”Cei care își educă copiii acasă îi vor destina ratării!” – Cazul Curcubet – ziua 49

Am auzit-o și pe asta. Spunea cineva care n-a crescut nici măcar pui de găină de o zi pînă la stadiul tăierii, n-a păscut nici măcar o capră, n-a îngrijit nici măcar un cîine. Era foarte convins și specialist informal în sisteme educaționale.

Mă mănîncă demult degetele să scriu despre competența la români. Sîntem pricepuți în toate. Vorba americanului: ”maybe he is wrong, but never in doubt!”

Continuă lectura

Publicat în dulce Românie, exerciții de admirație, homeschooling, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect | 2 comentarii

Biserica #rezistă – Concertul Consonantis – ziua 50

Astăzi este ziua în care ne amintim de Biserica persecutată. Este ziua internațională de rugăciune pentru frații noștri care sînt torturați și uciși pentru crezul lor.

Am ales să cîntăm, cum prin cîntare au învins martirii în circurile romane, pe rugul medieval, în fața kalașnicovului comunist sau sub sabia islamiștilor radicali.

De-a lungul istoriei au curs rîuri de sînge nevinovat și uneori din gîtlejurile celor decapitați, sfîrtecați, torturați, închiși, striviți au răsunat cîntări de laudă în care Crezul le-a fost lumină.

sursa consonantis.ro

Biserica nu este o adunare care merge într-un fel de pelerinaj turistic, Biserica este o oștire care mărșăluiește bătălie după bătălie într-un mare război, război care va fi încheiat numai odată cu lumea ca primă creație căzută.

Exodul, Leviticul, Deuteronomul, Apocalipsa, Epistola paulină către Efeseni, toate acestea sînt texte milităroase. Apostolul ne îndeamnă să ne înarmăm cu armura dumnezeiască. Dumnezeul nostru are un nume militar, Domn al oștirilor.

De aceea… cu cîntec înainte marș. Spre ce? Spre martiraj. Sîngele curs ne este cea mai ascuțită armă, sămînță a Bisericii, cum spuneau părinții.

Biserica a cîntat în persecuție și Și-a cîntat crezurile, iar Crezurile au început cu începutul, Creația.

Paradigma Creație-Cădere-Răscumpărare este amprentată în orice crez creștin major.

Din această pricină, astăzi, de ziua Bisericii Persecutate, am ales să facem un exercițiu de luptă, să cîntăm.

Cui? Creatorului! Răscumpărătorului! Mîntuitorului! Christos Victor, Biruitorului! Cel care are deja în mîinile Sale Happy End-ul istoriei.

Vă mulțumim că sînteți alături de noi!

Consontantis este un proiect unic, după știința mea. L-am prezentat în două rînduri în emisiunile pe care le produc la Credo TV și le-am prezentat cu mare entuziasm, entuziasm despre care sper să fie molipsitor.

Sala plină din această după amiază ne arată că sînteți gata să credeți într-un proiect de asemenea dimensiuni și cu atît de multe piedici. Vă mulțumim pentru parteneriat și investiție.

Proiectul Consonantis nu este doar un fel de Filarmonică a celor care împărătășesc același crez, nu este doar o școală de muzică și ucenicie muzicală și creștină, nu este doar un proiect peripatetic de formare, ci este și o declarație de identitate și viziune muzicală.

Continuă lectura

Publicat în Între Scriptură și ziar, exerciții de admirație, Muzica, Scoala de muzica | 1 comentariu

Din ce Biblie să (mai ) citim? Noul Testament de la Balgrad – ziua 51

Arată că nece un dar nu poate fi iubit înaintea lui Dumnezău fără dragostea.

1 Să aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor şi dragoste n-aş avea, fire-aş ca o arame răsunătoare şi ca un chimvol nerăsunînd.

2 Şi să aş avea prorocie şi să aş cunoaşte toate tainele şi toată înţelepciunea şi să aş avea toată credinţa, cît să poci şi munţii muta, iară dragoste n-aş avea, nemică nu sînt.

3 Şi de aş împărţi surumanilor toată avuţiia mea şi să aş da trupul mieu spre ardere, şi dragoste n-aş avea, nece un folos nu mii-are fi.

Continuă lectura

Publicat în Biserica Baptista, homeschooling, Mitraliera cu cărţi, Periegeza, Pt. studenţii mei | 2 comentarii

”Din ce biblie (să) le mai citim copiilor?” – ziua 52

Se știe! După Reformă, că tot a fost vorba de ”dînsa” zilele trecute, în familiile de protestanți și neoprotestanți se citește Scriptura. Tatăl citește familiei cu voce tare (sau așa ar trebui să facă! ), mama citește pruncilor.

Zilele trecute o mămică tînără m-a întrebat din ce versiune îi mai citim noi lui Noah. Temerea ei este că versiunea Cornilescu este prea arhaizantă deja. Această temere este împărtășită de tot mai mulți. Pe undeva este legitimabilă, avînd în vedere catastrofa învățămîntului românesc.

I-am propus să îi răspund public și a acceptat, pentru că subiectul este de interes general și are miză mai mare decît discuția dintre două cupluri care cresc copii mici.

Cred că aceasta este o falsă problemă. Sîntem cu toții foarte îngrijorați de cîteva arhaisme, foarte puține, dacă vă gîndiți bine, din traducerea cu pricina, dar în același timp ne vom trimite copiii la școală să învețe Eminescu, Slavici, Creangă, Caragiale, care au un limbaj cu mult mai multe arhaisme, slavisme, regionalisme decît bietul Cornilescu.

Ce vom face? Le vom citi copiilor o varianta ”updatată” a începutului la Amintiri din copilărie? Să încercăm, așa cum am visa să fie scrisă cartea lui Creangă, dacă am dori să o înțelegem fără dicționarul de arhaisme lîngă noi.

Continuă lectura

Publicat în Întrebările lui Ghiţă, cugetări de pe bicicletă, Cărţi de citit, homeschooling, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, Mitraliera cu cărţi, Pt. studenţii mei | 1 comentariu

”Voci pentru Hospice” – 10 noiembrie 2017

sursa emanuelhospice.org

sursa emanuelhospice.org

Fundația Hospice Emanuel are onoarea să vă invite la cea de-a IX-a Ediție a concertului de caritate Voci pentru Hospice 2017, concert organizat cu scopul de a sprijini activitatea Hospice și de a promova îngrijirea paliativă în Oradea.

Concertul va avea loc vineri, 10 noiembrie, orele 19:00, la Capela Universității Emanuel din Oradea, str. Nufărului nr. 87.

Prezența dumneavoastră ne onorează!

sursa

Publicat în acțiuni umanitare, Anunturi | Lasă un comentariu

”Ne-am apucat de casă” – în România – ziua 53

Astăzi am rostit vorba asta: ”ne-am apucat de casă”. Da! În România confuziei, haosului, compromisului și corupției! Da, știu!

A venit momentul acela și nu mi-am schimbat prea mult părerile de AICI. Eram în fața unui prieten mai în vîrstă cînd am rostit fraza cu pricina.

A făcut o grimasă. Parcă i-aș fi dat să stoarcă între măsele o jumătate de lămîie. Era ceva între milă profundă, temere, nostalgie, dar nostalghia în sensul etimologic al cuvîntului, de durere a reîntoarcerii în trecut. A oftat, a icnit mai degrabă, și-a pus palma pe obraz și a clătinat din cap ca unul trecut prin asta. Era ca un om tocmai scăpat din Purgatoriu, dar cu o imensă compasiune față de cel care tocmai intra în locul de ispășire:

Continuă lectura

Publicat în CASA, Meşteşugăreşti, Visătorul de vise | 8 comentarii

38 prostii ”neconvenabile” pe care le-a zis Luther: ”femeile? ori soții, ori prostituate!” sau ”(evreilor) ardeți-le sinagogile și duceți-i să muncească, chinuindu-i … ”

Astăzi mi-am luat porția de înjurături pocăiești pentru tot restul anului. Sînt liniștit. Majoritatea acestora vine de la ignoranți agresivi. A propos, ce s-ar fi făcut Reforma și reformele fără agresivitate? Acesta este unul dintre produsele secundare ale Reformei, agresivitatea și sentimentul dreptății individuale. Sîntem siguri că avem dreptate și ne luăm de gît cu toată lumea pentru asta.

Am fost acuzat că sînt invidios pe Luther (mă simt măgulit, dar nu este cazul, singura asemănare dintre noi este că ambii ne-am îngrășat după căsătorie!), că nu sînt așa de mare celebritate ca dînsul sau că nu suport niciun fel de erou în preajma mea. Glume! Sigur, sînt invidios și pe Adam, că nu am gustat fructul pe care i l-a dat Eva, și pe David, că n-am avut praștie și harfă ca dînsul. Cu Batsheba nu m-a impresionat. Natalia e mai arătoasă! 🙂

Eh, fiecare dintre noi avem dreptul la a spune prostii, dar limitat și neconsecvent, mai ales de la o anumită vîrstă.

N-am încercat altceva decît să păstrăm echilibrul puțin, pentru că mi s-a părut că am cam sărit calul cu modificarea portretului istoric al lui Luther. Marele Reformator a spus și făcut nemernicii care ne-ar face pe mulți să ne ținem de nas și să ne rușinăm entuziast și care nu pot fi scuzabile nici măcar prin faptul că s-au spus și s-au împlinit acum 500 de ani. Prostia și lipsa de caracter sînt și peste veacuri impardonabile.

sursa Vasile Ernu

sursa Vasile Ernu

Repet: nimeni nu neagă meritele istorice ale lui Luther, așa cum nu putem nega nici meritele istorice ale lui Alexandru cel Mare. Că Luther n-a fost un înger se știe, că s-a aliat cu prinții în reprimarea unei răscoale țărănești este însă prea puțin cunoscut de unii cu mari înclinații spre stînga. Nu mai amintesc altele.

Dar, cu prudența necesară că aceste afirmații sînt scoase din context, să citim:

Continuă lectura

Publicat în Dezbatere, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii, theologia in nuce | 13 comentarii