”Credo” de Frank Martin și o nouă serie la Iris – ziua 43

Îi sînt foarte recunoscător domnului dr. Șerban Marcu, profesor la Academia de Muzică Gheorghe Dima, care mă alintă din cînd în cînd cu piese pe care, oricît m-aș fi chinuit, nu le-aș fi descoperit niciodată singur.

Cu ajutorul dînsului l-am descoperit pe Frank Martin.

Credo mi-a devenit un nou ”vierme de ureche”, îmi răsună în minte și cînd nu ascult piesa.

Continuă lectura

Publicat în Conferinte, intrebările lui Naum, Muzica, Schimb de iutuburi, serile Iris, theologia in nuce | Lasă un comentariu

Programul pentru conferința pastorală UEO 2017 – ”Consacrare și pasiune în slujire”

AICI.

Publicat în Anunturi, Conferinte | 2 comentarii

”Nașterea alergătorului român” de Voicu Bojan – ziua 44

Mă bucur că Voicu Bojan scrie. Are talent dat de Dumnezeu cu carul. Vorba maestrului Păutza:

Dumnezeu are un înger cu o pipetă cu spumă de talent. Trece prin lume și picură, două picături aici, două colo, dar cîteodată îngerul ăla se împiedică și varsă borcanul din care își umple pipeta în capul vreunuia.

La fel s-a întîmplat cu Voicu. Din cînd în cînd, cu voia lui și bucuria mea, îi preiau cîte un text, făcînd trimitere la original, după ce i-am preluat fotografii (tot cu permisiune). Acesta este de citit nu numai de dragul esteticului, ci și pentru utilitate.

S-a încheiat sezonul cicliștilor, dar vom continua să alergăm. Cu alergarea nu se termină niciodată. Ba da, se termină cîndva: odată cu o boală terminală. Astfel că voi continua campania de strîngere de fonduri pentru Hospice și după finalizarea sezonului ciclistic, prin alergare. Vă țin la curent!

sursa Voicu Bojan

sursa Voicu Bojan

……Și viața și-a urmat cursul. Băgând la cap lecția bunicii, m-am pus pe mișcare, la început cu copiii de pe stradă și cu jocul elaborat numit Mâță-Cățărată.

Părinții m-au dat la înot la 6 ani și m-au uitat acolo pentru următorii 10. Apoi au venit așa: fotbal, karate, tenis, kendo, mtb, iar înot și eternul fotbal. Apoi, de nicăieri, alergarea cea plictisitoare, de care mă lepădasem ca Sfântul Petru de nenumărate ori, încă înainte de-a o cunoaște.

Am decis că alergatul e o opțiune interesantă abia în clipa când, pe rând, cinci dintre cei opt membri ai echipei noastre de fotbal, decimată de accidentări, au sfârșit la secția de chirurgie a ortopediei: cu meniscul, cu aductorii sau cu ligamentele încrucișate.

După mintea mea, un mic istoric al alergării recente în România ar arăta cam așa.

În urmă cu 20 de ani, mai nimeni nu fugea pe meleagurile astea, decât cel mult după troleu sau după obiectul acela rotund pe care unii comentatori de fotbal se încăpățânează să-l numească „mingie”.

Pe lângă atleții de pe pista de alergare, mai erau unii care făceau ceva abstract și vag neserios numit jogging. Import american, ca blugii. Născut, se pare, mai degrabă din dorința de îmbogăţire a fabricanților de pantofi decât de dragul sănătății.

…………….

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, guest post, utile | Lasă un comentariu

Astăzi – Voci pentru Hospice – prezentare invitați – ziua 45

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Biblia în 90 de ore? – ziua 46

Se apropie sfîrșitul anului. Chiar în anul 500 după Reformă unii se vor fi apucat de lecturat întreaga Biblie într-un singur an. Grea intreprindere, mai ales de unul singur. Pe la Cronici este descurajant, nu-i așa?

Dacă ați rămas în urmă, prin tramvai, la alergare sau mai știu eu pe unde vă poartă drumurile, puteți să recuperați cu o pereche de căști și un gadget simplu.

Iată AICI.

Audiție perseverentă!

 

Publicat în disciplinele spirituale, Mitraliera cu cărţi, Pt. studenţii mei | 2 comentarii

”Știa sau nu Augustin Limba Greacă?” – Ziua 47

Am petrecut cam 7 ani studiind Augustin, mai precis patru tratate: De Trinitate, De Civitate Dei, De Doctrina Christiana și Enchiridion.

Zilele trecute m-am reîntors la Augustin, încercînd să îi îndrept pe studenți spre De Dialectica.

Am avut o relație de dragoste-ură cu Augustin, dar a rezultat o carte. Traumele studiului mi-au trecut în doi sau trei ani de zile, după care m-am ocupat de altceva, de proiectele mele de periegeză. În urmă cu ceva timp am fost curios să văd ce se mai spune despre un subiect foarte la modă încă, subiect pe care am scris și eu: cît de mult știa Augustin greacă?

Teoria mea? Știa mai mult decît s-a presupus, mai mult chiar decît a presupus chiar Henry Irinee Marrou în excelentul său studiu, dar Augustin se alinta retoric. Se făcea că nu pricepe, tocmai pentru a impune limba latină ca limbă teologică, impunînd limbajul tehnic teologic pentru totdeauna în limba latină.

Disputa legată de Ziua Reformei și Luther, care a fost un bun cunoscător al lui Augustin, fiind fost călugăr augustinian, m-au îndreptat din nou spre Augustin. Ce-ar fi fost reformatorii fără teologul harului, fără scrierile anti-pelagiene?

Continuă lectura

Publicat în Cartile, Greaca, Mitraliera cu cărţi, Patristica, Pt. studenţii mei, theologia in nuce | 2 comentarii

”Cum suntem (noi, românii) şi de ce am ajuns aşa?” Prof. univ. Dr. Daniel David – Ziua 48

Mă documentez pentru o chestiune care mă arde, mai ales după interacțiunile legate de Ziua Reformei și Martin Luther. Am descoperit că printre prietenii de facebook am avut foarte mulți ”specialiști” în Reforma Germană, în istoria gîndirii creștine, în istoria Europei în general, în istoria antisemitismului, mulți, mulți, mulți specialiști. Oameni de bază. Unora le-am dat unfriend din complex de inferioritate deja.

Cum pot sta la aceeași masă cu oameni care știu atît de multe? Eu sînt un simplu ignorant în chestiune, dar în căutare de lumină. De aceea și scriu cîteodată despre chestiuni care îmi sînt neclare, ca să mă lumineze alții, dar nu accept ușor chiar orice profesor la apelul bocancilor făcut.

Am căutat, dincolo de cunoscutul text al lui Constantin Rădulescu Motru despre Calități bune  și defecte la români, un text superb, pe care l-am mai invocat pe acest blog, am mai căutat și alte resurse. Printre acestea, excelentul și consistentul studiu al prof. univ. dr. Daniel David. Vedeși și link-urile din articole. Un lucru este clar. Românul este foarte sigur pe steaua lui. Ne place de noi, deși cîteodată, dacă survolăm doar declarațiile despre noi înșine, pare că ne disprețuim ca popor. Ce paradox! Ce tensiuni sînt în mintea noastră românească! Recomand cu mare căldură lectura întregului studiu:

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 1 comentariu