Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Vai, ce frumos… Ce armonios !
Staţi puţin, că-mi dau lacrimile…
Nice try again, Anamorf! 🙂
Păcat că, inteligent fiind, alegi să te comporţi astfel. Inteligenţa nu ţine loc şi de bună creştere!
Hai… eu zic că totuşi vei reuşi şi o ironie mai rafinată! … Încearcă!
Crucerică,
Eu te ştiu pe matale din recomandarea lui Bădiliţă, şi-aveam „expectaţii” mult mai mari…
De exemplu, eu am încercat nişte chestii teologico-filozofice la mine pe blog. Iar matale eşti unul din puţinii avizaţi în chestiile astea.
Nu te-a tentat, aşa, o părere profesională ? Sau ţi-era ruşine că te „vede” fraţii pe blogu’ meu ?
Anamorf,
1. stau de vorba cu tine după ce îți schimbi tonul in dialog
2. nu răspund la astfel de apelative.
3. nu răspund la presiune pe orgoliu.
4. am văzut ce ai incercat pe blog. ti-am spus… ai minte, n-ai civilitate si propensiune spre dialog, de aceea nu m-am incurcat cu tine. Am văzut destule cazuri de mîrlănie cultivată ca să îmi fac de lucru degeaba. Timpul îmi este mult prea prețios.
Îmi spui și mie de ce anume ți-aș da ție o oră din timpul meu ca să îți recenzez producțiunile dacă nu îți schimbi atitudinea.
5. Am alte tentații decît ți-ai putea tu imagina.
6. Am alte temeri decît că mă văd coreligioarii mei pe blogul tău și așa destul de necunoscut.
7. numai bine pînă la viitoare întîlniri într-o altă dispoziție …
Cam economist-meschin gândeşti matale, pentru un creştin…
Nemaivorbind că profiţi de avantajul pe care-l ai, ca stăpân al blogului, ca să mă faci franjuri, pe când mie nu-mi acorzi nici un drept la replică, prin oprirea/editarea comentariilor mele, sub pretextul „atitudinii”.
Atunci, nu-mi mai laşi decât să-ţi întorc cuvântul magic:
RANDEBUBU !
Cu atât am rămas de la matale…
Anamorf, dragă,
uite… ai dreptul la replică..
ai replică sau doar ironii ieftine..
aștept replica, deocamdată nu am primit din partea ta nimic semnificativ ca idee, nici retorica ironiei nu mă impresionează,
am fost ironizat de oameni care m-au făcut să rîd cu poftă, ironie socratică, rafinată.
atît timp cît te vei manifesta ca atare..așa te voi trata.
Schimbă gama și cîntăm altă melodie.
Digitally yours,
Vicislav Randebubuvici Blogov
Pingback: Sfîntul Eminescu, intrumente din mediul întunecat, cum acţionează pornografia?, zone gri? « La patratosu