Iertați-mă, nu mă pot abține să nu vă urez de Înviere fără muzică … Cristos a Înviat!

Cu două bucăți superbe! Obsesii vechi! Una din adultețe, cealaltă din copilărie venită! Miserere m-a urmărit toată copilăria după moartea tatălui meu.

Continuă lectura

Publicat în Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Sîmbătă – ziua în care anticipăm gustul biruinței

Sâmbătă ridică o mulțime de semne de întrebare și e plină de necunoscut.
S-au scris mii de pagini despre ce a făcut Mântuitorul în tot acest timp dintre răstignire și înviere, doar ca de multe ori, în mijlocul acestor discuții, e foarte ușor să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat important.

„În ziua aceea, cum spunea un prieten:

Continuă lectura

Publicat în theologia in nuce | Lasă un comentariu

Vineri – ziua crucificării

Evenimentele din timpul săptămânii au condus la punctul culminant din seara aceasta. Toate s-au desfășurat după planul suveran al lui Dumnezeu, întocmit încă din veșnicii. Și totuși, crucea unde a sfârșit Hristos lucrarea, așterne un nou început.

“Comemorăm astăzi cea mai tulburătoare zi din istorie. Omul își condamnă la moarte propriul Creator.” Ana-Ruth Maior

Urmăriți întreaga serie #SaptamanaMare la adresa: https://bit.ly/2VVLlHS

Publicat în theologia in nuce | Lasă un comentariu

Joi – ziua în care ne amintim de dragostea Sa

În joia mare foarte multe biserici își aduc aminte de încheierea Noului Legământ. Comunitățile de credincioși se adună în jurul unui simbol esențial al credinței creștine: Cina Domnului.

„Domnul Isus a instituit Cina Domnului pentru a ne aduce mereu aminte de dragostea Sa” Ovidiu Micula, masterand UEO

Urmăriți întreaga serie #SaptamanaMare la adresa: https://bit.ly/2VVLlHS

sursa

Publicat în theologia in nuce | Lasă un comentariu

Spălarea picioarelor – des-centrarea Stăpînului

Joi. Isus a spălat picioarele ucenicilor Săi. Nimic mai rușinos și mai penibil.

Pentru ucenici, se înțelege! I-a făcut de pomină Isus.

Dumnezeu are acest obicei nefiresc de a ne întrerupe cursul previzibil al vorbelor și faptelor noastre, dar și pe ale Dînsului. Noi așteptăm continuarea, El rupe firul. Sparge toate scenariile calculate și pregătite de mințile noastre prea puțin cuprinzătoare. Tace ca să ne asurzească cu tăcerea Sa! Ne amețește cu oprirea Sa!

Ucenicii își dau rînd la slujire. Niciunul nu se mișcă să ducă farfuria la spălător. Niciunul nu trage ușa după el. Fiecare vrea să stea să soarbă ”cuvintele vieții veșnice”, ”cuvintele dătătoare de viață”. Vă puteți imagina exercițiu mai nobil? Toți sînt ochi și urechi. Stăpînul vorbește, robii ascultă! Sînt instrucțiuni importante. Filozofie, lucrare, viață! Partea cea bună! Ascultă toți ca niște Marii-adînc-cugetătoare, care își vor fi ales contemplarea, nu lucrarea Martelor-prea ocupate. Ucenicii învățaseră lecția, cel puțin așa credeau ei: nu activism, ci studiu biblic!

Las, firmiturile pot sta pe covor … las-o, domle, încolo de mătură … Acu ți-a găsit, cînd Învățătorul vorbește? Să luăm aminte, agitatule! Stai, odată, țapăn, Ioane, nu te mai fîțîi atîta că Îl deranjezi pe Domnul … tot te ghemuiești acolo … la pieptul Său! Nici măcar nu poate respira cum trebuie să ne vorbească… ei, copchil, copchil… la ce l-o fi luat Domnul de la maică-sa!?

Cînd toți sînt prinși în plasa metafizicii, cînd fiecare dă ochii peste cap, căutînd sub sprîncene sensurile profunde ale cuvintelor Cuvîntului … Tocmai atunci Maestrul se ridică, întrerupe lecția la mijloc, învățătura se oprește și Domnul Însuși iese din mijlocul lor. Central fiind, se exteriorizează, se retrage, se dezbracă de tot, își ia un ștergar, se înfășoară în jurul mijlocului precum un rob, ia ligheanul și se rotește la perimetrul descris acum de picioarele neslujite ale viitorilor Apostoli, în afara covorului pe care era așezată masa pascală.

Se știe! N-au stat la masă precum Da Vinci ne-a depictat scena.

Continuă lectura

Publicat în Evanghelia dupa Ioan, Meditaţii, Periegeza, Predici, theologia in nuce | Lasă un comentariu

Miercuri – ziua deciziilor

Discursurile usturătoare de ieri nu puteau rămâne fără reacție din partea fariseilor, saducheilor și preoților.

În spatele ușilor închise se iau decizii istorice.

„Miercuri s-au întâmplat două evenimente cruciale care au condus istoria la momentul răstignirii Domnului Isus Hristos” Elvis Păunovici, student teologie pastorală.

Publicat în theologia in nuce | Lasă un comentariu

”Ziua în care mi-am luat câmpii” de Voicu Bojan

Da, a venit vremea! Citiți articolul lui Voicu și faceți la fel! Pînă și Isus a simțit nevoia să meargă SINGUR ÎN MUNTE și să se roage Tatălui! De neprețuit natura îmbrățișîndă!

Luatul câmpilor nu e doar rupere de ritm și nebunie temporară, ci poate fi și o gimnastică a libertății. Un fel de slow-food raportat la viteza și scurtăturile pe care ți le propune lumea zi de zi: trafic, uațap, medie socială etc.

Conotația expresiei devine, iată, pozitivă. Seamănă cu un „exercițiu de manevră”, cum se face atunci când se simulează ceva război și trupeții verifică în teren dacă, în caz de luptă cu dușmanul, mai au ceva sânge în instalație, sau doar „carne de tun” scrie pe ei.

Continuă lectura

Publicat în guest post | Lasă un comentariu

Oțelul din katana și săbiile de Damasc – meșteșugarii

Mă fascinează pînă la cea mai adîncă obsesie orice meșteșug. Fierarii, armurierii, cei care lucrează metalul … ce artă, ce știință, cîtă intuiție!

Mă plec în fața meșterilor pentru că ei trebuie să arate lucrul făcut imediat. Proba reușitei sau a eșecului ne stă în față. Noi, cei care lucrăm cu litera și cuvîntul, concepte sau abstracțiuni de diferite specii, noi putem să amînăm, să ne ascundem, să punem sub preș eșecul. Nereușitele noastre se măsoară în miniștri analfabeți, în profesori care nu știu să scrie corect, în predicatori incapabili să convingă sau să articuleze Vestea Bună … dar toate acestea se văd mai tîrziu.

Meșterul nu are încotro. El arată toporul sau sabia și aceea taie cuiul sau se frînge. Am un prieten mai tînăr. Îl cunosc de cînd avea vreo doi ani. Este strungar de mare performanță. El știe în următorul moment dacă a stricat materialul sau nu. O meserie plină de adrenalină. Așa cum spune Înțeleptul: un om priceput în lucrul lui poate sta alături de împărați. Prefer să mă laud cu astfel de prieteni pricepuți în lucrul lor, decît să am prin preajmă ”intelectălăi” incompetenți. Oameni care au o diplomă neonorată de priceperea necesară.

Oțelurile nobile, obținute tradițional, după rețete secrete, săbiile katana, cele mai periculoase arme pînă la descoperirea armei de foc, oțelul de Damasc, un mister … toate acestea m-au urmărit ani de zile.

Acum aflu că anumite secrete au fost re-descoperite și există oameni care au muncit o viață întreagă pentru a descoperi felul în care se prelucra oțelul acum aproape 1000 de ani. Sticlă amestecată cu frunze proaspete? Hmmm!

Întotdeauna am crezut că Dumnezeu are o latură meșteșugărească. Este Artizanul Desăvîrșit. De aceea am crezut întotdeauna că în Rai vom lucra, vom meșteri! Sper!

Continuă lectura

Publicat în exerciții de admirație, Fabrica de barbati, Meşteşugăreşti | 2 comentarii

Marți – ziua confruntărilor

Continuă lectura

Publicat în theologia in nuce | Lasă un comentariu

”Cair Paravel” Oradea – Recomand

Astăzi am vizitat librăria pentru copii Cair Paravel, o inițiativă demnă de toată isprava. Spațiul bine și cu gust organizat, cafea bună, cărțile aranjate corect, spațiate, coperta față sus, ușor de găsit și răsfoit, muzică de fond bună și în surdină, atmoferă excelentă pentru studiu și meditație, spații de joacă protejate, curate, amabilitate, profesionalism, toate acestea recomandă locul drept un spațiu în care ne putem petrece timpul în zilele ploioase care urmează și nu numai. Cărți bune? Inițiatoarele proiectului au realizat deja o selecție foarte riguroasă. Au căutat cele mai bune ediții, cele mai bune traduceri, acolo unde este cazul. Veți găsi, de asemenea, materiale mulțime în limba engleză.

La acestea se adaugă activitățile: club de lectură, ateliere pe diverse teme, activități organizate pentru copii, organizare de aniversări.

Am stat două ore. L-am luat pe Noah plîngînd de acolo. S-a jucat, se înțelege, cu Arca lui Noe! Natalia s-a pierdut între rafturi. A cumpărat 6 kilograme de cărți, vreme de două cafele și trei sucuri naturale de fructe, plus o conversație rodnică de tip brain-storming cu inițiatoarele proiectului.

Așa am hotărît să ne petrecem ”duminica noastră”, ziua noastră de odihnă, care de obicei este Luni.

Continuă lectura

Publicat în homeschooling, Mitraliera cu cărţi, Reclama, utile | Lasă un comentariu

Luni – ziua curățirii Templului

Continuă lectura

Publicat în theologia in nuce | Lasă un comentariu

Duminica Floriilor – ziua lumilor paralele

Continuă lectura

Publicat în theologia in nuce | Lasă un comentariu

Ce am învățat (cu timpul) din ”Intrarea (triumfală a) lui Isus în Ierusalim” – cîteva lecții dure, triste și foarte folositoare

Am predicat de multe ori din acest text. Cred că de vreo 30 de ori. La început am predicat tot felul de simbolisme, teologhisiri, observații pe care cel puțin eu le-am crezut foarte profunde, pentru că am sondat contextul istoric, pentru că am avut acces la limba originală … eh, tinerețe!

Cu timpul viața și experiența m-a mai dezmeticit și am început să văd altfel cîteva detalii, care mă trimit la lecții din propria viață spirituală, din experiența de lucrare eclesială.

Iată cîteva observații pe scurt:

Luca 19: 29-40

Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Predici | 3 comentarii

Ce ne împiedică să avem ”tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte” – prezentare la ”Quo Vadis Juvenis?”

Quo Vadis 2019
Înscrieri QVJ aici: https://bit.ly/2Gc6WXj
#SeminariiQVJ #QVJ2019 #MariusCruceru#TeologieUEO

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

”Dragostea ca … stres!” – întîlnire familii tinere la Biserica Emanuel și la Biserica baptistă din Aleșd

Da! Dragostea ca stres!

Aceasta este tema pe care v-o propun pentru această seară, începînd cu orele 18.00, la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea, sala de nunți, și mîine, sîmbătă, 20 aprilie, începînd cu orele 15.00, la Biserica Creștină Baptistă Sfînta Treime din Aleșd.

Spuneam recentissime că nu prea recomand utilizarea Dex-ului în lucrări științifice. Dar pe bloguri se poate! 🙂

STRES s.n. 1. Factor (sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman o reacție anormală; (p. ext.) ansamblul reacțiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și mențină echilibrul de bază. 2. Efort, încordare, tensiune neuropsihică. ♦ Ansamblu de perturbații organice sau psihice. 3. (Geol.) Presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase. [Scris și stress. / < engl., fr. stress].

Doriți să vedeți mai multe definiții. Iată AICI.

De ce dragostea ca … stres?

Continuă lectura

Publicat în Întrebările lui Ghiţă, Conferinte, Fabrica de barbati, Meditaţii, Predici | 2 comentarii

Simpozionul internațional al studenților UEO: ”Creativity, Imagination and Innovation, Cultural Perspectives and Retrospectives”

Continuă lectura

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

De ce am spus că îmi depunctez studenții dacă îmi trec la bibliografia eseului Dex-ul și Wikipedia?

Da, Duminică, în timpul unei predici am afirmat următoarele, discutînd despre importanța limbajului tehnic exact și despre definiții corecte:

”Dacă studenții îmi trec la bibliografia eseului resurse precum Wikipedia (eu îi spun wickedpedia) sau DEX-ul, spre exemplu, le scad din prima mișcare două puncte!”

sursa pinterest

Andrei Rublev – Cei Trei Îngeri la Stejarul lui Mamre

De ce?

Continuă lectura

Publicat în Întrebările lui Ghiţă, Cartile, Dezbatere, inventarul stricaciunilor spirituale, Mitraliera cu cărţi, Periegeza, Pt. studenţii mei | 1 comentariu

Ce este o chitară Archtop și cum se face ea?

Este unul dintre cele mai fascinante instrumente. A făcut carieră în jazz, dar îl putem găsi și în anumite orchestre de cafe-concert și nu numai. Chitara archtop făcută ca la carte este realizată după aceleași procedee ca vioara. Nu numai orificiile de rezonanță în formă de F sînt asemănătoare, ci și tehnica de cioplire a feței și spatelui. Foarte mult material irosit, dar este lemn-lemn, ceea ce dă o culoare aparte sunetului, față de sunetul de tigaie al laminatului.

Iată despre ce este vorba:

 

Publicat în Chitara, lutierie | Lasă un comentariu

Soli Deo Gloria – Festivalul Național Coral al Liceelor Creștine Evanghelice din România


Imagine | Publicat pe de | 1 comentariu

Cum tragem cu arcul? – Întîlnire cu Fabrica de bărbați

Miercuri, 10 aprilie, orele 19.30, ne vedem cu grupul de ucenicie peripatetică Fabrica de bărbați în curtea campusului Universității Emanuel din Oradea (lîngă parc, ”în groapă”) pentru a prezenta premiul anunțat în cadrul concursului de eseuri.

Este vorba de acest arc.

Se vor executa cîteva trageri demonstrative.

Continuă lectura

Publicat în Fabrica de barbati | Lasă un comentariu

Cum se va desfășura anul acesta campania MDO? (”Mai dăruiește-mi o oră!” – Hospice Emanuel)

Cum? La fel ca în anii trecuți! Nimic complicat! Anul acesta ideea este puțin diferită doar prin ținta campaniei! Prin donațiile noastre încercăm să ”cumpărăm” cît mai multe ore pentru bolnavii terminali.

La început am pornit de la ideea de ciclaton. Ce înseamnă acest lucru?

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | 2 comentarii

Vești bune cu privire la campania Hospice MDO (”Mai dăruiește-mi o oră!”)

După cum v-am anunțat deja … campania 2019 a început oficial! Dar … cei mai buni prieteni Hospice știau deja de gîndurile noastre. Unele donații au intrat înainte de lansarea oficială a campaniei.

Prima donație de după lansarea oficială a intrat ieri.

Este în valoare de 1010 lei.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | Lasă un comentariu

”Quo vadis, Juvenis?” Ediția 2019 – Universitatea Emanuel din Oradea

Înscrie-te la Conferița pentru liceeni – Quo Vadis Juvenis 2019! Adu-ți cu tine și prietenii.
http://www.emanuel.ro/event/start-la-inscrieri-qvj-2019/
#QVJ2019 #UEO #QuoVadisJuvenis

sursa pagina de facebook a Universității Emanuel din Oradea 

 

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Un nou concurs de microeseuri la Fabrica de bărbați: ”Un bărbat ratat?”

Încercăm din nou un exercițiu, pe care l-am mai făcut cu deosebit succes în anii trecuți: un concurs de microeseuri cu premiu. Un singur premiu!

În trecut am avut premii biciclete, topoare et c. Anul acesta este un premiu mai special. Un arc tradițional, longbow, de armurier (nu de serie, nici de fabrică, ci unul făcut manual!), cu trei săgeți din lemn tradiționale, cu husă, piele de prindere a coardei, coardă de rezervă și minitolbă. Valoarea întregului set? 1300 ron! Numai arcul fără coarde și accesorii este în jur de 1000 de ron.

Acesta este un arc din colecția mea de arcuri, pe care l-am primit din partea unui prieten bun, un arc cu putere destul de mare, pentru o persoană între 165-185 cm. Eu trag cu el destul de bine și am 168 cm. Este un arc mortal. Găurește tabla la 10 metri.

Aceasta este premiul:

Continuă lectura
Publicat în disciplinele spirituale, Fabrica de barbati | 4 comentarii

”O luptă este întotdeauna tristă …”

Meditație după trei zile de boală la pat. Fără mîncare.

Zăcînd pur și simplu între somn, delir și realitate. 

În adolescență am fost fascinat de Musashi, legendarul samurai. Unii dintre prietenii mei știu de ce. Luptele sale sînt bîntuitoare. La întîlnirea sa cu Nikkan, un preot,  Musashi înțelege de ce este tot timpul trist:

”O luptă este întotdeauna tristă, fie că ești învins sau biruiești!”

 

Da, așa este!

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Meditaţii | Lasă un comentariu

Dumnezeu nu repară, nu restaurează, nu recondiționează … EL? Kintsugi!

De cîteva săptămîni am o nouă obsesie … mai veche: pocăința! Ce este pînă la urmă pocăința?

(Disclaimer: acesta nu este un articol teologic academic.

Este o meditație la cana de cafea (spartă) de dimineața!)

Nouă evanghelicilor ni s-a agățat de gît această poreclă interpretată depreciativ, pe care și noi înșine aproape că o refuzăm: ”pocăiți”. Dacă eram strigat așa (pocăitule!) mă întorceam încruntat către cel care m-ar fi ”insultat”.

Am încercat în ultimii ani să ocolim termenul prin tot felul de echivalări: evanghelici, protestanți, neoprotestanți et c. Nu ne iese! Tot pocăiți am rămas pentru vulg.

Dar ce este oare pocăința? Este aceasta un sentiment, un act rațional, o trăire lăuntrică sau mai degrabă o sumă de procese, sentimente și trăiri? Este provocat de noi înșine? Este legitimabil reflexivul ”m-am pocăit”? Se poate învia mortul pe sine însuși, ”căci noi eram morți în păcatele și greșelile noastre”! Oare nu Dumnezeu aprinde acel foc pe care ne așezăm noi mai apoi ca să fim în clocot pentru El pentru tot restul vieții?

Am reînceput să citesc psalmii de pocăință ai lui David. Multe de spus, dar în urmă cu ceva timp mi-a trecut ceva prin minte.

Sînt colecționar de instrumente vechi și biciclete vintage. Dacă intri în astfel de hobby-uri, neapărat trebuie să faci distincția între restaurare, recondiționare, reparație.

Sînt lucruri diferite. Am reparat și recondiționat instrumente și biciclete pe cînd ar fi trebuit să le restaurez și le-am scăzut valoarea. Nu știam ce trebuie să fac. Am învățat cu multe pierderi și pe pielea mea.

Reparația aduce obiectul spre funcționalitate și atît, o bicicletă trebuie să meargă, fără pretenție de întoarcere la original (Am o Miyata reparată, mare păcat!).

Recondiționarea este un compromis între reparație și restaurare. Se înlocuiesc anumite piese cu altele de același tip sau din aceeași epocă, dar nu neapărat identice cu cele ce vor fi fost pe obiectul respectiv.

Ai o cheie ruptă de vioară. Bun! Dacă repari, pui una nouă, dacă recondiționezi, pui o cheie refăcută în același stil, din același material, dar tot noutate. Dacă o restaurezi în schimb, atunci faci în așa fel încît să folosești chiar cheia originală, lipești cu cleiurile pe care le foloseau cei din familia Stradivari, folosești același fel de lacuri et c. O teorie întreagă, o practică și mai greu de explicat!

Eh! M-am întrebat ce face Dumnezeu cu noi în lumina Psalmul 51? Ne repară, ne recondiționează, ne restaurează Dumnezeu?

sursa

Nici una, nici alta, nici cealaltă! Face cu noi wabi-sabi și KINTSUGI! Metoda Lui nu anulează istoria, nu ne ascunde cicatricile și rupturile, ci le evidențiază prin Harul Său și spre Gloria Sa!

Harul Său și Gloria Sa sînt centrale aici, nu ce se mai poate face din noi și cu noi! Noi devenim periferici, renunțînd la triumfalistul tîmp Smile, Jesus Loves You! Ego-ul meu supradimensionat de gîndirea modernă pozitivistă, datoare umanismului cu împletituri iluministe se prăbușește în țărînă și strig odată cu Apostolul:

”Căci nu mai trăiesc eu, ci El trăiește în mine, am fost răstignit împreună cu Cristos, toate le socotesc gunoi pentru prețul nespus de mare al cunoașterii Lui … binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, dar răul pe care nu vreau să-l fac … iată ce fac, văd în mine … urmele … ”

Ce este Kintsugi?

This repair method celebrates each artifact’s unique history by emphasizing its fractures and breaks instead of hiding or disguising them. Kintsugi often makes the repaired piece even more beautiful than the original, revitalizing it with new life.

sursa

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, Meditaţii, Periegeza, Predici, theologia in nuce | 13 comentarii

Cobzele lui Nicolae Dron

L-am cunoscut pe lutierul și pastorul Nicolae Dron în urmă cu patru ani. Ne-am dat întîlnire în Bucovina. El a venit din Republica Moldova, eu din Oradea. Parcă ne cunoșteam de veacuri. Am cîntat de la prima întîlnire împreună. Eu la chitară, dînsul la mandolină. Cîntările au curs una după cealaltă.

Om trecut prin multe experiențe în viață, a făcut pușcărie pentru credință, a lucrat cu Evanghelia în ilegalitate, are o familie minunată și o pasiune pentru instrumente muzicale, dar în special pentru cobză.

De dragul lui m-am apucat de cobză. Merge greu, pe cît pare de ușor, pe atît este de greu, precum cavalul. Și cobza și cavalul, instrumente populare românești, par foarte abordabile, dar scot toți nervii din tine la iveală. Despre asta cu altă ocazie.

Astăzi, cîntînd la cobza lui Nicolae Dron, am descoperit aceste materiale.

Continuă lectura
Publicat în Chitara, Lauta, lutierie, Oameni, Portrete, Scoala de muzica | Lasă un comentariu

Licitație – Bicicleta italiană vintage (cu istoric) ”Special” pentru campania umanitară MDO – Hospice – ”Mai dăruiește-mi o oră!”

După cum știți sîntem în campania MDO – ”Mai dăruiește-mi o oră!”

Dincolo de sistemul tradițional de adunare de fonduri (activități sportive – kilometri transformați în euro), vom avea și altfel de acțiuni: evenimente, licitații, totul pentru a mai ”cumpăra” ore pentru pacienții Hospice Emanuel.

De această dată o bicicletă vintage din colecția mea, o bicicletă de care mă despart foarte greu pentru că are istoric. Este roșie, culoarea celei mai iubite biciclete, prima biță pe care am avut-o! Nici nu îmi puteam imagina pe atunci că o bicicletă ar mai putea avea și o altă culoare.

Continuă lectura
Publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, HOSPICE | 5 comentarii

Conturile bancare pentru noua campanie Hospice Emanuel – MDO – ”Mai dăruiește-mi o oră!”

Am pornit o nouă campanie în favoarea bolnavilor terminali. Vedeți mai multe detalii AICI, AICI și AICI.

Am fost întrebat de prieteni din Statele Unite ale Americii dacă ar putea folosi și dolari americani. Sigur că da! Revin acum cu toate informațiile necesare pentru efectuarea donațiilor.

Iată:

Continuă lectura
Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | 2 comentarii

”Au vreun rost și rezultat campaniile astea ale tale?” (Campania ”Mai dăruiește-mi o oră” – Hospice Emanuel)

Da, au rost și rezultate!

În anii trecuți colegii mei au desfășurat campanii de genul: ”Cumpără o cărămidă pentru Hospice!” Campania s-a desfășurat pentru construcția noului centru de îngrijiri paliative, centru pe care dorim să îl vedem, dacă Dumnezeu va voi, finalizat cît de curînd posibil.

S-au adunat fonduri semnificative pentru o clădire care întruchipează o viziune foarte curajoasă. Clădirea este departe de a fi finalizată. Vedeți imagini cu proiectul nostru AICI.

Acum cîțiva ani am pedalat pentru Alex. S-au adunat atunci peste 7000 de euro. Alex a făcut operația! Este în viață! Este un supraviețuitor, prin voia lui Dumnezeu, un copil minunat cu părinți extraordinari!

Continuă lectura
Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | 1 comentariu

Cît costă o oră de îngrijire paliativă? (Campania ”Mai dăruiește-mi o oră!” – Hospice Emanuel)

În noaptea aceasta ne mutăm iar acele ceasurilor. Toți pierdem o oră! Unii tot în această noapte își vor pierde viața! Alții vor cîștiga o oră de somn liniștit numai din pricină că acele echipelor de îngrijire paliativă vor intra în venele lor. Echipa noastră de la Hospice Emanuel este de gardă!

După ce am lansat ieri noua campanie, am fost întrebat: Care este costul unei ore de îngrijire la domiciliu?

Vă reproduc răspunsul unei specialiste cu vechime în domeniu și bună cunoscătoare nu numai a activității în sine, ci și a birocrației specifice:

Continuă lectura
Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | 5 comentarii