Avînd în vedere studiul pe care îl desfăşurăm la Iris, cred că merită să aruncăm o privire pe Declaraţia de la Danvers. Cred că este o bază interesantă de discuţii, nu-i aşa? Iată aici un alt articol foarte interesant referitor la modul în care baptiştii din Statele Unite dezbat şi tratează tema egalităţii femeii cu bărbatul. Ce credeţi despre acest tip de dezbatere în România? Are relevanţă?

The Danvers Statement on Biblical Manhood and Womanhood

Declarația de la Danvers privind Învățătura Bibliei despre Om ca Bărbat și Femeie

In December, 1987, the newly-formed Council on Biblical Manhood and Womanhood met in Danvers, Massachusetts, to compose the Danvers Statement on Biblical Manhood and Womanhood. Prior to the listing of the actual affirmations that comprise the Danvers Statement, we have included a section detailing contemporary developments that serve as the rationale for these affirmations. We offer this statement to the evangelical world, knowing that it will stimulate healthy discussion, hoping that it will gain widespread assent.

În decembrie 1987, nou înființatul Consiliu privind Învățătura Bibliei despre Om ca Bărbat și Femeie s-a întrunit la Danvers, Massachusetts, cu scopul de a redacta Declarația de la Danvers privind Învățătura Bibliei despre Om ca Bărbat și Femeie. Înainte de prezentarea principiilor ce constituie Declarația de la Danvers au fost redate pe scurt o serie de trăsături ale societății contemporane ca motivație a efortului de redactare a declarației.

Rationale
Motivația

We have been moved in our purpose by the following contemporary developments which we observe with deep concern:

Am început acest demers ținând cont de o serie de aspecte ale societății contemporane, pe care le amintim mai jos cu deosebită preocupare:

1. The widespread uncertainty and confusion in our culture regarding the complementary differences between masculinity and femininity; Starea de nesiguranță și confuzie, larg răspândită în cultura zilelor noastre, privind caracterul complementar al diferențelor dintre masculinitate și feminitate.

2. the tragic effects of this confusion in unraveling the fabric of marriage woven by God out of the beautiful and diverse strands of manhood and womanhood; rezultatele dezastruoase produse de această stare de nesiguranță și confuzie asupra percepției despre căsătorie, întemeiată de Dumnezeu prin îmbinarea feluritelor și minunatelor calități ale masculinității și feminității.

3. the increasing promotion given to feminist egalitarianism with accompanying distortions or neglect of the glad harmony portrayed in Scripture between the loving, humble leadership of redeemed husbands and the intelligent, willing support of that leadership by redeemed wives; promovarea susținută a egalitarianismului feminist care distorsionează și neglijează în egală măsură relația armonioasă (poruncită de Scriptură) dintre bărbatul mântuit (ce-și asumă în dragoste și smerenie rolul de cap al familiei) și femeia mântuită (care, cu înțelepciune și de bunăvoie, își sprijină soțul în calitatea lui de cap al familiei).

4. the widespread ambivalence regarding the values of motherhood, vocational homemaking, and the many ministries historically performed by women; suspiciunea crescândă cu care e privită astăzi femeia în calitatea ei de mamă și gospodină, precum și rolurile pe care și le-a asumat de-a lungul vremii.

5. the growing claims of legitimacy for sexual relationships which have Biblically and historically been considered illicit or perverse, and the increase in pornographic portrayal of human sexuality; răspândirea pretențiilor de legitimitate a relațiilor sexuale care, din punct de vedere biblic și istoric, sunt socotite imorale și neîngăduite, precum și prezentarea sexualității umane în manieră pornografică.

6. the upsurge of physical and emotional abuse in the family; răspândirea rapidă a abuzurilor fizice și emoționale în cadrul familiei.

7. the emergence of roles for men and women in church leadership that do not conform to Biblical teaching but backfire in the crippling of Biblically faithful witness; apariția în structurile conducerii bisericești, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, a unor roluri/slujbe noi care, nefiind propovăduite de Scriptură, ajung în cele din urmă să strice mărturia bisericii.

8. the increasing prevalence and acceptance of hermeneutical oddities devised to reinterpret apparently plain meanings of Biblical texts; acceptarea cu tot mai mare ușurință a unor învățături false menite să răstălmăcească înțelesul firesc al textelor Scripturii.

9. the consequent threat to Biblical authority as the clarity of Scripture is jeopardized and the accessibility of its meaning to ordinary people is withdrawn into the restricted realm of technical ingenuity; încercările tot mai dese de subminare a puterii Cuvântului lui Dumnezeu prin punerea sub semnul întrebării a clarității Scripturii, precum și a posibilității ca aceasta să fie pricepută de oamenii de rând, înțelegerea Bibliei devenind astfel datoria exclusivă a oamenilor școliți.

10. and behind all this the apparent accommodation of some within the church to the spirit of the age at the expense of winsome, radical Biblical authenticity which in the power of the Holy Spirit may reform rather than reflect our ailing culture. pe lângă toate acestea, dorința unor oameni din biserică de a se potrivi chipului acestui veac respingând învățătura curată și adevărată a Scripturii, singura în măsură să schimbe din temelii (nu să oglindească) gândirea bolnavă a culturii actuale.

Affirmations
Based on our understanding of Biblical teachings, we affirm the following:
Înțelegând învățăturile Bibliei în acest fel, afirmăm următoarele principii:

1. Both Adam and Eve were created in God’s image, equal before God as persons and distinct in their manhood and womanhood (Gen 1:26-27, 2:18). Atât Adam, cât și Eva au fost creați după chipul lui Dumnezeu, egali înaintea lui Dumnezeu ca persoane, însă diferiți ca bărbat și femeie.

2. Distinctions in masculine and feminine roles are ordained by God as part of the created order, and should find an echo in every human heart (Gen 2:18, 21-24; 1 Cor 11:7-9; 1 Tim 2:12-14). Diferențele dintre rolurile bărbatului și ale femeii sunt hotărâte de Dumnezeu ca parte a lumii create, fapt care se reflectă în inima fiecărui om.

3. Adam’s headship in marriage was established by God before the Fall, and was not a result of sin (Gen 2:16-18, 21-24, 3:1-13; 1 Cor 11:7-9). Rolul lui Adam de cap al familiei a fost hotărât de Dumnezeu înainte de căderea în păcat, deci nu este rezultatul căderii.

4. The Fall introduced distortions into the relationships between men and women (Gen 3:1-7, 12, 16).Căderea în păcat a avut ca urmare stricarea relațiilor dintre bărbați și femei.
◦ In the home, the husband’s loving, humble headship tends to be replaced by domination or passivity; the wife’s intelligent, willing submission tends to be replaced by usurpation or servility. În contextul căsătoriei, rolul bărbatului de cap al familiei, pe care trebuie să-l exercite în dragoste și smerenie, este înlocuit fie de o atitudine de superioritate, fie de delăsare; tot astfel, dorința femeii de a se supune soțului cu înțelepciune și de bunăvoie se transformă fie în răzvrătire, fie în servilism.
◦ In the church, sin inclines men toward a worldly love of power or an abdication of spiritual responsibility, and inclines women to resist limitations on their roles or to neglect the use of their gifts in appropriate ministries. In biserică, păcatul îi face pe bărbați să-și dorească puterea absolută în felul lumii sau chiar să renunțe la orice răspundere duhovnicească, iar pe femei să-și depășească atribuțiile sau chiar să lase deoparte folosirea darurilor duhovnicești în lucrările bisericii.

5. The Old Testament, as well as the New Testament, manifests the equally high value and dignity which God attached to the roles of both men and women (Gen 1:26-27, 2:18; Gal 3:28). Both Old and New Testaments also affirm the principle of male headship in the family and in the covenant community (Gen 2:18; Eph 5:21-33; Col 3:18-19; 1 Tim 2:11-15). Atât Vechiul, cât și Noul Testament propovăduiesc egalitatea, demnitatea și înalta prețuire de care se bucură bărbații și femeile, cu rolurile lor specifice, înaintea lui Dumnezeu. Atât Vechiul, cât și Noul Testament propovăduiesc cu tărie rolul de cap/conducător al bărbatului în familie și în biserică/adunarea legământului.

6. Redemption in Christ aims at removing the distortions introduced by the curse. Răscumpărarea în Cristos are ca scop îndepărtarea stricăciunilor pricinuite de blestem.

◦ In the family, husbands should forsake harsh or selfish leadership and grow in love and care for their wives; wives should forsake resistance to their husbands’ authority and grow in willing, joyful submission to their husbands’ leadership (Eph 5:21-33; Col 3:18-19; Tit 2:3-5; 1 Pet 3:1-7). În familie, bărbații trebuie să-și asume rolul de cap al familiei nu cu asprime sau egoism, ci cu dragoste și grijă față de soțiile lor; femeile nu trebuie să se răzvrătească împotriva soților, ci cu bucurie și de bunăvoie să li se supună în calitatea lor de capi ai familiei.

◦ In the church, redemption in Christ gives men and women an equal share in the blessings of salvation; nevertheless, some governing and teaching roles within the church are restricted to men (Gal 3:28; 1 Cor 11:2-16; 1 Tim 2:11-15). În biserică, răscumpărarea în Cristos îi face pe bărbați și pe femei deopotrivă părtași ai binecuvântărilor mântuirii; totuși, conducerea bisericească și învățătura duhovnicească revin exclusiv bărbaților.

7. In all of life Christ is the supreme authority and guide for men and women, so that no earthly submission-domestic, religious, or civil-ever implies a mandate to follow a human authority into sin (Dan 3:10-18; Acts 4:19-20, 5:27-29; 1 Pet 3:1-2). Cristos este autoritatea supremă și singurul călăuzitor al bărbaților și femeilor în toate aspectele vieții, deci supunerea pământească (în familie, biserică sau societate) NU înseamnă a asculta orbește de vreo autoritate omenească dacă aceasta ne împinge spre păcat.

8. In both men and women a heartfelt sense of call to ministry should never be used to set aside Biblical criteria for particular ministries (1 Tim 2:11-15, 3:1-13; Tit 1:5-9). Rather, Biblical teaching should remain the authority for testing our subjective discernment of God’s will. Simțământul lăuntric al chemării în lucrare nu trebuie folosit nici de bărbați, nici de femei pentru a călca învățătura Scripturii despre slujbele bisericești… Dimpotrivă, învățătura Scripturii trebuie să rămână autoritatea noastră finală, singura în măsură să ne călăuzească spre împlinirea voii lui Dumnezeu.

9. With half the world’s population outside the reach of indigenous evangelism; with countless other lost people in those societies that have heard the gospel; with the stresses and miseries of sickness, malnutrition, homelessness, illiteracy, ignorance, aging, addiction, crime, incarceration, neuroses, and loneliness, no man or woman who feels a passion from God to make His grace known in word and deed need ever live without a fulfilling ministry for the glory of Christ and the good of this fallen world (1 Cor 12:7-21). Conștienţi fiind că mai bine de jumătate din populația lumii n-a auzit încă Vestea Bună a Evangheliei, că nenumărați oameni sunt morți în greșelile și păcatele lor chiar și în țările care au auzit deja Evanghelia, că nenorocirile, bolile, foametea, analfabetismul, ignoranța, bătrânețea, crimele, nevrozele, singurătatea, lipsa unui adăpost și multe alte greutăți de acest fel împovărează lumea de azi, nici un om (bărbat sau femeie) care simte cu adevărat că Dumnezeu l-a chemat să facă de cunoscut harul Său cu cuvântul și cu fapta nu are voie să trăiască fără să ducă la bun sfârșit această lucrare spre slava lui Dumnezeu și spre binele acestei lumi căzute în păcat.

10. We are convinced that a denial or neglect of these principles will lead to increasingly destructive consequences in our families, our churches, and the culture at large. Ne exprimăm convingerea că negarea ori neglijarea acestor principii va avea urmări dintre cele mai tragice asupra familiilor și bisericilor noastre, dar și asupra societății în ansamblu.

Traducere

Drd. Ramona Simuț,
Dr. Corneliu Simuț,
Drd. Ciprian Simuț.