ucureşti. Luni, 22 februarie 2010, ora 19.00, la Ceainăria Cărtureşti, str. Arthur Verona nr. 13, va avea loc vernisajul expozitiei “Voluntarii” – 101 portrete fotografice realizate de Cornel Brad.
Patru grupe de tineri au lucrat timp de cite 10 zile în serii consecutive la constructia unei case folosind tehnici tradiţionale şi materiale “verzi”. Structurata din lemn şi zidită cu cărămizi de chirpici, rânduite cu mult suflet, efort fizic, idei şi prietenie, casa se inscrie într-un proiect arhitectural generos de la concept pană la finisaj.
Cornel Brad: “Primul meu gând a fost să aduc împreună, în acelaşi cadru şi format fotografic, tinerii care urmau să fie voluntari la construcţia acestei case. O casă construită pentru tine te leagă acaparator de ea, îi aparţi în egală masură cu eforturile şi plăcerile trăite în jurul ei. Dar ce se întimplă când construieşti pentru alţii, alături de mulţi? Bănuiam că între fundaţie şi ultima şiiţă de pe acoperiş se vor spune multe lucruri frumoase, se vor lega prietenii, împărtăşi vise şi promite reveniri. Eu mi-am închipuit casa aceasta, de când am aflat-o în faza de idee, ca fiind construită din fotografii – cărămizi. Mi-am dorit apoi să pun împreună portretele celor care vor fi lucrat la ea, pentru a impregna locul cu personalitatea lor. Cele 101 de imagini realizate în imediata apropiere a casei sper să contureze o semnatură de grup acestui proiect, şi să fie privite ca reper temporar de fiecare dintre voluntari şi cei care vor trece pragurile casei.”
Cornel Brad traieşte în Bucureşti, fotografiază din anul 2002, şi este interesat in special de fotografia de portret. El este în prezent cursant al Şcolii de poetică fotografică Francisc Mraz. Voluntarii – 101 portrete este primul proiect personal şi prezintă o serie de portrete fotografice documentare în alb şi negru, realizate în lumina naturală.
Construcţiile Şcolii de la Buneşti (www.bunesti.ro) realizate în anii precedenţi împreună cu cele din anii următori vor forma un campus destinat unei comunităţi de studenti şi profesori. Este vorba despre o nouă formă de învăţământ bazată pe relaţia maestru-discipol şi are ca scop să formeze intelectual şi moral studentul înainte de a-l expune unei avalanşe de informaţii. Antrenamentul minţii studentului se face prin lectura a douăzecişipatru de cărţi fundamentale ale civilizaţiei europene de la Homer până azi şi prin exerciţii de retorică şi artă a exprimării elegante în scris şi oral. Campusul izolat de oraş şi construit cu materiale naturale şi tehnici vechi semnifică o încercare de liniştire, de creştere interioară şi de regăsire a raţiunilor profunde ale fiecărui gest, atât pentru student cât şi pentru profesor.
Ana-Maria Goilav, arhitect: „ Casa de la Buneşti este rotundă nu doar fiindcă are forma unui cerc, ci mai ales pentru că ne-a adunat impreună. Este o casă de învăţătură nu doar pentru că cei care o vor locui vor veni să studieze aici, ci fiindcă am început să învăţăm construind-o. De aceea, deşi este o casă din pământ, cred că ea va rămâne pentru zidurile nevăzute din care este alcătuită şi către care zâmbesc chipurile ziditorilor ei.”
Exceptional proiect! Am luat notite (pentru ca am si eu niste vise asemanatoare)! Felicitari celor care au realizat asa ceva! Si tie ca mi l-ai facut cunoscut!
Ai reuşit să intri pe site-ul de la buneşti?
Am văzut poze de la PEtre direct pe computerul lui, în urmă cu ceva timp am prezentat şi acel proiect.
ESte excepţional ce face. ucenicia peripatetică.
Ceva în genul Fabricii de bărbaţi
Chiar acum ma uit pe site-ul respectiv. Intr-adevar, remarcabil! M-a facut sa ma gandesc, din anumite puncte de vedere, la L’Abri-ul lui Schaeffer.
Bravo lor!
Cand am vazut ceaunul ala pe foc, efectiv am simtit in nari mirosul copilariei mele!
ce-ar fi să iniţiem la vară un astfel de proiect şi noi. Eu am unde!
Oameni să fie!
nu o spune de doua ori! 🙂
crezi ca de oameni ai duce lipsa?!
am mai făcut şcoli de vară.
Tu vii cu un semiar,
eu cu unul,
mai găsim doi trei şi … corturi… iar după-amiezile construim!
trebuie sa vorbim despre asta.
mi-am notat in agenda!
Neapărat, dar dacă vorbim aici de faţă cu lumea poate se mai lipeşte cineva.
Să ne gîndim la subiect şi la format.
Să cugetăm!!!!
Si la perioada.. Stiu ca tu prin august treci „lacul” (parca asa am retinut).
Sunt multe detalii care trebuie avute in vedere (desi, uneori, ca sa faci ceva, e bine sa mai treci peste detalii :-)).
Cred ca merita sa irosim neuroni pentru chestia asta.
uneori este bine să o faci din prostie şi entuziasm 🙂
da, în august trec lacul, dar nu pentru multă vreme, sfîrşitul lui august este încă bun, prima săptămîna din septembrie
perfect!
astept sa expui o schita bruta a ceea ce ai in gand, pentru ca tu ai cumva mai multe variabile sub control.
TEma, subiectul este cel mai important, după părerea mea!
si care ar putea fi?
Aştept idei 🙂
O epistolă în greacă? Eu aş face greacă, tu ai vorbi despre intersecţiile dintre ştiinţe…
As avea un material cu „priza” despre inteligenta artficiala si mintea umana (ce este si ce nu este IA, ce implicatii are, totul dintr-o perspectiva mai interdisciplinara, inclusiv cu o reconsiderare din perspectiva religioasa).
Ar putea fi transformat intr-o forma digerabila si atractiva.
Eheeee, visul meu: sa stau la picioarele cuiva studiind o Evanghelie/epistola in greaca. 🙂
Ei, asta ar fi interesant, cu adevărat. Păi dacă vom sta în cerc pe iarbă, oricum vom sta toţi la picioarele tuturor 🙂
Nu-mi dau seama care din propunerile mele este interesanta. 🙂
ultima! cea cu inteligenţa artificială şi mintea umană.
O alta propunere ar fi o abordare a teoriilor evolutioniste si creationiste strict din punctul de vedere al teoriei informatiei…
Nu-mi dau seama care tema ar fi mai „digerabila”.
hmmm, la asta chiar nu mă pricep, dar de ce să nu fie divers?
pai nici eu nu ma pricep la greaca, deci suntem chit! 🙂
hai să facem schimb, asta este ideea.
Si mie imi place mai mult asta.
nu prea s-a „molipsit” nimeni de acest proiect. doi am inceput, doi am ramas. 🙂
Ce ţi-am spus?
Pingback: 5 jucării, profeţi şi prooroci, voluntarii lui Brad, Gismondi, fratele Karamazov « La patratosu