13 iulie 1991 – 13 iulie 2017 – căsătorit cu o fiică de Dumnezeu

Pe 11 iulie a fost ziua botezului ei. Atunci am celebrat faptul că a devenit fiică de Dumnezeu.

N-am întîlnit în viața mea urmaș al lui Cristos mai dedicat și mai chitit să împlinească poruncile Mîntuitorului. Sînt omul care o cunoaște cel mai bine. Sînt îndrăgostit de ea de 31 de ani și ne-am căsătorit în urmă cu 26 de ani. Nu avem secrete între noi, ne știm de la 6 ani. Am văzut-o crescînd, copilă, adolescentă, fată, femeie, mamă …

 

Cu cît am cunoscut-o mai bine, cu atît am admirat mai mult modul în care își trăiește în modul cel mai discret și serios viața cu Dumnezeul ei. N-a făcut paradă niciodată! Nu s-a împlicat în nicio lucrare publică (n-a cîntat solo-uri, n-a spus poezii, n-a fost învățătoare la copii, deși toată lumea se aștepta la asta de la ”coana preoteasă”). Este tăcută și zîmbitoare, este sobră și descurajantă față de orice abordare a sexului opus (așa a fost și cu mine, probabil asta m-a ambiționat și mai mult! A fost o cetate greu de cucerit, cînd eu eram obișnuit să îmi leșine fetele în față).

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Cîntarea cîntărilor, exerciții de admirație, Jurnal de tată imperfect, Oameni, zîmbetu din colţu gurii, Zidul rugăciunii | 4 comentarii

Cum vă spuneam? Oare eu cît mai #REZIST? Aleșd – Șimleu – Aleșd (100 de km)

Era o tură pe care doream să o fac mai demult! Am ezitat! Am căpătat curaj acum alături de cumnatul meu, Ionuț Simțiu.

M-a obligat și anunțul făcut recent. 

Șimleul este orașul în care ne-am trăit așa-zisa ”lună de miere”. (În 13 iulie împlinim 26 de ani de căsnicie). Eu eram student în București. Natalia lucra în Șimleu. În vacanța aceea ne-am căsătorit. Am stat împreună vreme de trei luni în Șimleu. Acolo ne-am început viața de căsătorie împreună.

Aleșdul-Peștișul? Locul în care ne-am început slujirea pastorală. Doream cumva să leg aceste două orășele: Șimleul cu Aleșdul. Nu elevația mă speria, ci gîndurile și amintirile, deși urcările nu sînt de începător (8%), iar coborîrile sînt înșelătoare.

Total? 100 de km!

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, Gînduri, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

”Mi-aș fi dorit să am un … tată” – o perspectivă cutremurătoare asupra băieților din vremea noastră

sursa

Publicat în Fabrica de barbati | Lasă un comentariu

Încă 5 săptămîni pînă la pelerinajul ”Mauthausen – Flossenburg – In memoriam D. B.”

Încă 5 săptămîni pînă la pelerinajul ”Mauthausen – Flossenburg – In memoriam Dietrich Bonhoeffer”.

Vedeți AICI și AICI postările anterioare.

Sînt cîteva noutăți.

sursa singletracks.com

 

Înscriși? Deocamdată 15 persoane dintre care 8 au plătit deja avansul. În data de 14 iulie vom închide lista. Condiția de înscriere? Avansul de 100 de euro din cei 300 de euro.

Traseul? Traseul a rămas cam la fel, în conformitate cu prima propunere, numai că vom împărți drumul de la Viena spre Linz în două, la Melk. Există varianta împărțirii ultimului segment Deggendorf – Flossenburg. Părerea mea, după tura de 100 de km cu escaladă de 1300 m, este că ar trebui împărțită și aceea.

Altă noutate?

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati | 6 comentarii

Toate cele trei topoare Urnieta-Surcel au ajuns sau călătoresc spre destinatari

Concursul s-a încheiat de ceva vreme, dar, după cum știți, votul pe ultimele minute ne-a oferit o supriză: locul 1, apoi două locuri 2.

 

Continuă lectura

Publicat în Fabrica de barbati | 2 comentarii

Mîine încerc o tură de 100 de km cu elevație mare pentru Hospice Emanuel

Deja am acoperit donațiile! Toate! Cu ziua de mîine depășim deja prin numărul de kilometri parcurși donațiile trimise!

Mîine, dacă mă ajută Dumnezeu, încerc împreună cu altcineva, o tură de 100 de km cel puțin, cu elevație de peste 1500 de metri. Va ieși undeva la 200 de km, vor fi acoperiți ultimii 200 de euro din donațiile făcute!

AVEM NEVOIE DE DONAȚII! Sîntem în mijlocul sezonului! ”Omorîți-ne!!!” Dați-ne kilometri de alergat!

Vă aduc aminte regula: este simplă!

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare | 1 comentariu

Am ieșit în stradă! Din nou! (Countryside 2017 – Scornicești)

Am ”lipsit” (de fapt am fost mai prezent în viață și în fiind și ființă ca nicicînd și niciodată în acest an!) 3 săptămîni! Sînt cele săptămîni din an în care fac cu totul altceva decît catedră, scris, audiențe sau alte lucruri legate de meseria mea sau lucrurile legate de obișnuințe. Vă vine să credeți că în cursul dezlipirilor de orice obișnuințe cîteva zile am stat fără cafea și TREI SĂPTĂMÎNI fără bicicletă? 🙂

Am ”ieșit în stradă”. Acesta este cel mai deplin sens al lui ”Ies în stradă” pentru mine. Este ceea  ce dă sens carierei mele academice. Altfel nu aș înțelege nimic din ce fac și probabil nici studenții mei nu m-ar mai înțelege.

S-a încheiat ediția Countryside 2017 cu bine! A fost greu, extrem de solicitant fizic (42 de grade celsius căldură în Scornicești), emoțional (mai întîi 50 apoi peste 75 de tineri între 13 și 35 de ani implicați), spiritual (am simțit realmente atacuri demonice).

Am mers pe străzi, am vorbit cu oamenii, le-am reamintit Crezul: Dumnezeu S-a întrupat pentru noi și pentru a noastră mîntuire, S-a răstignit, S-a îngropat și a înviat, deschizîndu-ne drum să fim cu El, acolo unde  a spus că ne pregătește loc.

Sînt prea obosit să dau multe detalii acum, dar voi reveni cu siguranță. Blogul acesta este și un alt mod în care îmi pot salva amintirile de valoare.

Le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă această experiență: studenților mei din anul I de la Greacă, în mod special lui Adrian Martin, care s-a implicat și în organizare, altor studenți de la Universitatea Emanuel; tinerilor din Biserica Română Baptistă din Cleveland – Ohio, în mod special lui Gaius Văduva, care a condus echipa venită din Statele Unite, lui Philip Chirla, care ne-a ajutat cu casieria; localnicilor, lui Iosif Văran, Titus Achim, familiilor Moisescu, tuturor celor care s-au alăturat echipelor noastre, tuturor celor care au ajutat în orice fel. Îi mulțumesc lui Iosif Mureșan și Credo Tv, care au fost alături de noi în ultimele zile, realizînd un reportaj, pe care sper să îl vedem curînd.

A fost frumos! Fac asta singur din 1985, de 32 de ani, și nu mă satur. Fac asta împreună cu studenții mei din 1998 și ei nu se satură. Dacă Domnul ne va ține în viață, vom continua!

Sîntem obosiți, dar binecuvîntați!

Bonus? Noah a văzut la fața locului: iarbă, măgar, cal, căruță, miei, oi, capre și … și-a făcut o mulțime de prieteni (numiți ”oamenii mei”, ”frații mei”, ”fetele mele”) și … a fost extrem de alintat (din păcate)! 🙂

 

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Amintiri, dulce Românie, Fabrica de barbati, Pt. studenţii mei | Lasă un comentariu