din ei.
draga Uwe,
iau ultima frază ca pe un compliment, dar este trist dacă ai constatat acest lucru.
În rest:
1. discuţia nu este în jurul banilor, ci în jurul identităţii şi independenţei.
2. da, problemele pe care le enumeri tu există şi acest blog există şi pentru, vorba americanului, să „adresăm” cel puţin unele..
3. nici eu nu cred că o biserică se poate schimba oricum, dar atunci cînd consideri că într-un loc Cuvîntul este stricat… terbuie să te îndepărtezi. Nu-i aşa?
consideri că se întîmplă asta în biserica pe care o frecventezi?
1. Problema identitatii si a independentei la baptisti exista cu cel putin 15 ani inainte de subventii, dar n-a pus-o nimeni pe tapet. Pana sa apara asta, toti se laudau cu numarul mare de candidati la botez si cam atat.
2. Stiu, din cauza asta blogul asta e singurul loc unde-mi spun parerea public. Asta e inca un compliment.
3. Nu cred ca Cuvantul poate fi stricat. Eventual stricati sint impostorii care pretind ca-l spun. Ar fi rusinos din partea mea sa tac, daca in biserica pe care o frecventez nu se intampla asta. As ignora un intreg cortegiu de probleme doar pentru ca le au altii.
As avea o rugaminte… Daca nu poti face public inteleg. Dar as fi curios sa stiu datele oficiale, cate biserici baptiste s-au dezafiliat Uniunii anual in ultimii 10 ani, care era numarul lor de membrii, si ce salariu lunar aveau pastorii de-acolo.
Stiu ca e usor sa fi pastor intr-o biserica de 4000 de membrii, sa ai si alte functii inafara de asta, si sa apaeri identitatea si independenta. Care sint fictive dealtfel. Asta in timp ce un pastor modest dintr-un orasel retras are greutati in a-si intretine familia cu venitul realizat. Sau munca de pastor a devenit intre timp normata chiar daca neoficial?
BA da, a fost pe tapet, Uwe, chiar acum şi eu scriu un tesxt scurt despre asta.
Multumesc din nou pentru compliment.
Ba da, Cuvîntul poate fi stricat, chiar scriptura o spune
2 Cor 2:17 Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
2 Cor 4:2 Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
nu am datele acestea. Ti le-aş fi dat, dacă le-aş fi avut, dar nu cred că sînt prea multe. Sînt unele înfiinţate independente.
M-am exprimat eu gresit. Am vrut sa spun ca nu poate fi stricat in esenta, doar transmis eronat. Adica stricat de altii. Intelegi tu. Datele… nu mint. Dar doar daca sunt cunoscute. Si n-o sa fie niciodata cunoscute daca vor afecta negativ imaginea cultului. Cred ca si aici intelegi ce vreau sa spun. Iti multumesc. Fara ironii si politeturi, iti multumesc ca intelegi.
Am înţeles acum!
Lipsiti de doctrine si intelegerea lor ajungem sa ne ratacim in logica lucrurilor, intrebandu-ne daca teologi zilelor noastre mai sunt cu noi sau ne-au parasit. Paul Negrut dezbate subiectul in baze teologice, facand apel la doctrinele si invataturile baptiste care ne-au pastrat identitatea pina in zilele noastre.
Relatia Templu / Sinagoga / Biserica este un subiect destul de complicat, incercand sa intelegem dispensatia celor trei entitati si scopul lui Dumnezeu in ele. Se poate vedea o linie Dumnezeiasca in care scopul divinitati stabileste niste particularitati bine determinate in ce priveste Trupul lui Cristos si Poporul Ales. Nici una din cele trei entitati in ultima analiza nu au perpetuat datorita ajutorului statal ci datorita darniciei poporului, a urmasilor lui Dumnezeu.
Coram Deo! Shalom!
Amin, Amen!
oameni scumpi, se pare ca in sfarsit Cel de Sus a lasat un subiect fierbinte care sa dovedeasca presupozitiile alea adanci care anima religiozitatea pe care o impartasim macar de 20 de ani incoace, i.e. in libertate. E normal sa apara subiecte istorice, cum le numea Marius: astfel de subiecte dau anvergura credintei marturisite. Putea sa fie si altceva in locul banilor, asa cum au mai fost subiecte de-a lungul istorie baptiste pe taramul romanesc. In viitor poate va fi alt shibolet. Dar acum e un moment in care sa ne „refine” convingerile. Si fundamentele. Doamne-ajuta!
nu Cel de sus, Alterema, eu am lansat subiectul 🙂
Draga UWE,
Incercand sa raspund provocari pe care o faci as face urmatoarele mentiuni:
1. Problema „pastrarii” identitatii baptiste a existat nu numai de 15 ani post discutiilor subventiilor. Este o problema cu care se framanta fiecare denominatie Crestina. Catolicii, Ortodocsii, toti au aceasi problema, incercand sa pastreze identitatea istorica, aparandu-se noilor ideii si devieri doctrinare, care la timpul lor ar parea logice si bune de urmat. Numarul mare la botezuri nu te ajuta prea mult in pastrarea identitatii atata timp cit nu exista un sistem didactic crestin care sa educe pe noi aderenti la cea ce sunt, cea ce cred si cea ce practica o denominatie.
2. Probleme taceri si vorbitul este o problema veche, dela inceputul zilelor bisericii primare. Problema nu este curajul de care unii dau dovada, ci motivul pentru care unii vorbesc cu asa ravna. Cea ce noi vorbim este contructive sau vorbim sa ne aflam in treaba??? Citi nu iau cuvantul la sedinte bisericesti doar sa apara ca si ei au un cuvant, cu toate ca ajung sa repete pe alti sau sa nu aibe nimic concret de adaugat? Uitate la discutiile blogurilor care ajung sa fie o reflectie a cea ce noi suntem. Citi nu scriu numai sa se afle in treaba, cu nimic concret, sau „ziditor” asa cum ne place noua pocaitilor sa fim?
3. Referitor la numere, date, si eventual statistici. Daca esti atent la practicile bisericilor baptiste, fiecare biserica este idenpendenta in deciziile adunarii. In alte cuvinte, Cultul nu da tonul ci numai faciliteaza o uniune a unor biserici care se identifica a fi baptiste. Motive de separare pot fi mai multe, insa noi nu ne-am alarmat cand unele adunari si-au cerut separarea. Pentru unii care au urmarit si se alimenteaza din scandaluri devin statistici si lucruri importante, insa pentru restul comunitatii devine un motiv de gandire si re-evaluare a directiei pe care o avem.
4. A fi pastor la o biserica de 4000 de membri este foarte greu. Incearca sa impaci 10 persoane si dupa aceia incearca sa impaci 100, pina ajunge la 4000. Sansa de a fi respins este mult mai mare. Aduti aminte ca noi nu suntem organizati pe principiu catolic sau ortodox. Pastorii sunt re-alesi in slujirea adunarilor, un lucru destul de riscant, daca vrei opinia mea. Este destul sa ai citeva grupari in biserica care nu sunt deacord cu directia pe care o pastrezi si ajungi pe drumuri.
5. Ultimul punct pe care vreu sa-l fac este referitor la salariu pastorului si istoria bisericii. De cite ori l-am citi pe Pavel plangandu-se ca nu este platit si ca nu poate face misiune din lipsa de bani? Nu crezi ca ar fi putut sa faca mai mult daca ar fi avut finantari mai serioase? Pavel a fost un rabin, si unul din caracteristicile rabinatului era ca acesti oameni aveau ocupatii, meserii prin care isi sustineau familiile. Acesti invatatori stiu sa-si sustina familia, un semn distinct al separari si al elementului educativ, in care se dadau exemple in manuirea afacerilor familiei si a sinagogilor la care ajungeau sa slujeasca. Din pacate unii sau obisnuit la intins mana, si cand le aduci aminte de exemplu lui Pavel ca facator de corturi, contra-ataca ideia cu rationalizari vremelnice fara nici o esenta a adevarului Biblic.
Sunt multe de scris, insa Domnul sa dea pacea si intelepciune care vine de la El ci nu de la mine si de la altii cam mine!
Coram Deo! Shalom!
Mie unul cuvantul „provocare” nu-mi place deloc. Pentru ca poate insemna prea multe si totusi nimic. Asa ca nu inteleg ce vrei sa spui. Dar am observat ca nici tu nu mi-ai inteles ideea, si asta probabil din cauza ca nu-ti era adresata. Daca a fi pastor inseamna a impaca oameni in opinia ta, orice comentariu din partea mea nu-si mai are rostul. Pentru ca pleci probabil inconstient de la premisa ca oamenii aia pe care-i impaci, se cearta in prealabil. O chestie la fel de deplasata ca si cea cu „gruparile” din biserica. Da, Pavel facea corturi, astia nu fac nimic. Pe mine m-a sunat dupa 10 ani sa ma intrebe unde sunt si ce fac. Un moment am fost uimit, dup-aia mi s-a dezlegat misterul: vroia sa-si clarifice lista cu membrii. Si n-are 4000, are doar vreo 500. Asupra carora isi impune punctul de vedere avand un comitet ales democratic care ia hotarari in numele tuturor. Cred ca e tipic cultului.
Bisericile mari au probleme mari si facturi mari, bisericile mici au totul la o scara mai redusa. Sunt si exceptii in ambele extreme, cu precadere inspre bisericile mici.
Cred ca daca s-ar practica zeciuiala si darnicia nu s-ar pune problema subventiilor de la stat.
O fundatie care ar functiona cu un consiliu de conducere format din membrii bisericii locale ar putea accesa fonduri europene sau locale de implicare sociala/educativa/medicala/etc. fara a implica biserica in „afaceri cu statul”.
Statul nu are ce da… iar daca da, da cu o mana si ia cu doua/noua.
Draga UWE,
Mi se pare bizar afirmatiile pe care le faci, folosindu-te de notiunea ca un mesaj ar trebui inteles numai de cel caruia iar fi directionat. Responsabilitatile unui pastor sunt mai multe, printre care si impacarea, si nu ne-aparat in contestul unor certuri ci a unor ne-intelegeri, asa cum sunt expuse si pe acest blog la subiectul subventiilor statale. Noi nu toti ne certam, avem opinii diferite, iar pastorul in cadru adunarii lucreaza ca un impaciuitor, care faciliteaza intelegerea practicilor si doctrinelor pe care le traim sau la care am fost chemati sa le traim.
Se vede ca ai probleme nerezolvate in contextul adunarii din care faci sau ai facut parte. Tu deja ai devenit procurator si judecator, asa cum m-ai judecat si pe mine ca nu-ti inteleg ideile.
Datorita neintelegerilor nu a unor idei ci a unor doctrine ajungem sa ne contracaram si sa ne judecam intrasigenta unii fata de alti. Daca am vorbi acelasi limbaj, nu vad cum am fi putut sa nu ne intelegem, cel putin in scriere.
Coram Deo! Shalom!
Incearca sa dai drumul la televizor folosind telecomanda pentru aparatul de aer conditionat. Apoi „judec-o” pentru ca nu merge. Jesus… aveti un fix pe judecati…
Draga UWE,
Am ajuns sa fim deacord in ce priveste telecomanda. Subvectiile statale in contextul Bisericii lui Cristos nu pot fi interpretate cu o logica fireasca, asa cum incearca sa le explice unii, ci prin doctrinele care ne-au fost date. Aici este diferenta de limba si interpretare, unde cea ce scris fratele Paul Negrut zgarie la ureche pe unii.
In ce priveste judecatile….m-am nascut in era televizorului alb si negru, iar bunicul ma batea la cap ca vorbirea sa fie DA si NU….asa ca poate ca sunt fixat pe aceasta unda a limitatii dimensionale de intelegere a lucrurilor, intr-o simplicitate data de Cristos.
Coram Deo! Shalom!
Cred ca trebuie sa introducem in ecuatia munca – plata urmatoarea precizare: trebuie sa te plateasca cel pentru care lucrezi. Deaceea textul Scripturii spune „cei ce propovaduiesc evanghelia, sa traiasca din evanghelie”.
Pentru cine lucreaza pastorul la Biserica?
Pentru cine lucreaza Biserica mea?
Cine lucreaza pentru Biserica, sa fie platit de Biserica.
Cine lucreaza pt Stat sa fie platit de stat (fara sa se intrebe de unde vin banii).
Cine lucreaza pt doi si un sfert, sa fie platit de 2,15!
Pastorul ar putea sa predea ore intr-o scoala publica. In acea situatie el lucreaza pentru stat, deoarece statul si-a asumat responsabilitatea educatiei obligatorii.
Biserica ar putea sa deruleze proiecte comune cu primaria (drum, podete, cimitire, sau alte proiecte sociale), situatie in care fiecare dintre cele doua institutii ar putea participa la finantare. Autonomia locala a Bisericii i-ar permite acesteia sa se implice in astfel de proiecte. Dar autonomia Bisericii nu poate imbraca hainele „cersetoriei”.
Draga Florian,
As face citeva observatii la cea ce ai scris:
1. In primul rand biserica nu este organizata si condusa dupa principiile lumesti. Lucru acesta ne este spuns de insusi Isus cand face urmatoarea afirmatie:
“Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să ni fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru.” (Marcu 10:42b-43)
In acest contest pastorul nu lucreaza pentru biserica ci pentru Domnul, iar Biserica este a lui Cristos. Iar in ce priveste Biserica ea nu lucreaza ci traieste prin Cristos.
2. In ce priveste analogia platilor iti aduc aminte niste texte din primele secole din cartea DIDACHE;
11:3 In ce priveste apostolii si profetii, faceti asa cum va invata evanghelia.
11:4 Pe fiecare apostol care vine la voi sa-l primiti ca pe Domnul insusi.
11:5 El va sta cu voi o zi, poate doua, daca este nevoie, dar, daca va ramane cu voi trei zile, este un profet mincinos.
11:6 La plecare, apostolul sa nu ia cu el decat paine cae sa-i ajunga pana la locul de odihna; daca va cere bani, este un profet mincinos. (capitolul 11)
12:1 Oricine vine in numele Domnului sa fie primit, dar sa-l cercetati si sa-i cunoasteti caracterul, caci aveti cunostinta despre bine si rau.
12:2 Daca cel care vine la voi este un calator, ajutati-l cat puteti; dar sa nu ramana cu voi mai mult de doua sau trei zile, decat daca este neaparata nevoie.
12:3 Daca doreste sa ramana cu voi si este mestesugar, sa-si castige painea muncind;
12:4 daca nu cunoaste nici un mestesug, ajutati-l dupa cum veti vrea, ca nici un crestin sa nu leneveasca in mijlocul vostru;
12:5 daca insa nu vrea sa va asculte, inseamna ca este un sarlatan. De astfel de oameni sa va paziti. (capitolul 12)
Iar revenind la profeti care ar fi dorit sa se stabileasca permanent intr-un loc, se folosea principiile Vechiului Testament in privinta ofertelor de dragoste.
13:1 Orice profet adevarat care doreste sa locuiasca impreuna cu voi isi merita hrana,
13:2 dupa cum este si un invatator adevarat, intocmai ca un muncitor.
13:3 De aceea, cele dintai roade ale fiecarei recolte de vin si faina, din bivoli si din oi sa le dati profetilor, caci ei sunt marii vostri preoti;
13:4 dar, daca nu aveti nici un profet, dati-le saracilor.
13:5 Daca dati un ospat, luati si dati primele roade dupa porunca;
13:6 tot asa sa faceti cand deschideti un ulcior de vin sau ulei, mai intai sa dati profetilor;
13:7 si tot asa sa dati din bani, haine si din tot ce aveti, asa cum veti crede ca se cuvine, dupa porunca.
Cea ce iese la iveala din aceste texte este ca profetul nu cere iar adunarea da din dragoste. Acum se pune intrebarea; cine cere si cat dam? Daca un pastor cere si pretinde, ajunge sa se califice ca sarlatan, iar adunarea care nu da se face vinovata in fata Domnului. Este mult de scris, insa ma opresc aici. Adevarul este ca traim intre sarlatani si zgarciti, nu ca o generalizare ci ca o minimalizare a unor biserici care aduc o marturisire mai putin placuta Domnului si adunarii sfintilor baptisti. In final intepatura unui ac aduce o durere pe care o poate auzi intregul sat…..
Coram Deo! Shalom!