Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cu pași repezi, Europa ajunge din urmă Sodoma și Gomora!
Se pare ca sud-americanii sunt cu un pas înainte.
http://www.lacaterinca.com/2009/10/13/copii-invata-dansuri-sexy-la-scoala/
foarte trist!
Incredibil. Germania se pare ca nu s-a saturat sa sufere de pe urma holocaustului si isi cere pedeapsa lui Dumnezeu.
Frate Marius, ce am putea face noi Romania pentru a fi facuta legea ce permite home-schooling, adica educatia acasa a copiilor de catre parinte? Sau deja este permisa?
Suntem intr-adevar in plina „Sodoma si Gomora”. Cei care cunosc profetiile biblice si urmaresc cu atentie evenimentele actuale inteleg ca ceea ce se petrece chiar acum sub ochii nostri nu este ceva intamplator. Dimpotriva, are loc conform unui plan intentionat si amanuntit, al carui scop este schimbarea treptata a valorilor: ceea ce era considerat pacat devine acceptabil („it is done into the open” = se afiseaza asta fara nici o jena), iar valorile adevarate sunt tratate drept idei invechite si chiar intoleranta crasa.
Faptul ca aceasta schimbare nu a avut loc brusc, ci treptat (in pasi mici) este bine explicat in acest articol de pe site-ul http://www.cuttingedge.org: „Six Steps Attitudinal Change Plan” (sursa: http://www.cuttingedge.org/news/n1055.html).
Iata cei 6 pasi:
Step 1. Some practice so offensive that it can scarcely be discussed in public is advocated by a RESPECTED expert in a RESPECTED forum.
Step 2. At first, the public is shocked, then outraged.
Step 3. But, the VERY FACT that such a thing could be publicly debated becomes the SUBJECT of the debate.
Step 4. In the process, sheer repetition of the shocking subject under discussion gradually dulling its effect.
Step 5. People then are no longer shocked by the subject.
Step 6. No longer outraged, people begin to argue for positions to moderate the extreme; or, they accept the premise, challenging, instead, the means to ACHIEVE it.
foarte interesante link-urile pe care le-ai afişat aici.
Eu stiu engleza atat cat sa inteleg pasii, dar v-as ruga sa faceti traducerea in lb. ro. pentru cei care stapanesc alte limbi straine mai bine decat engleza!
E ingrijorator ca lucrurile stau astfel, tema este fundamental importanta.
Iertarea, bunatatea, lumina interioara si echilibrul in evaluarea situatiei cred ca ar fi calea salvarii.
Elena, am dat textul in original pt ca cei care cunosc engleza sa inteleaga bine sensul. S-ar putea ca traducerea mea sa umbreasca sensul initial. Incerc totusi o traducere, dar nu pretind ca este exemplara.
1. O indeletnicire atat de ofensatoare (depravata), încât nici nu poate fi discutata în public, este susţinuta de către un expert RESPECTAT pe un forum RESPECTAT.
2. La început, publicul este şocat, apoi scandalizat.
3. Dar însuşi FAPTUL că un asemenea lucru face obiectul unei dezbateri publice devine SUBIECTUL dezbaterii.
4. În acest proces, repetarea indelungata a subiectului socant supus dezbaterii face ca subiectul sa-si piarda treptat efectul socant.
5. Oamenii nu mai sunt apoi şocaţi / scandalizati de acest subiect.
6. Nemai fiind scandalizati, oamenii încep să argumenteze care ar fi poziţiile de mijloc pt a se evita cazurile extremele; sau acceptă premisa (faptul in sine), in schimb pun in discutie modalitatile de realizare.
PS. Ca si exercitiu practic, incercati sa identificati acesti pasi in dezbaterea recenta din societatea romaneasca cu privire la legalizarea prostitutiei si a drogurilor. Dupa parerea mea, am ajuns deja la pasul 6.
Aceeiasi pasi au fost urmati si in procesul de legalizare a eutanasiei in unele tari din Europa de Vest.
Mi-e teama ca spalarea pe creier se produce acum din ce in ce mai repede: parcugerea celor 6 pasi nu mai ia asa de mult timp ca acum 10-20 ani.
Oare care va fi urmatorul subiect socant care va fi supus dezbaterii?
Mulţumim pentru textul tradus!
Ce mai e cu homeschoolingul in ROmania? Trebuia sa gazduiti o conferinta, a mai fost?
Va fi in octomrie anul acesta, dacă ne ajută Domnul, între 10 şi 26 oct. Dar voi reveni cu detalii, după fixarea tuturor amanuntelor in cuie.
Pana atunci ar fi bine sa ne pregatiti pentru o dezbatere reala, anuntand punctele principale supuse dezbaterilor. si cred ca ar fi bine sa se implice cat mai multe pareri. Va multumesc!
Ce înseamnă pentru dvs. „o dezbatere reală”.
Ce este de dezbătut aici?
Sînt chestiuni în care trebuie să fim informaţi şi trebuie să ne opunem
acum se discută reducerea pensiilor pnetru foştii securişti.
este de dezbătut aici.. pentru totţi, numai pentru unii? Acum sînt bătrîni! Să ne fie milă de ei? Etc.
Pentru mine nu este mult de dezbătut aici: să se reducă!
sper sa pot participa si eu
esti bineprimita!
Off topic!
Cu permisiunea fratelui Marius vă recomand un articol despre mall, reclamă religioasă și închinare
http://emsal.wordpress.com/2010/01/13/reclama-religioasa-%E2%80%93-culmea-mall-ului-in-bucure%C8%99ti/
Da, am văzut postarea ta. M-am minunat!
E socant!…Oare peste 5-6 ani ce va mai fi? Totusi, care ar fi pasii pentru acceptarea homschooling-ului in Romania?
Emi şi Mari,
primul pas este înscrierea copilului într-o şcoală din afara ţării.
Apoi urmează acreditarea diplomei în România.
Este mai greu procesul, dar se merită rezultatele.
Ceea ce se intampla in Germania este infiorator, dar nu ar fi prima data in istorie cand poporul german permite astfel de orori. Am vazut si link.ul postat de cineva cu o situatie similara din America Latina. E dezgustator. Daca un profesor ar face asa ceva in Spania (tot o tara latina, si nu atat de „avansata” ca Germania) ar intra in puscarie. Fara drept de apel!
Pingback: Idei pertinente într-o lume impertinentă » Post Topic » Despre pericolul de a fi creştin în Europa
Tragedia sta in faptul ca suntem atat de „vaccinati” cu idei de la educatie sexuala facuta la scoala sau la TV, incat ce se intampla azi in Europa nu ne mai socheaza, sau ne limitam doar la a discuta. In afara de rugaciune, cred ca mai trebuie ceva. Maine voi incerca sa propun reprezentantilor mai multor confesiuni crestine sa cerem distribuitorului de programe TV sa ofere orasului nostru ceva cat mai putin nociv. Sper sa obtin macar acordul lor!
„ceva cat mai putin nociv” este la fel de nociv pt ca raul si in cantitati mici este letal. Cel mai bine desfiintati de tot televizorul. Eu traiesc fara televizor de vreo 10 ani si nu-i duc lipsa 🙂
Foarte bine. şi eu trăiesc fără el de aproape trei ani. Dar nu cred că este o soluţie asta. Există internetul şi alte canale, la fel de pline de mizerie.
Apoi, aşa cum am precizat deja, fiecare avem propriile slăbiciuni.
Pingback: Despre pericolul de a fi creştin în Europa (Florin Puşcaş) « ANTITEZE
Mulţumesc pentru preluare!
Pingback: Razboi întru Cuvânt » Isteria vaccinarilor slabeste, apar noi victime / PRIGOANA CRESTINILOR ASTAZI! / Atac infam la IPS Bartolomeu Anania / EFECTELE CRIZEI GRECESTI SI FEBRA DISPONIBILIZARILOR IN MASA / Filmul AVATAR deprima si ucide; si multe al
Pingback: Razboi întru Cuvânt » Isteria vaccinarilor slabeste, apar noi victime / PRIGOANA CRESTINILOR ASTAZI! / Atac infam la IPS Bartolomeu Anania / EFECTELE CRIZEI GRECESTI SI FEBRA DISPONIBILIZARILOR IN MASA / Filmul AVATAR deprima si ucide; si multe al
pt. Andra:
Optiunea „fara televizor” este una personala; si eu ma simt foarte bine fara el. Cand insa vrem sa impunem si altora alegerile noastre, mai ales la nivel de oras, lucrurile sunt putin mai complicate. Daca aveti o sugestie mai buna decat a mea, ea este binevenita.
da, asta poate deveni fariseism, sa impunem legile noastre de stăpînire altora.
Dacă eu am slăbiciune la o chestie şi impun şi altora acele restrictţii care mă ajută să rămîn între standardele edice autoimpuse… asta este parte din comportamentul fariseic.
Sunt de acord ca optiunea “fara televizor” este una personala. Nu m-am gandit nici o clipa sa o impun altora. Sunt adepta ferventa a responsabilitatii personale: fiecare este responsabil pt ceea ce priveste, asculta, decide, pt exemplul pe care il da altora etc. In ceea ce ma priveste, sunt exigenta cu mine insami pt ca asa ma invata Domnul: „Daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, scoate-l si leapada-l de la tine”. Eu am aplicat asta in modul urmator: nu-mi scot ochii fizici, dar scot si dau la o parte ceea ce intra prin ochii mei in inima. Aplic acelasi principiu si pe internet sau fata de alte surse (ziare si reviste murdare).
La nivel de oras nu am nici o sugestie in afara de chemarea pe care ne-a dat-o Domnul Isus de a-i evangheliza pe oameni. Cand ei isi vor intelege starea pierduta, vor renunta singuri la sursele de pacatuire. Altfel (in mod fortat = impus din exterior) nu da nici un rezultat).
atunci sîntem de acord.
Pingback: Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada (Madrid) » Blog Archive » Despre pericolul de a fi creştin în Europa