Sectanții lui ”Siberia” – de ce ne interesează?

Siberia este porecla lui Vasile Ernu. Este o poreclă știută și folosită doar între prietenii apropiați în vremea Iașiului din 1990-1993, pe vremea Comitetului Central.

L-am cunoscut pe Vasile prin 1990-1991. Sîntem de aceeași vîrstă. El este cu doar trei zile mai tînăr. Ne-am întîlnit prima dată la un curs de greacă platonică informal, apoi în garsoniera lui Dănuț, care funcționa tot ca un fel de bibliotecă publică informală. Datoria lui era filozofia, a mea era morfologia și sintaxa. Apoi am format un grup de studiu biblic, care a rezultat într-o tabără la Voroneț. Bune amintiri.

Vasile venea de aproape, din Republică, din Moldova, dar de departe totuși. Vorbitor de rusă, cu puternic accent moldovenesc, era o combinație care stîrnea curiozitatea, nu numai prin accentul lingvistic, ci mai ales prin accentele diferite de ale noastre, puse pe problematica discutată. Pentru cei care se întreabă asupra autenticității lumii din carte pot confirma. Vasile este un produs al acelei lumi, fascinantă și stranie, provocatoare și deranjantă pentru confortul nostru intelectual.

Mai tîrziu drumurile noastre s-au despărțit pentru o vreme. Ale lui s-au dus pe la stînga, ale mele pe la dreapta. Ale mele prin activitatea eclesială, ale lui prin activitatea scriitoricească și editorială. Pentru că așa ne-a învățat comunismul, amîndoi am fost militanți. Fiecare în dreptul lui. N-am fost de acord totdeauna cu opțiunile lui, n-a fost de acord cu opțiunile mele, dar am rămas prieteni nu numai din pricina civilității, ci și din cauza altor lucruri care ne leagă. Mult mai multe lucruri care ne leagă decît lucruri care ne dezleagă.

sursa libris.ro

sursa libris.ro

În 2015 sufletul lui Vasile a erupt într-o trilogie. Sectanții probabil lasă cele mai multe de văzut, dar aici sînt subiectiv, trag spuza pe turta mea. Cartea desface perdeaua de pe un suflet extrem de frămîntat și sensibil, încă pendulînd între ideologii și teologii, între ”stîngăcii” de stînga și calea dreaptă de la Dreapta Domnului.

sursa TV Romania

Vasile ne spune o poveste și ca orice poveste ridică întrebări asupra adevărului. Întrebarea: ”Tu, ăla din carte ești tu și ăia sînt ai tăi?” este o întrebare de frizeriță eliadiană.

Contează? Sectanții lui Siberia nu reprezintă o monografie istorică, nu este un eseu sociologic, nu este un roman autobiografic. Este cîte ceva din toate și ceva mai mult decît atît. Este o povestire catharhică a celui care își ispășește ”vina” părăsirii acelei comunități, spunînd povestea comunității, înviindu-și morții pe pagini, redesenînd conturul poveștii, idealizînd personajele. Prin spunerea poveștii și prin identificarea cu minoritarii lui, Vasile își obține public iertarea din partea celor pe care i-a părăsit cu ani în urmă, nefiind în interior, dar nici în afara comunității descrise.

Citește în continuare

Publicat în Cărţi de citit, Lecturi, Mitraliera cu cărţi, Portrete | 2 comentarii

Ce face pornografia creierului uman?

Am început să adun bibliografie pentru o conferință mai consistentă pe tema aceasta, temă din ce în ce mai cerută, nu numai în cercurile de băieți. Se pare că din ce în ce mai multe persoane, chiar adulți căsătoriți, bărbați și femei, sînt afectați de această plagă a imageriei.

Da, este adevărat, noi bărbații sîntem mult mai expuși, dar … veți vedea că epidemia este mult mai extinsă.

Vezi mai multe detalii AICI.

Recomand cu mare căldură site-uri de tipul Covenant Eyes.

Citește în continuare

Publicat în Eyesavers, Fabrica de barbati | 1 comentariu

Cum înțelegem Biblia? – Arheologia biblică

Astăzi în cursul unui examen am discutat despre modul în care înțelegem texte dificile. Cît și cum folosim informațiile din afara Bibliei, din afara textului sacru? Adesea ne proiectăm propria lume asupra textului biblic: staulul lui Isus, masa de la Cina cea de Taină, ligheanul și prosopul din Ioan 13. Proiectăm lumea iconografiei tîrzii sau folcloristica teologică amvonală, de care sîntem contaminați fără să ne dăm seama.

Tot astăzi, la citirea Bibliei, am dat peste textul ”să nu fierbi iedul în laptele mamei lui”.

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, Periegeza, Predici, Pt. studenţii mei, theologia in nuce, utile | 4 comentarii

Creștinul secolului XXI și Cetatea/cultura – Serile Iris

Se poate implica creștinul în politică, ong-uri, organizații care se implică social? Dacă din punct de vedere bisericesc mai nou ne de-eclesializăm, trăind atomizant, ce se întîmplă cu noi din punct de vedere social? Biserica dispare din raza de vedere a societății. Vocea Ei devine din ce în mai stinsă sau chiar ridicolă, mai ales atunci cînd se trezește să își proclame isteric, în contratimp sau prea tîrziu valorile. Biserica nu mai demult este o cetate așezată la vedere și un far pentru lumea în derivă. Îmbrăcată în odăjdii lungi, grele și împiedicate cu fir de aur într-o lume agitată, săracă și care se mișcă din ce mai repede, Biserica produce mesaje tautologice, observă ”profund” evidențele, emite bule care organizează  banalul. Generația care stă în fața ecranelor de sticlă de toate dimensiunile, de la plasme la smartphone, nu o mai vede ca depozitar al soluțiilor de viață. Biserica este din ce în ce mai absentă în acțiunile publice ori pentru că nu deosebește miza, ori pentru că este anesteziată din interior de eclesiologiile noi, care produc războaie intestine mai degrabă decît să ne motiveze a lupta cu răul autentic și cu dușmanul cel adevărat. Biserica, Trup al Vieții Înseși, trece pe lîngă viață. Biserica, altădată centrală cetății, iese din viața cetății, iar cetatea tînjește după viață, fără să știe de fapt după ce tînjește. Retorica religioasă are iz de mucegai și miros de stătut și cocleală, aspect de pagină îngălbenită și unsă cu salivă de postitor frustrat.

Citește în continuare

Publicat în serile Iris, theologia in nuce | 16 comentarii

Choice – Alegere

via Stroe Beniamin

sursa

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, inventarul stricaciunilor spirituale | Lasă un comentariu

Cum ne petrecem timpul?

Petrecerea unor zile afară din spațiul obișnuit, în afara casei, în călătorie, reprezintă o provocare interesantă pentru oricine. Ieșind din ritualurile obișnuite, ieșind din spațiul cunoscut, trebuie să ne reorientăm. În spațiu și timp.

Probabil din această pricină îmi place să călătoresc mult. Călătoria stimulează creativitatea. În fiecare loc nou trebuie să reacomodezi timpul, să îți reiei obiceiurile, de la cele mai simple, igiena, pînă la cele mai complexe, scris-citit.

Nici acasă se pare că nu stăm mai bine.

Împreună cu unii studenți care acceptă jugul uceniciei folosim un instrument simplu de umilire personală și de control al timpului. Iată AICI despre ce este vorba.

Zilele acestea am descoperit un studiu care m-a pus pe gînduri.

Citește în continuare

Publicat în disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, zîmbetu din colţu gurii | Lasă un comentariu

De Buna Vestire, marșurile pentru viață

Pe 25 martie, anul acesta, în peste 100 de orașe din România se vor desfășura marșurile pentru viață. Pînă atunci să desfășurăm o campanie susținută pentru protejarea vieții.

sursa tp://alexionescuthinks.wordpress.com

sursa tp://alexionescuthinks.wordpress.com

Suprinderea mea neplăcută este că și printre cei pe care i-am considerat creștini dedicați apar idei pro-choice. Zilele trecute am avut un dialog surprinzător cu cineva care dădea circumstanțe atenuante uciderii. Argumentul? Femeile nu sînt vinovate că fac avort. Sînt silite. Bărbații sînt de vină. Ei, cu pulsiunea lor sexuală de nestăvilit.

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Zidul rugăciunii | 7 comentarii