Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
in primul rand prima bucata nu este in Re m dupa partitura.
daca este interpretata la lauta in arordajul initial atunci trebuie sa ie in Re minor. Se pare ca ceea ce citim este altceva. O transcriptie pentru claviaturi.
Asta se astepta sa descoperim? 🙂
Partitura este o trasncriptie pentru pian in sol minor. Ceea ce se aude e cu un semiton mai jos daca nu ma insel. Aceste suite pentru violoncel solo au fost transpuse pentru o gramada de instrumente.
Cat despre interpretarea lui Bach…exista mii de opinii. Dupa ce muzica clasica a „suferit” un trend de promovare exagerata a muzicii contemporane (de pilda, „cantatul” la pian cu mingea de tenis sau aruncatul de pupitre pe scena), acum cativa ani au „revenit” la baroc, si acest trend fiind foarte mediatizat. S-au format zeci si sute de formatii „de muzica veche”, au aparut profesori de interpretare baroca, s-au creat cursuri speciale in conservatoarele superioare. Dupa ce Bach a fost interpretat sute de ani cu vibrato, fara accente etc…acum au rasturnat complet acest sistem de interpretare, aparand fel si fel de opinii.
Eu cred ca Bach, despre care se spune ca poseda creierul unui orb capabil sa joace un simultan de sah cu 12 persoane, nu s-a gandit prea mult la cate note trebuie vibrate sau nu…
Acum este randul meu sa va pun intrebari: ce inseamna interpretare cu vibrato si fara vibrato?
Cred ca Bach poseda un creier mult mai puternic!
Un fost campion mondial de sah, Aleksandr Alehin a putut juca un simultan „orb” (adica fara a privi tabla – termenul tehnic este de „sah a l’aveugle”) cu 32 de adversari (acestia fiind clasificati la nivele de categoria I, maestri candidati si maestri). A incheiat un astfel de simultan cu un scor foarte bun. Mai tarziu, altii au realizat performante peste cea a lui Alehin, dar in compania unor adversari mai slabi decat cei ai lui Alehin (recordul modial este detinut de Najdorf cu 45 de partide intr-un simultan „orb”).
Sunt sigur ca Bach ar fi reusit, daca ar fi fost sahist, cel putin performantele lui Alehin!
Dar, din fericire pentru muzica, nu s-a ocupat de sah! 🙂
Aici este rindul Ioanei sa raspunda. Sint sigur ca va gasi si termenii potriviti si descrierea cea mai buna.
Da, sint sigur ca Bach ar fi fost un bun, foarte bun sahist.
Performantele de care tu vorbesti sint absolut amutitoare.
Scuze pentru raspunsul tarziu (mult de lucru).
Prin vibrato se intelege o variatie periodica a frecventei si/sau amplitudinii unui sunet. Vocea umana il realizeaza natural prin control al diafragmei (in cazul cantaretilor profesionisti) sau din laringe. Vibrato.ul instrumentelor nu este altceva decat imitarea acestei functii vocale. La instrumentele de coarde se realizeaza printr-o miscare a mainii stangi pe coarda (din incheietura). La instrumentele de suflat se realizeaza prin control al coloanei de aer (cu ajutorul diafragmei).
Iata aici o interpretare magistrala a Sarabandei din Partita a 2-a pentru vioara, cu Itzhak Perlman:
Chiar daca este doar audio, se poate observa ca sunetul lui este foarte vibrat.
Pentru comparatie, o alta varianta cu unul dintre cei mai mari violonisti ai tuturor timpurilor, Maxim Vengerov:
La el se vede influenta scolii moderne, pentru ca foloseste mai putin vibrato, canta in „stil baroc” (asa ne placem sa spunem acum, si ne chinuim sa imitam sunetele si stilul baroc pe instrumente mult mai avansate decat la vremea aceea).
Sper ca va sunt de folos exemplele, promit sa mai caut.
Mulţumesc, Ioana, Adrian aşteaptă explicaţia pentru vibrato. Te las pe tine, eu sint un amator.
Am auzit chestia asta cu vibrato-ul, cu voumul, cu ritmul, cu viteza la care terbuie cintat Bach. sint teoreticieni care spun că trebuie cîntat foarte rar.
„Amator”, ca si Augustin in teologie! 😉
nu, amator chirar în sensul rău.
Ioana a răspuns referitor la vibrato
Am raspuns, dar iar a intrat la moderare…:)
altă chestie: cînd are două link-uri automat intră la moderare. Sorry!
REgula wordpress-ului, ca să ne protejeze de spam. Soluţia, cînd ai de dat youtuburi este să pui cîte un link în fiecare comentariu.
Îmi pare rău pentru inconveniente.
Chiar nu e problema, am inteles cum trebuie sa fac pe viitor 🙂
Exista foarte multe teorii cu privire la interpretarea lui Bach. Prea multe, chiar. Nu mai stii pe care sa o alegi, asa ca cel mai bine e sa o alegi pe a ta. Am lucrat cu un profesor de interpretare baroca (el neamt fiind) care imi spunea ca trebuie sa ascult cat mai multe variante si din ele sa fac un fel de „remix”. Nu mi-a placut ideea, mi se pare la indemana oricui sa faca asta. Mai important decat orice (indiferent de compozitor si de stil) mi se pare sa inteleg partitura, sa o citesc asa cum citesc o carte (de mai multe ori chiar), in felul acesta interpretarea vine de la sine (chiar daca nu totdeauna in „stil baroc”, „fara vibrato”,”lentro exagerat”, etc…). De cate ori citesc (sic!) o partitura de Bach, gandul imi zboara la sonetele lui Shakespeare si la Eminescu.
Mulțumesc, mă voi gîndi cumva, așa cum am mai făcut, să cătuăm youtuburi cu aceeași bucată de Bach și să vedem diferite interpretări. Am mai făcut chestia asta.
Multumesc pentru explicatii!
Ups! am trecut la moderare 🙂
Nu, ai scris din altă parte, fie de la şcoală, fie de la alt calculator. Acelaşi lucru păţeşte şi Adrian.
un pic de sange cald..si exotic..poate prea cald pentru unii..