Marius Cruceru

Aseară am luat cina cu Bill. Bill este fiul unui plantator de biserici din Texas. Tatăl lui merită un roman. O viaţă care a meritat trăită.

Bill are o firmă care schimbă uleiul la maşini şi mentalităţile la oameni. Am stat la masă fără să ne mai săturăm povestind. Veţi întreba: ce legătură poate fi între biet clasicist şi un şef de atelier auto?

Într-o bună noapte Bill s-a trezit transpirat şi cu un singur gînd în cap: că atelierul lui este mai mult decît un atelier de reparaţii, acolo poate repara şi destine.

“Eu nu sînt evanghelist ca tatăl meu, dar mi-am dat seama că pot să fac ceva la fel de important, să fac ucenicie. Aşa am început să investesc în oameni  şi asta fac… Atunci am avut o adevărată luminare a minţii, un punct de turnură în viaţa mea, un fel de convertire…. “.

S-a apucat să investească în angajaţii lui. Îi plăteşte ca să îi înveţe să scrie, să citească, să capete o altă imagine despre sine, să capete încredere în ceea ce fac şi plăcere pentru activitatea de fiecare zi. De fapt, aşa cum spunea el, “îi pregătesc să mă lase, să mă “trădeze”, să facă ceva mai mult cu viaţa lor decît să fie simpli mecanici într-un atelier din Montana”.

Rînd pe rînd competitorii şi concurenţii lui vin să vadă care este secretul succesului lui (procesează de cîteva ori mai multe maşini pe oră decît orice alte ateliere):

“ah, şi noi am putea face asta, dacă am avea oamenii tăi”.

Aceiaşi îl admiră acum cei care îi spuneau în urmă cu ani:

“este o pierdere de timp şi de bani să investeşti în personal”.

Continue reading →