Așteptăm de la Ratio et Revelatio: ”În locul sinelui. O abordare a Sfîntului Augustin” de Jean-Luc Marion

Continuă lectura
Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi | Lasă un comentariu

A apărut Ghidul Admiterii UEO

Vezi AICI

Publicat în Linkomandări, Pt. studenţii mei | Lasă un comentariu

Bach – Suita pentru violoncel No. 6 in D major BWV 1012

Publicat în Muzica | Lasă un comentariu

Astăzi, 27 ianuarie, să ne amintim de Holocaust … 1.000.000 de copii!

Astăzi ne amintim de Holocaust. Da, 1.000.000 de copii. Să ne amintim cu o tristețe alăturată la bucuria celor care celebrează uciderea altor milioane de prunci.

vezi AICI

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | 2 comentarii

Chitarele Yairi – locul de naștere

Acest lutier merită cunoscut. Fascinantă istorie, fascinant sunet. Aproape că mi-a devenit obsesie, după ce le-am descoperit recentissime.

Iată cum arată locul unde se nasc legendarele chitare.

Publicat în Chitara, lutierie | Lasă un comentariu

Un film documentar care ar trebui viralizat, tradus: poveștile lui Franz Țandără

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | 2 comentarii

”Cum ”funcționează” creierul unui bărbat?” la Fabrica de bărbați

Astăzi, 24 ianuarie, 2019, în Campusul Universității Emanuel, la etajul 4, orele 20.30, va avea loc întîlnirea grupului de ucenicie peripatetică Fabrica de bărbați.

Vom încerca să abordăm o temă delicată: creierul unui bărbat funcționează diferit? Cum ne putem face ordine pe ”rafturile minții”?

Publicat în Fabrica de barbati | 3 comentarii

Apariție la Ratio et Revelatio: ”Valea cu oase uscate – 92 de schițe de predici din Vechiul Testament, Geneza – Maleahi”

Pastorul Teodor Vereș a realizat ceea ce aș recomanda numai unor pastori pensionari să facă: să își strîngă și să își publice cele mai reprezentative schițe de predică.

Bătrînețea cu al ei timp de cugetare și liniștire ne dăruiește retrospectiva, fără a mai fi nevoie să facem retractații pentru texte prea timpuriu și prea grabnic scrise.

Îmi amintesc vremea în care pastorul Vereș, în plină activitate, plin de vervă, băutor de cafea, o personalitate rugoasă și controversată, dușman al mediocrității, cu o inteligență nativă foarte ascuțită, interesat de tot ce este nou, avid cititor, cu un simț al umorului și al calamburului, ne împărtășea ”la Comunitate” din aceste schițe. Iată, acum le avem!

Publicat în Cărţi de citit | 1 comentariu

Sînt bărbos, deci nu mă interesează prea mult Gillette … și totuși…chiar (numai) asta se poate despre ”The Best Men Can Be”?

N-am înțeles nici acum, după cîteva zile de agitație în jurul reclamei de ce atîta isterie în jurul unui spot un pic cam tîmpițel.

sursa
sursa facebook

De ce l-am numit așa? Din pricina presupozițiilor andreice pe care le folosește. Adicătelea … Ce ne spune reclama? Bărbații au fost și tind să fie cam la fel: adică niște porci. Rîgîie după masă și se pîrțîie în fața nevestelor, se bat de mici, fripți fiind de testosteron, ciupesc pe stradă necunoscute. Și toți sînt înnebuniți după mici, bere și ciorbă de burtă. Ăștia sînt bărbații! Niște nesimțiți!

Continuă lectura
Publicat în Articole, Fabrica de barbati | Etichetat , , , | 2 comentarii

O nouă fascinație – chitarele Yairi

Am descoperit Yairi pe două căi: Dominic Miller și Tavi Jinariu.

Este cunoscută arta lutierilor europeni, a celor italieni, în mod special, dar oare ce va ieși atunci cînd cultul pentru perfecțiune al japonezilor se împletește cu experiența europenilor în construcția instrumentelor cu o cutie mai mare?

Preferata mea? Chitara de tip parlor de la yairi, cea pe care cîntă Dominic Miller la un moment dat, cea care a făcut celebru sunetul din The Shape of My Heart.

Sînt absolut fascinat de sunetul clar, penetrant, uneori tăios ca o katana, mai puțin gras decît al chitarelor europene, mai subtil, precum un ceai verde praf matcha.

De fapt acesta este acum un nou trend în muzica live și în înregistrări, sunet mai delicat, mai umbros. Toată lumea renunță la butoaiele care făceau ecou ca în Grand Canyon.

Continuă lectura
Publicat în Chitara | 1 comentariu

Ce-aș face imediat după moarte … dacă aș putea?

Mi-aș lua viața la rînd, fir cu fir, ca pe un covor cu ițe dezlegate și fire pierdute. Aș desface și aș împleti la loc totul fără greș.

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, Gînduri, Jurnal de tată imperfect | 8 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) – Drd. Silvian Guranda – ”Boala Lyme (2)”

 

Publicat în Între Scriptură și ziar | 2 comentarii

Nenea Adi, fratele Adrian, Domnul Olariu …

 


 

L-am cunoscut mai întîi ca nenea Adi. Era în decembrie 1975. Tatăl meu tocmai fusese ucis. Eram năuci. Mama plecase la înmormîntarea tatălui meu. Eram duși de la o familie la alta, cînd la familia Tărniceriu, cînd la familia Sfatcu. Cu toții ne-au înconjurat cu dragoste, compasiune și căldură sufletească. Atunci am descoperit o nouă familie, Biserica.

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului | 7 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) – Drd. Silvian Guranda – ”Boala Lyme (1)”

Ați citit povestea fascinantă a lui Silvian pe blogul meu. Să vedem ce s-a întîmplat mai departe.

 

Publicat în Între Scriptură și ziar | 5 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) Dr.David Ille – ”Naștere naturală sau cezariană?”

 

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Anul 2018 … pe strava

M-am mișcat destul de bine, dar nesatisfăcător pentru mine! Aș fi vrut mai mult! Cam cu 100 de zile și cu vreo 2000 de km mai mult! Poate anul acesta …

Publicat în Biciclete, cugetări de pe bicicletă | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) Anca & Daniel Galea – ”Mai are rost sa ne întoarcem în țară?”

Am încercat un răspuns la o întrebare dificilă cu o emisiune înainte: mai are rost să rămînem în țară?

De această dată am încercat un alt răspuns la o întrebare și mai dificilă? Are rost să ne mai întoarcem în țară?

Iată o poveste de succes. Cel puțin deocamdată! Sper să avem tot mai mulți tineri care să se întoarcă înapoi și să schimbe puțin cîte puțin lucrurile.

Publicat în Între Scriptură și ziar | 1 comentariu

Între Scriptură și ziar(e) Dr. Laurențiu Petrila – ”Mai are rost să stăm in țară?”

Este 3 ianuarie. La vamă este aglomerație. Se întorc acasă migranții. Unii sînt cu lacrimi în ochi. Pribegia le este nevoită. Îmi este atît de milă de acești români aruncați afară de atîtea guvernări (de dreapta și de stînga) incapabile, unele; răutăcioase și ticăloase, altele, iar cîteva și una și alta…

Mai are rost să stăm într-o țară care merge ca un avion fără motoare spre dezastru previzibil? Ce ne spune generația care ne urmează?

Publicat în Între Scriptură și ziar | 1 comentariu

Requiem-ul de Mozart – o nouă interpretare favorită

Astăzi se împlinesc 43 de ani de la uciderea tatălui meu. În 17 decembrie 1975, ora 17.30. Pentru această reamintire am ales o altă variantă a Requiem-ului mozartian, preferat între alte bucăți de gen.

Am o nouă interpretare favorită pentru Requiem-ul lui Mozart. Cea a lui Celibidache. Căutînd luna trecută material despre acest extraordinar dirijor, am dat peste această interpretare absolut fascinantă. Deja nu mai pot asculta alte interpretări.

Ritmul, articularea, nuanțarea, creșterea spre momentele de intensitate maximă, sublinierile, toate acestea se coagulează pentru mine în INTERPRETAREA Requiem-ului. Cel puțin pînă acum. Tempo-ul este redus, mai rar decît în alte interpretări. Este probabil, așa cum comenta cineva, așa cum s-ar fi cîntat pe vremea lui Mozart și așa cum l-ar fi dirijat Mozart însuși. Auzim astfel mult mai bine tot ce se întîmplă pe partea de armonie.

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, lacrima din colțul ochiului, Muzica | 2 comentarii

How Hollywood Hijacked Your Mind

Without realizing it, Christians living in the West have become slaves to the machine of Intellectual Colonialism. We have been told that the way we have been thinking is wrong and we need to do it like THEM. We need to be sexually liberated (as long as it’s safe and consensual), and we need to be tolerant of every belief, simply because someone feels that it’s true.

Problem is, feelings turn out not to be great dictators of truth.

Just today, someone commented on a YouTube video of mine saying that I shouldn’t be so hard on Christians who may believe something the Bible doesn’t teach. “If they believe it strongly, then it can be true for them.”

That phrase, in addition to being one of the most ridiculous and ignorant things a human can say, was disproven in the 300’s B.C. Something cannot be simultaneously true and false depending on who feels what way about it. No matter how hard I feel that the winter should be sunny and 75, reality is going to keep dumping snow on me.

via How Hollywood Hijacked Your Mind

Citat | Publicat pe de | Lasă un comentariu

”Cum să-și facă omu casa?” Ioan Pop Reteganul

sursa muzeul Astra Sibiusursa imaginii muzeul Astra Sibiu

Cei de la Anacronic au realizat un proiect foarte interesant:

Publicăm în trei părţi lucrarea lui Ioan Pop-Reteganul publicată în 1927 la Editura Asociaţiunii Sibiu. Un text despre viaţa, casa, valorile ţăranului român acum mai puţin de o sută de ani. O ocazie excelentă de a observa ce s-a întâmplat cu omul în cel mai dezastruos secol din istorie.

Știți bine, dragi prieteni, că mă interesează locuința tradițională românească. Iată o parte din textul publicat.

Cum să ne facem locuinţa?

La această întrebare par’că văd pe fiecare răspunzând: „Aş şti eu cum să mi-o fac, numai să am modru“. Da, e aşa şi nu-i aşa.

Continuă lectura

Publicat în CASA | Lasă un comentariu

Reportaj Consonantis

sursa Consonantis

Publicat în Muzica, Scoala de muzica | 1 comentariu

Țambalul ca instrument cult

S-ar putea ca unii dintre noi să fi disprețuit țambalul (cymbalon/”cimvalul zăngănitor?). Pe lîngă faptul că istoric vorbind este strămoșul pianului, țambalul are o carieră vrednică de un instrument care trebuie reprimit în salonul instrumentelor nobile.

Iată un exemplu:

Continuă lectura

Publicat în Scoala de muzica | Lasă un comentariu

REZOLUȚIA … de la Alba Iulia

Astăzi, la Alba-Iulia, ne vom uita în Scripturi ca să vedem unde trebuie să ne uităm.

Ce-ar fi ca acum, cînd sîntem plini de acreală, nemulțumire, sictir și amărăciune, să găsim zarea în care să privim și din care să ne vină seninul, dragostea, bunătatea, bucuria, pacea și rezistența la rău și oboseală?

Dacă Dumnezeu ne ține în viață, vom încerca același lucru, după amiază la Cluj, la Mănăștur.

Publicat în Conferinte, Predici | 2 comentarii

IMN

Continuă lectura

Publicat în dulce Românie | 3 comentarii

”Ce-ți doresc eu ție, Dulce Românie?” 100 de dorințe (pentru încă 100 de ani?…)

M-am născut aici. Probabil voi muri tot aici. Nu mă tentează alte teritorii. Dar, vorba românilor din alte spații: ”never say never!”

Ce doresc țării mele, ce doresc patriei în care mi-au crescut copiii, în care îmi vor crește probabil nepoții?

100 de dorințe realizabile în următoarea sută de ani, dacă lucrurile merg în același ritm ca pînă acum … M-am săturat de observațiile cinice (mărturisesc: eu însumi sînt un cinic pesimist), m-am săturat de acreala și de bocitoarele de servici.

Sursum corda! 

100 de tînjiri, visări, rugăcini, dorințe, naivități, idealisme, romantice pașunisme …

Le așez așa cum mi-au venit în minte …

Continuă lectura

Publicat în dulce Românie | 6 comentarii

Celibidache privit din față … un alt mare român, pe care ”videoclipul” l-a ratat …

Zilele acestea, după cum am văzut și în ”videoclipul” (că așa îi va rămîne numele) plin de erori istorice, cu greșeli gramaticale, ne revendicăm românii! Marii români! Brâncuși? A făcut carieră la ei, nu la noi. Vuia? La ei, nu la noi! Coandă? La ei, nu la noi! Cioran, Ionesco?

Celibidache? Vorba cuiva (Cristian Bădiliță, dacă nu mă înșel): ”Pe marii noștri români îi cheamă Eminovici, Wurmbrand, Steinhardt … ” și Celibidache.

Să luăm partea bună. Celibidache este fascinant privit din față. Ura să fie filmat! Filma, după cum însuși a declarat, numai ca să mai facă ceva bani în plus pentru orchestră, să-i plătească televiziunile și pe oamenii ăștia … Nu credea în înregistrări, cu atît mai puțin în înregistrările video. Dar … ce spectacol face. Uneori am impresia că își rîde de operatori! Adevărată coregrafie!

Incredibile interpretări! Ce gestică dirijorală! Inimitabil! Pasional, fierbinte ca un latin, exact și eficient ca o mașinărie nemțească!

Priviți:

Continuă lectura

Publicat în dulce Românie, Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica | 2 comentarii

Chocolate Season 2018 la UEO

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

”Nu e biblic … ”

Atenționare: text (destul de) dur și ironic.

Cine se simte cu musca pe căciulă … să mai citească o dată!

Poate zboară musca!

 

Într-o povestire din Pateric un călugăr tînăr vine la altul bătrîn ca să îl încerce:

Avva, ești hoț!

Așa e, spune bătrînul.

Avva, ești curvar!

Așa e, spune bătrînul.

Avva, ești eretic!

Nu, asta nu sînt, pentru că eu știu în Cine și ce am crezut! Toate celelalte sînt, dar asta nu sînt!

……………………………………………

sursa Vasile Ernu

sursa Vasile Ernu

Aud recentissime de niște aberații molfăite cu gura plină. Se trezesc niște tinerei, ”vițelușii veseli”, cum i-ar numi Andrei Pleșu, ai noilor mișcări evanghelice radicale, propagatori ai jumătăților de idei, fascinați pînă la narcisism de propria lor linie argumentativă. Sînt într-o cumplită surzenie. Se ascultă unii pe ceilalți cu o siguranță demnă de cauze mai bune. Își dau cu părerea despre filme (ce ar trebui să vedem și ce nu, cum că California arde din pricina filmelor făcute de unii de pe acolo), despre catedrala națională (fără a deosebi naos-ul de pronaos, fără minime cunoștințe arhitecturale sau de teologie a spațiului), despre mariaj (abia li s-a uscat cerneala de pe certificatul de căsătorie), celelalte culte evanghelice (din care au ieșit, că nu-s biblice…), organizații … tot felul de lucruri. Dar asta nu înainte de a-i demoniza pe ceilalți, de a-i numi anticriști pe toți aceia care nu împărtășesc nuanțele, că despre asta vorba, nuanțele teologice la care ei aderă.

Neinformați, necultivați, necitiți, fără să-și fi făcut temele de casă și, mai ales, fără ceea ce americanii numesc atît de bine ”common sense”, băieții ăștia n-au limite de competență! Ei se simt datori să ne lumineze pe noi toți! Harnici la bloguri și youtube (ridicoli cînd își iau interviu unii altora, comportîndu-se, vorba lui Coposu despre Vadim Tudor, de parcă chiar ar exista … ), leneși la propria formare, la lectură și la legitimarea lor academică. Dacă unii dintre ei ar fi trecut pînă la capăt prin niște procese de formare academică serioase, ar fi descoperit că nu poți argumenta chiar cum îți cade la gură, că există niște reguli ale jocului retoric, dacă chiar vrei să te ia cineva în serios. Da, chiar și atunci cînd exagerezi, chiar și atunci cînd folosești hiperbola, există reguli ale jocului discursiv. Dar … alea sînt lumești! Masteratele și doctoratele sînt nebiblice… teologia studiată formal, ce să mai spunem? Dracu gol!

Continuă lectura

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale | 36 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) – ”Lăutele lui Lőrinczi György”

 

Publicat în Între Scriptură și ziar, instrumentul săptămînii, Lauta | Lasă un comentariu

Muzica și demența senilă

Îmi fac documentarea pentru o viitoare emisiune Între Scriptură și ziar despre acest subiect.

Există studii, unele mai serioase, altele mai puțin serioase, există cercetări despre relația dintre muzică și îmbătrînire, muzică și sănătatea mentală. Celibidache? hmmm, unul dintre favoriți mei ca îmbătrînire și nu numai. Iată gestica, iată cum se dirijează cu sprîncenele, genunchii, șoldurile. Cîtă exigență! Cîtă luciditate!

Să ascultăm ceva legat de Centenar:

Am întîlnit într-un azil de bătrîni un fenomen: o bătrînă de 92 de ani, care nu mai știa cine este, nu mai știa cine sînt cei din jur, dar…. cînd cînta…. oh, cum cînta! Era cu totul în altă lume, venea din lumea ei în lumea noastră și era atît de lucidă. Aproape că ai fi putut desfășura un întreg dialog, ca într-o operă, cu dînsa.

Am întrebat-o:

Și acum, acum ce faceți?

Acum, mi-a răspuns, acum îl aștept pe Mirele Meu, Isus Cristos să mă ia și să mă ducă la El, toată viața l-am așteptat

și a continuat să cînte …

Continuă lectura

Publicat în Între Scriptură și ziar, Muzica | Lasă un comentariu