Un nume de reținut, o istorie de spus – Irena Sendler

Știam despre Irena Sendler, dar parcă acum m-a atins mai mult această istorie repovestită stîngaci. În 2020 se vor împlini 110 ani de la nașterea ei. Iată următoarea noastră călătorie in memoriam. 

Priviţi-o pe această femeie şi n-o uitaţi!

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, exerciții de admirație, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

”How the Origin of Life Points to the Existence of God” – J. Warner Wallace

Nu sînt prea mare entuziast al acestui tip de apologetică, dar prezentarea aceasta a fost interesantă pentru că se atinge cu domeniul meu de interes: lexicologia, semantica, lingvistica. Puțin cam hiperbolic și triumfalist titlul prezentării. Sînt sigur că și cealaltă parte are argumentele ei.

Interesant, ce să zic! Oricine are liceul poate înțelege argumentele, oricine știe mai multă fizică și chimie este un pic sceptic. Cine știe retorică, face un pas în spate, dar modul de prezentare și mai ales ideea de a pune întrebările necesare, acestea rămîn în picioare!

 

This video, excerpted from J. Warner Wallace’s presentation of the evidence for God (from his book, God’s Crime Scene), summarizes the case for Gods existence from the origin of life. Has science answered the question of life’s origin? How do philosophically natural scientists tackle the “chicken and egg” problems related to the origin of life? What is the best explanation for the information found in the genetic code? For a robust review of the collective case for God’s existence from eight pieces of evidence “inside the room” of the natural universe, please refer to God’s Crime Scene: A Cold-Case Detective Examines the Evidence for a Divinely Created Universe. (For more information, visit http://www.ColdCaseChristianity.com)

sursa

Publicat în intrebările lui Naum | 2 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) – Dr. Dorin Frandeș – ”Sunet, sonosferă, sonotop”

 

Publicat în Între Scriptură și ziar | 1 comentariu

#Doneazaopatura

Cunosc familia Spoială! Sînt serioși! Anunțul este autentic! Fondurile merg acolo unde se declară!

 

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – Simona Pop – ”Ce a însemnat cancerul pentru mine?”

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

”Cînd mori de grija altuia…” – un text de Adela Toplean (sau cînd mori de grija altuia care moare, grijind mortăciunea din tine)

Astăzi chiar autoarea mi-a semnalat un text care nu te poate lăsa netulburat.

Știm că una dintre definițiile prostului în spațiul românesc sună astfel: prostul moare de grija altuia.

Există o grijă autentică pentru celălalt (și cît de greu este să rămînem în aceea!), dar poate exista o grijă stoarsă, impusă, generată de cu totul alte mecanisme decît dragostea de aproapele, dragostea creștină revărsată din Isus. Cine dintre noi n-a trecut prin această tentație? Cine dintre noi, făcînd necesara introspecție înainte de fapta bună, nu și-a văzut capcana aceasta a sufletului! Cîți dintre noi n-am fost tentați să facem binele de dragul binelui, din dragoste de aproapele sau … de dragul nostru, pur și simplu pentru că ne-am simțit bine, contemplîndu-ne fapta. Ce pură stricăciune!

De asemenea, există grade ale prostiei: bun, bun, da prost de bun. Există o prostie nobilă a celui care sacrifică și se sacrifică pentru binele altuia. Dar există o formă a jegului de pe fundul sufletului ”omului din subterană”, care pare prost sacrificînd, dar își face calculele foarte bine. Nu pierde nimic! Numai cîștigă! Deci nu este prost în sensul de fraier, ci șmecher! Documentează fapta cu poze, cheamă presa la fața locului, aranjează coincidențele mediatice et c. Și aceasta este o mortăciune puturoasă a sufletului, deși în aparență este o faptă de invidiat. Informația, rețelele de socializare potențează astfel de fapte bune, aplaudabile.

Cum sună acum cuvintele Mîntuitorului: să nu știe stînga ce face dreapta! Discreția în grija pentru bolnav, în asistarea muribundului trebuie să fie virtute căutată cu sîrg.

Da … uneori pare că sacrificăm, pare că sîntem eroi, cînd de fapt sacrificiul pentru celălalt este o altă formă a perversității umane, ceea ce pare altruism este de fapt egoism de cea mai joasă speță. Mimînd compasiunea, mimînd sacrificiul, ne construim nouă înșine piedestal, ne hrănim orgolii, bifăm acțiuni caritabile pentru a șterge zapisul cu acțiunile condamnabile, care ne tulbură conștiințele sau, mai direct, pentru a cîștiga niște alegeri locale, de ce nu?

Moartea ne-a fascinat dintotdeauna, dar odată cu apariția rețelelor de socializare și modul în care se moare s-a schimbat! Trăim o schimbare de paradigmă în domeniul tanatologiei, fie aceasta științifică (cum bine arată Adela Toplean), fie aceasta vulgară, populară, pe care eu o cunosc mai bine din parohii (și despre care vorbesc în această scurtă introducere la textul extrem de dens al dînsei).

”Nu se mai moare pe furiș, pe rușinate”, ci facem spectacol din moartea în sine, selfie cu mortul, și chiar ne împopoțonăm cu grija pentru muribunzi și moarte ca să trăim mai comod, achiziționînd astfel un capital  de respect nemeritat de altfel.

Textul Adelei Toplean este o bună așezare cu privire la stadiul problemei, un text lucid și aspru, pentru cei care au urechi de auzit și ochi de văzut, pentru cei care doresc să își analizeze lăuntrul motivațional și să despice cu bisturiul fin motivațiile preocupărilor pentru moarte și muribund.

Continuă lectura

Publicat în Dezbatere, HOSPICE, In-text-esant, inventarul stricaciunilor spirituale, Linkomandări, Perplexităţi | Lasă un comentariu

Mulțumim, George Dragomir!

George Dragomir a pornit luna trecută într-o aventură de invidiat. A mers pe jos aproape 600 de km. Aceasta s-a finalizat cu bine. Este sănătos și întreg și, mai mult decît atît, a reușit să atragă atenția asupra proiectelor noastre de la Hospice Emanuel.

În urma acțiunii lui s-au adunat 365 de euro, care au fost depuși astăzi în contul Emanuel Hospice!

Mulțumim, alți cîțiva pacienți vor beneficia de ore suplimentare de îngrijire paliativă din pricina lui George și datorită generozității prietenilor lui.

 

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | Lasă un comentariu

Cum justificăm ”abnorsion”?

 

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Perplexităţi | Lasă un comentariu

Cum arată o ironie muzicală?

Aproximativ astfel:

Precum în cuvinte, trebuie să stăpînești bine instrumentele (cuvintele într-un caz, sunetele, în celălalt), apoi tehnica, ca să îți poți permite să te joci.

Joscho este o personalitate artistică spumoasă, este carismatic, se exprimă muzical foarte bine, dar are mii de ore de studiu în spate. Este, de asemenea, un tehnician desăvîrșit, cu o stăpînire a instrumentului care nu lasă nimic de ros celui mai aspru critic.

Continuă lectura

Publicat în Chitara, inventarul stricaciunilor spirituale | 3 comentarii

”I am not the ”Residue of The Rapist”. I am the Resilience of My Birthmom!” – Ryan Bomberger

 

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

Credință și rațiune? Împreună?

O prietenă de familie care face homeschooling ne-a indicat acest foarte interesant proiect.

Iată despre ce este vorba:

The relationship between faith and reason has been one of the steamiest romances in the course of Western history. What has been one generation’s heart-throb romance has only resurfaced in the next as a chilly break-up. Never fully comfortable with one another, the eternal opposites never get over their exhausting obsession. The relationship has always been strained, but for those who take the time to watch, there is never a dull moment in this drama at the center of Western history. Let’s just say, “It’s complicated.”

Continuă lectura

Publicat în homeschooling, utile | Lasă un comentariu

”Țînțarul” și cîte ceva despre pasiunile copiilor săraci, ”ucise” odată cu moartea CPȘP-urilor

Ca mai toți decrețeii știu ce însemnă Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei.

Comunistă, dar bună inițiativă. Vă amintiți cercurile de pictură, aeromodelism, navomodelism, traforaj, muzică, chitară armonie, montaje electronice și altele? Era șansa noastră, șansa copiilor săraci din perioada comunistă să ne urmăm pasiunile. N-am fi avut niciunul dintre noi ocazia să ne urmăm visurile, dacă n-ar fi existat CPȘP-urile, Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei.

De 30 de ani acestea au dispărut. Cîte generații de copii sacrificate în fața tembelizoarelor, cîți copii îndemînatici, care s-au risipit, devenind intelectălăi mileniali, oameni care nu știu să mai facă nimic cu mîinile lor și nici cu mințile lor, ucise acum de avalanșa de imagini.

Duc dorul acelui tip de activitate. Îmi amintesc drumul pînă la acel loc în Iași, undeva aproape de centru, în josul Mitropoliei, îmi amintesc și mirosul încăperilor. Cu prietenii mei de atunci, Petrică Nistor și Rusu Romică, am mers la cercul de electronică, apoi am mers singur la aeromodelism, m-am oprit mai apoi la chitară …

Am rămas multă vreme îndrăgostit de zbor și aeromodelism, îmi amintesc grija instructorului pentru lemnul de balsa, din care făceam modelele.

Cred că ar trebui inițiate din nou astfel de proiecte pentru copiii de astăzi, prizonieri ai tabletelor, așa cum vreme în urmă am inițiat, împreună cu alți prieteni, cu Universitatea Emanuel, cu Biserica Emanuel din Oradea și cu Biserica Logos din Chicago, un fel de Școală Populară de Artă (altă tristă dispariție) Școala de Muzică Logos, proiect de mare succes pînă acum.

Unul dintre motivele pentru care am ales să facem homeschooling cu Noah este și această dorință de a-l expune acestui tip de activitate, lucrul manual, traforajul, montaje, activități pentru care școala actuală instituționalizată nu mai lasă loc.

Îmi amintesc descoperirile mele de atunci: Spitfire, IAR  80 și 81 (pe care l-am și realizat) și Mosquito. Recentissime am descoperit un reportaj despre acest avion englezesc, o minunăție tehnică, o ciudățenie, o realizare extraordinară a inginerilor britanici. Un avion făcut cu multe piese din lemn, dar cu o versatilitate și o putere de adaptare la diverse sarcini de luptă aproape neegalată.

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, homeschooling, Jurnal de tată imperfect, utile | Lasă un comentariu

„Gîndire simbolică şi enciclopedism monastic: Creatio mundi în Hortus Deliciarum ” – Dr. Ioana Munteanu

În cadrul conferințelor lunare,
Centrul Sfinții Petru și Andrei din București vă invită să participaţi la următoarea conferință având ca temă :

Gîndire simbolică şi enciclopedism monastic:

Creatio mundi în Hortus Deliciarum 
conferinţă susţinută de Ioana MUNTEANU,

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine,

Universitatea din Bucureşti

Vă așteptăm cu drag miercuri, 12 iunie 2019, începând cu ora 19h00.

Continuă lectura

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Copiii prea cuminți …

Creștem din nou un copil. Nu mai sîntem la 20 de ani, sîntem aproape de 50. Am crescut alți doi copii mari. Amîndoi deja sînt la casele lor, au meseriile lor. Cel de-al treilea parcă are mai multă energie decît ceilalți doi la un loc sau ni se pare nouă.

Uneori ni se pare că este prea agitat, dar apoi mulțumesc lui Dumnezeu că se mișcă, că sare, că zburdă, că ne trage de mînă să mergem în parc, că ne duce după el prin noroaie … Că e sănătos! Are mîini, are picioare, are ochi, are urechi, are toate oasele în corp, că nu este într-un cărucior cu rotile, dependent de noi.

Există copii prea liniștiți, copiii prea cuminți, copiii care sînt bolnavi. Unii dintre aceștia, condamnați prea devreme la moarte.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE, lacrima din colțul ochiului, Zidul rugăciunii | Lasă un comentariu

Ceva mai clar și drept, negru pe alb, despre o pisică gri de stînga – un articol în ZF de Iulian Anghel

Iulian Anghel face un exercițiu de alfabetizare cu noi cu toți, dar în special cu cei care au votat USR/Plus, crezînd că votează ceva de dreapta. Românul este pasional, visceral, nu are aplecare spre informație și nu își ia deciziile educat, rațional. Nu prea citim platforme politice, este adevărat? Ascultăm talk-show-uri. O întrebare necesară: CINE SÎNTEȚI VOI? O întrebare pe care trebuie să o punem tuturor politicienilor și partidelor politice oricînd, nu numai în preajma votului.

Problema felului în care trebuie înţeleasă comunicarea este lămurită de multă vreme.

O face cu o enormă claritate Roland Barth, filosoful care a întemeiat semiotica moderna. O face apoi Umberto Eco şi mulţi alţi învăţaţi, dar un lucru este clar: există un “semnificant” şi “semnificat” şi, desigur, un “cod”. În cel mai banal mod cu puţinţă: eu sunt ăla şi vreau aia, iar tu înţelegi ce spun eu, în baza codului ştiut de amândoi.

Dar nu! Cică nu contează culoarea pisicii, atâta vreme cât prinde şoareci. Adică eşti proeuropean şi cu asta basta – să te voteze poporul!

Păi, hai să o luăm altfel. Pisica prinde şoarecii cui? Pentru că noi am avut o pisică ce prindea şoarecii vecinilor şi ni-i aducea nouă în casă şi-i scăpa pe sub pat, de nu mai ştiam noi, copiii, pe unde să fugim de groază.

Cică nu înseamnă nimic doctrina, dacă prinde şoareci. Dar, dacă eu, pe drumurile de munte, pun aceleaşi semne pe toate cărările? – că sunt proeuropean şi, dacă tot ajungi în vârf, unde e Europa, ce mai contează cărarea? Aşa să fie oare?

Citește întreg articolul AICI

Publicat în dulce Românie | Lasă un comentariu

Noutăți referitoare la Turul III cu bicicletele la Auschwitz – In memoriam – 75 de ani de la deportarea evreilor din Cluj

Se pare că anunțul meu de zilele trecute despre o posibilă călătorie cu bicicletele spre Auschwitz s-a rostogolit destul de tare.

GRUPUL Se formează o echipă destul de consistentă. S-a format un grup pe facebook AICI. Sîntem deja 15. Probabil unii vor renunța cînd își vor da seama la ce se angajează. Ideal ar fi un grup de 7 maxim 10, 12 persoane maximum maximorum. Dacă se înscrie vreo fată, ar fi bine să fie cel puțin încă o altă colegă înscrisă, nu din motive de discriminare, ci din motive de cazare. Vom mai lăsa ceva timp pentru înscrieri pentru a forma un bazin de membri din care apoi să restrîngem grupul în regim pîlnie.

Fotografie din turul de anul trecut in memoriam Gino Bartali

Fotografie din turul de anul trecut in memoriam Gino Bartali

 

PERIOADA S-a stabilit un interval de timp: 15 – 25 august 2019. Mai sigur între 15-21 August.

TIPUL DE BICICLETĂ S-a stabilit tipul de bicicletă: NU MTB, dar cursieră, ciclocross, semicursieră, trekking, touring, gravel se poate.

Așa sau așa cel mai încărcat posibil, dar nu recomandăm călătoria aceasta cu o bicicletă supraîncărcată în cazul în care vom avea asistență rutieră:

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă | 3 comentarii

Final words – George Dragomir (Proiectul My Big Walk to England – MDO – Emanuel Hospice)

Dragă George, îți mulțumim mult pentru efortul tău, pentru această excelentă aventură în care ne-ai invitat pe toți, pentru a atrage atenția asupra lucrării pe care minunații mei colegi o fac în cadrul Emanuel Hospice!

Contează foarte mult pentru noi! Este o încurajare!

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | 1 comentariu

Dezbatere: Andy Stanley vs Jeff Durbin – Îl desprindem pe Isus de Vechiul Testament?

 

Publicat în Dezbatere | 2 comentarii

7 lucruri pe care le-am putea pierde în familiile noastre în următorii 20 de ani, dacă nu ne trezim și dacă nu vom veghea …

În această seară, la Biserica Baptistă Mănăștur de pe strada Ospătăriei nr. 10, începînd cu orele 18.00, voi participa alături de pastorul Daniel Lacatoș la slujba de seară, unde vom explora capitolul 5 din cartea Efeseni.

Ne vom uita la 7 lucruri pe care am început deja să le pierdem în familiile noastre și le vom risipi cu totul în următorii 20 de ani, dacă nu ne trezim, dacă nu vom încerca să recuperăm ce se mai poate recupera.

În următoarele zile, în  ciuda unui program profesional foarte intens, voi încerca să public schița de predică în forma unor scurte meditații.

 

Publicat în Conferinte, inventarul stricaciunilor spirituale, Predici | 1 comentariu

”Muntelui nu-i pasă!”

De mai mult timp am dorit să împărtășesc acest articol cu unii entuziaști ai călătoriilor visate. Visate de ei, nerealizabile de ei.

Și acum, după ce am anunțat o nouă tură la Auschwitz, mai mulți entuziaști s-au arătat disponbili, fără să știe ce înseamnă cu adevărat o asemenea aventură. Niciodată n-au pedalat 100 de km într-o zi, dar cred că sînt capabili să pedaleze 5 zile la rînd cîte 130 de km pe teren valonat. Drumul îi va rupe!

Care este diferența dintre buna și proasta echipare? Iată un articol bun AICI.

Veștile de Everest de anul acesta m-au făcut să mă gîndesc din nou la acest soi de ingnoranță periculoasă. Anul acesta au murit foarte mulți amatori pe Acoperișul lumii. Este 11.000 de dolari un permis de urcare. Cu atît și-au plătit moartea.

Din ce în ce mai mulți alpiniști amatori își depășesc măsura și condiția. Sînt studii care arată că o vină o au rețelele de socializare, posibilitatea de a populariza experiențele celor experimentați. Aceasta dă curaj celor nepregătiți și aceștia sînt victime sigure ale Zeului Mîncător de carne înghețată, Muntele. Muntelui nu-i pasă, spune autorul articolului și are dreptate. Confirm! În tinerețe era să mor de două ori pe munte. Am învățat să îl respect și să mă tem cum se cuvine.

Să nu urcăm? Ba da, dar să ne măsurăm bine puterile și să ne pregătim corespunzător! Iar ce este prea greu și prea mult să lăsăm altora. Să stăm pe canapea acasă? Nu, am spus că mai bine mor cu ghidonul în mînă decît cu telecomanda în mînă.

Iată articolul de care vorbeam:

Continuă lectura

Publicat în Fabrica de barbati | 3 comentarii

O a treia călătorie cu bicicletele la Auschwitz? Hmmm! Doritori?

Astăzi am citit un articol care m-a tulburat.

Se fac trei sferturi de secol de la deportarea evreilor din Ardealul de Nord la Auschwitz.

În urmă cu 75 de ani, în lunile mai- iunie 1944, în Transilvania de Nord, aflată sub ocupaţia fascistă a regimului lui Horthy, a avut loc deportarea evreilor la Auschwitz. Din gările localităţilor Baia Mare, Tîrgu Mureş, Reghin, Sighetu Marmaţiei, Vişeul de Sus, Dej, Cluj Napoca, Satu Mare, Şimleu Silvaniei, Oradea, Bistriţa Năsăud, 131.639 de evrei, bărbaţi, femei şi copii au fost deportaţi, majoritatea fiind exterminaţi, arata Institutul „Elie Wiesel”.

În 16 mai 1944, din Sighetu Marmaţiei, oraşul natal al laureatului Premiului Nobel, Elie Wiesel, pleca primul tren cu 3007 evrei.

Mi-a venit ideea de a face un nou pelerinaj cu bicicletele spre Auschwitz, de această dată cu pornire din Cluj și pe un traseu ușor diferit. Am spus așa … într-o doară, mă gîndeam la anul viitor, dar un prieten a luat-o în serios:

Nu anul viitor, dacă am face-o anul acesta, cînd se împlinesc 75 de ani? Este prea tîrziu să organizăm?

Pentru o tură de circa 600 de km în 5 zile, pe un traseu cu 6000 de metri diferență de nivel? Nu!

Ceva de genul:

Continuă lectura

Publicat în Biciclete, cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati | 13 comentarii

George a reușit! – a mers pe jos 600 de km pentru Hospice Emanuel (MDO – Mai dăruiește-mi o oră!)

sursa foto George Dragomir 

 

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | 1 comentariu

George a ajuns, după 13 zile (a 13-a cea mai ciudată!), la legendarul Dunkirk. Este epuizat! Să îl încurajăm!

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | Lasă un comentariu

Copiii divorțurilor noastre

 

 

Text scris de nepotul meu, un text atît de dureros, atît de actual, atît de lucid, dar o voce care strigă în deșert pentru unii …

”Ne-am da viața pentru ei, dar nu timpul nostru.

Ne-am da organele, dar să ne lase să fim egoiști în continuare.

Ne dăm din timpul nostru ca să muncim pentru ei, dar să nu ne ceară să le acordăm lor timpul acela ca să facem ce vor ei și nu ce vrem noi.

Copiii dau sens părinților. În mod curios, chiar și divorțurilor unora. Și fără să știm, ne mințim singuri. Altfel n-am mai putea trăi cu noi înșine.

Îi acoperim cu pătura în noaptea târzie gândindu-ne că le este frig. Dar cine va fi lângă ei să le acopere sufletele cu dragoste? Le cumpărăm hrană bio ca să-i ferim de E-uri și toxine, dar cine va fi lângă ei să le păzească sufletul de răul lumii? Le oferim tot ce au nevoie și-și doresc, dar cine le va oferi un exemplu demn de urmat? Le oferim un acoperiș deasupra capului, dar cine va fi lângă ei arătându-le cum să-și păstreze mintea curată? Îi încurajăm la obieciuri bune, dar le suntem exemplu negativ. Îi îndemnăm la puritate și ne dorim asta pentru ei, dar le lăsăm mamele pentru alte femei.”

Ce cîntec puternic! Pornește de la versurile acelui cîntecel pentru copii, primul cîntec pe care l-am învățat de la fratele meu Aurel: ”Ai grijă, ochișor, unde privești… ”

Iată și versurile pentru cei care se poticnesc de chitara electrică.

La început era Cuvântul.

Text scris în martie 2019

Fiecare părinte își iubește copiii. Unii și-au donat organele din dragoste pentru ei. Alții și-au dat chiar viața pentru ei protejându-i de un glonț sau un cuțit, de un om băut sau vreo persoană oarbă de furie. Sunt puțini părinții cărora li se cere actul suprem. Noi, ceilalți, ne arătăm dragostea față de copiii noștri prin gesturile mici și multe.

Muncim (și) din dragoste pentru ei. Îi hrănim și îi schimbăm, îi educăm, îi învățăm, îi certăm, îi ajutăm; toate din dragoste. Ne-am da și viața pentru ei, nu? Dar o întrebare mă macină. De ce divorțăm? Am auzit părinți fiind 100% convinși și convingători că divorțează de dragul copiilor. Decât un mediu toxic și plin de ceartă mai bine despărțiți și în liniște. Dar oare acestea sunt singurele variante posibile? Oare, din moment ce a existat cândva, nu poate să mai fie armonie, dragoste…

Vezi articolul original 410 cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

”Dragostea ca stres” – Tineret Filadelfia Oradea, Miercuri, 29 mai, ora 18.30

Da! Dragostea ca stres!

Dragostea zicem noi că o știm ce e și cu ce se mănâncă!😁 Inimioare, trandafiri (cu sau fără spini?🤔) fluturași (stoluri chiar🦋), fericire, împlinire dar se mai aude că ea ar fi și despre sacrificiu, renunțare la sine pentru celălalt, onestitate etc. ❤ Dragostea e tot ce ș-ar putea dori omul, dar cum se poate să fie dragostea un stres?!😨 😱

Continuă lectura

Publicat în Anunturi, Conferinte, Fabrica de barbati | Lasă un comentariu

George Dragomir – ziua 12 (MDO – Hospice Emanuel)

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | Lasă un comentariu

Visele dinaintea marelui somn – cum murim?

De trei ani încoace, de cînd lucrez împreună cu minunata echipă de la Hospice, mă fascinează tanatologia, stiința despre moarte, despre moarte și despre cum murim.

Recentissime am descoperit un articol interesant, cam prea ”pentru ochișori micuți” pentru gusturile mele, dar care poate oferi direcții de gîndire și cercetare pe viitor: visele dinaintea marelui somn.

Continuă lectura

Publicat în HOSPICE | Lasă un comentariu

Primele gînduri după … primele rezultate – UPDATE

61417844_2180796962009780_7563671518333370368_n

Continuă lectura

Publicat în dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | 20 comentarii

”Să cioplim linguri din lemn!” propunere de atelier pentru Fabrica de bărbați

Lingura de lemn? Prima noastră proprietate.

 

Cred că mi-am găsit un nou hobby, o nouă pasiune, datorită prietenului Adrian Samoilă. Cred că în această vară vom organiza o tabără de supraviețuire împreună pentru Fabrica de bărbați. Cu siguranță, un atelier tot facem. Vă țin la curent!

Continuă lectura

Publicat în Fabrica de barbati, Meşteşugăreşti, utile, Visătorul de vise | Lasă un comentariu

George Dragomir continuă aventura sa – noutăți legate de finanțe – ziua 9 (MDO – Hospice Emanuel)

Three moments stand out for me from my wander through Belgium, as I am preparing to leave this country tomorrow:

The nice conversation I had over breakfast with the very friendly host in Dilbeek. Before I left she made me a sandwich and also gave me an energy drink for the road.

Then the host from the place I stayed last night. This morning, before I left he shook my hand and said, ‘I don’t like to say goodbye, I like to say, see you again in this life or the next and I hope it will be this one!’

And lastly, this small convenience store owner here in Pervyse who drove me seven kilometres into Diksmuinde because the only bank in Pervyse was closed and I needed some cash to pay for my B&B. I thanked him but told him he doesn’t have to. He said he’ll drive me. He drove me there and on the way we talked and felt like we knew each other for years. I loved the way he referred to his wife as ‘my Katalina!’

When you travel you can buy souvenirs and souvenirs are great, but these kinds of moments likely remain with you forever. No money can buy you these! I’ll always treasure these three separate moments I experienced in Belgium. 🇧🇪

Am înțeles că unii dintre voi, dragi prieteni, ați întîmpinat probleme încercînd să donați pentru călătoria lui George. După cum ați văzut pe Gofundme, ”găleata” pentru cheltuielile de călătorie s-a umplut. Probabil și de acolo vin problemele. Se pare că este o problemă de sistem. Ideea era ca tot ce trece peste cei 600 de euro ai călătoriei, să fie transmis apoi către Hospice. Acum puteți face direct acest lucru.

Aceasta a fost intenția lui George de la început. Să meargă pe jos pentru a atrage atenția asupra lucrării Hospice, în special asupra proiectului ”Mai dăruiește-mi o oră”.

 

Pentru cei care doriți să continuați să donați, mai jos sînt conturile și modalitățile de donație.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, HOSPICE | Lasă un comentariu

Ceva frumos: Purcell: Z 630/19-20. They tell us that you mighty powers (The Indian Queen) – Sampson (Müllejans)

De absolvirea generației 2019 (generația fiului nostru Naum-Lucas), n-am găsit ceva mai frumos care să se situeze între bucurie și nostalgie. Mulțumiri prof. Serban Marcu pentru recomandare.

Un frumos cîntec de dragoste despre bucurie și tristețe în același timp.

 

Publicat în Amintiri, lacrima din colțul ochiului, Muzica, Schimb de iutuburi, zîmbetu din colţu gurii, Zidul rugăciunii | Lasă un comentariu