Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
daca mergeti pe soimului imi calc pe inima (!) si vin si eu – sa vad daca mai stiu cum sa ajung! speram sa ne vedem si azi.
da, dacă ajută Domnul, în seara asta pe la 8 sau 9 sînt în Ploiești!
Mare este Dumnezeu, GS! A trimis pe cineva de la capatul tarii si uite ca te-a facut sa-ti calci pe inima (speculand boiereste, cum numai Domnul stie sa o faca, pasiunea ta irezistibila pentru chitara!)! Pentru cine te stie, deja acest eveniment poate fi socotit o minune! 🙂
Ar trebui sa reflectam mai mult la gratia si discretia acestei pedagogii divine…
Adrian, eu cred că GS are o aplecare specială spre dialog, mai mare decît aceea pentru chitară… Asta ne ajută pe toți, nu-i așa?
Am adus Regunul cu mine, ca să îl vadă GS și să își dea verdictul..
Va invidiez ca va intalniti si va vedeti,putand vorbi fata catre fata…dar ma si bucur..stiu eu de ce.. 🙂
Pentru GS !
Dacă ne ajută Domnul, vom fi și noi acolo!
lauta s a auzit superb, regunul la fel… cantarile mi au adus aminte ce frumoasa e muzica. si cuvantul lui Dumnezeu a fost o binecuvantare.
Slava Domului, GS. Aseara am avut una dintre cele mai mari bucurii din viata mea. Fratele meu, care ste un muzician cu auz absolut, a fost in sala… dupa 34 de ani… Lui i/am dedicat ultima piesa… toata seara a fost cu ochii plini de lacrimi.
din pricina trecutului lui a jurat sa nu mai puna mina pe niciun instrument vreodata… instrumentele au fost o mare ispita pentru el… dar am fost de doua ori mai emotionat cind l/am vazut pe el in sala. Aceste momente cu deshumarea si reinhumarea tatalui meu au prilejuit o legatura speciala intre mine, sora mea si fratele meu, la care tin enorm.
a fost o sarbatoarea a sufletului pentru mine, mai ales ca a fost si varul meu, Viorel, asi unchiul meu, Florea, asa cum am visat.
A fost si o experienta transgererațională, au fost si fiii noștri de față.
Frumoase cantarile, excelenta predica… O seara „made in Heaven”. Multumim si sa mai veniti! A fost ca la un ospat imparatesc!
Lauta m-a lasat fara cuvinte: suna mai frumos decat ma asteptam!
Pe cand un CD (chitara, lauta)?
Adrian, da, dacă ești calvinist… era deja made in heaven :))
Imi pare rau pentru ezitarile mele in ale lautei, prima melodie nu mi-a prea iesit,mai ales ca m-am intimidat cu GS de fata 🙂
apoi trecerea de la o grifura la alta nu este simpla pentru un incepator ca mine.
CD?HMmm, nimic nu poate inlocui ceea ce se intimpla live…
GS, care este foarte foarte (uneori prea!) exigent, a avut numai cuvinte de lauda.
Inseamna ca a iesit cu adevarat foarte bine.
Aveti dreptate cu muzica live. Totusi, nu renuntam la fotografii desi nu inlocuiesc persoanele reale…
Daca as fi seful dvs. v-as da un concediu platit si v-as obliga, prin sarcina de serviciu, sa scoateti un CD! Dar cum nu sunt, ati scapat! 🙂 Totusi, poate va mai ganditi…
Predica dvs. de aseara este acum un subiect de meditatie (si aplicatie) mult timp de acum inainte. Abia astept sa o reascult (un prieten a inregistrat tot).
Mulţumesc pnetur toate aprecierile. M-am simţit foarte bine la Ploieşti, poate voi povesti şi ce nu aţi văzut!
Unde lucrezi, Adrian, ca să mă angajez ca subaltern?
Da, va veni vremea coacerii roadelor şi atunci poate că vom şi înregistra, ca să rămînă mortăciunea împietrită… 🙂
da, daca aveţi înregistrarea … să nu puneţi pe youtube sau trilulilu… urăsc să mă ascult sau să mă vad.
Nicio grija. Nu am pus niciodata vreun material pe youtube sau pe trilulilu. Si daca, prin absurd, ar fi sa fac asa ceva as cere permisiunea. O sa-i transmit fratelui care a filmat dorinta dvs. Dar materialul va ajunge la multi crestini si nu stiu daca toti vor tine cont de asta. 😦
Am venit special din București să ascult cântările și mesajul dvs. și nu regret deloc. Am plecat acasă cu un suflu nou, cu o dorință de a-L onora mai mult pe Dumnezeu în familia mea! Vă mulțumesc!
Ma bucur, Emsal… Slava toata sa fie a Domnului!
Ma bucur ca am putut sluji, a fost bucuria si placerea mea.
Nu este mai mare onoare decit sa te foloseasca Dumnezeu ca pe un rob. Nimic mai onorant decit sluga nemernica!
Am glumit, Adrian, cu iutubizarea… 🙂
Jumatate in gluma, trei sferturi in serios?! 🙂