”Sînt eu păzitorul fratelui meu?” – un articol despre vaccinare

Da, știu, discuția asta este foc și pară. Am făcut și o emisiune Între Scriptură și ziar despre vaccinare și despre deciziile pe care trebuie să le ia fiecare familie în parte, asumîndu-și riscurile și de partea vaccinării și de partea non-vaccinării.

Ce vom decide? Să luăm deciziile informați:

Iată un articol care merită citit:

“Can I ethically immunize my kids with a vaccine that has been produced using cells from an aborted baby?”

The caller asking the question seemed to be sincere. During Stand to Reason’s call-in podcast, the questions vary widely—the nature of God, evangelism, ethics—and host Greg Koukl does a great job thinking on his feet and applying a biblical worldview. Still, I cringed when I heard the questioner was asking about vaccines. If there was ever a subject that divides Christians, it is vaccination.

Continuă lectura

Publicat în Întrebările lui Ghiţă, Dezbatere, Jurnal de tată imperfect | 2 comentarii

A fost Dietrich Bonhoeffer evanghelic?

Nu!

Poate fi citit de evanghelici?

Da!

Am tot fost întrebat în aceste zile de ce dau atît de multă atenție și organizez și un pelerinaj în memoria unui personaj atît de controversat? A fost acuzat de multe lucruri: conspirația împotriva lui Hitler, o teologie dubioasă, a fost bănuit chiar de aplecări homosexuale (pentru că nu a fost căsătorit niciodată!).

Scriptura ne învață ”cercetați toate lucrurile și luați ce este bun!”. Ce să mai spunem de John Stott, C. K. Chesterton (care a fost catolic), C. S. Lewis, Billy Graham, Karl Barth, Alister McGrath și alții și alții. Unii sînt evoluționiști, alții nu cred în iad, alții cred în pămîntul bătrîn, iar Spurgeon a fumat. Amîn discuțiile asupra fiecăruia dintre aceștia sau alții.

Iată mai jos o discuție interesantă despre Bonhoeffer, cu toate luminile și umbrele lui:

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, Mitraliera cu cărţi, theologia in nuce | 1 comentariu

Traseu Viena Grein – asta facem astăzi cu bicicletele pentru Hospice Emanuel (Oare eu cît mai #REZIST?)

 

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

A Church Father for postmodern era? – interviu cu Eric Metaxas, autorul biografiei lui Bonhoeffer

 

Publicat în cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati | Lasă un comentariu

Mircea Cărtărescu și „familia tradițională”

O reacție întemeiată:

”Mircea Cărtărescu (vezi AICI) îmi face impresia că nu pricepe care este de fapt miza dezbaterii în jurul „familiei tradiționale”. Problema nu este că s-ar căsători 200, 300 sau o mie de cupluri gay și că ar scădea prin asta natalitatea României ori că se duce de râpă moralitatea neamului (capitol la care oricum s-ar putea să ieșim cu deficit măricel și fără căsătorii gay).

Miezul chestiunii este în primul rând faptul că un anumit tip de „overarching narrative” (narațiune-cupolă) se destramă odată cu legalizarea căsătoriilor gay. Fiecare societate are o anumită „narațiune-cupolă” sub care trăiește. În România, „cupola” de care vorbesc are câteva grinzi de rezistență de factură iudeo-creștină. Căsătoria presupune nu doar egalitatea în drepturi a celor doi soți, reciprocitate, ci și polaritate, chiar o anumită asimetrie. Implică, în mod necesar, un bărbat și o femeie. Alte societăți au spart deja această cupolă. Cu ce efecte, vedem deja, dar recolta deplină o să o strângem după câteva generații.

Problema așa-numitei „căsătorii gay” nu poate fi izolată (și discutată separat) de presiunea ideologică imensă la care sunt supuse astăzi numeroase instituții din statele membre UE. Iau exemplul Angliei, pe care îl cunosc mai bine. După votarea legii care introduce „marriage equality” (2014), tot mai multe voci se întreabă de ce Biserica Angliei este scutită de aplicarea legii și îi „discriminează” pe cei care ar vrea să se căsătorească în biserică.”

Vaisamar

Mircea Cărtărescu (vezi AICI) îmi face impresia că nu pricepe care este de fapt miza dezbaterii în jurul „familiei tradiționale”. Problema nu este că s-ar căsători 200, 300 sau o mie de cupluri gay și că ar scădea prin asta natalitatea României ori că se duce de râpă moralitatea neamului (capitol la care oricum s-ar putea să ieșim cu deficit măricel și fără căsătorii gay).

Miezul chestiunii este în primul rând faptul că un anumit tip de „overarching narrative” (narațiune-cupolă) se destramă odată cu legalizarea căsătoriilor gay. Fiecare societate are o anumită „narațiune-cupolă” sub care trăiește. În România, „cupola” de care vorbesc are câteva grinzi de rezistență de factură iudeo-creștină. Căsătoria presupune nu doar egalitatea în drepturi a celor doi soți, reciprocitate, ci și polaritate, chiar o anumită asimetrie. Implică, în mod necesar, un bărbat și o femeie. Alte societăți au spart deja această cupolă. Cu ce efecte, vedem…

Vezi articol original 480 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 2 comentarii

”I feel like a motherless child” … update

Vă spuneam zilele trecute despre un alt ear-worm: I feel like a motherless child, un vechi negro spiritual.

Iată cîteva versiuni care merită inventariate, de asemenea.

Marele Wynton Marsalis, un trompetist care practică suflul continuu, o tehnică de utilizare a aerului din plămîni care presupune presiunea continuă de coloană de aer asupra instrumentului, dar și oxigenarea în timp ce instrumentul este cîntat. Știam de la profesorul meu, Mihai Babii, profesor de chitară și oboi, de această tehnică, dar nu o văzusem niciodată în acțiune.

Iată-l pe Marsalis.

Continuă lectura

Publicat în Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

”Lacrimi în cer” – istoria unui cîntec sau despre frustrarea de a nu fi fost un tată bun

Tears in Heaven mi-a fost multă vreme ”ear-worm”. L-am ascultat, l-am fredonat, l-am cîntat. Aveam să aflu povestea lui cu mult timp în urmă de la prietenul meu bun Sebastian Thaci.

 

Este unul dintre cîntecele care ascund o istorie cutremurătoare, un cîntec care n-a fost menit să fie cîntat în public, n-a putut fi cîntat live pentru aproape 10 ani, un cîntec-miracol, care a rupt și viața artistică a lui Eric Clapton în două, după ce moartea lui Conor i-a frînt destinul. 

Aici este istoria cîntecului.

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Muzica, Scrisori către Dumnezeu | 1 comentariu