Tarantela este un dans popular vesel. Contrastul dintre tonalitatea minoră şi veselia ritmului creează o tensiune atît de liniştitoare.

sursa Youtube OedipusColoneus

sursa youtube Aventors

Un austriac a făcut ceva rar pentru zilele noastre. Ce părere aveţi despre asta?

Ce cred că dă autenticitate poveştii este tocmai felul în care a ajuns la concluziile care l-au determinat să îşi schimbe stilul de viaţă:

Revelatia a avut loc in timpul unei vacante de trei saptamani, petrecuta alaturi de sotie in Hawaii. “A fost cel mai mare soc din viata mea, cand am realizat cat de groaznic, fara suflet si fara emotii este stilul de viata la cinci stele”, a explicat el. “In cele trei saptamani, am cheltuit toti banii pe care ii puteam cheltui. Dar in tot acel timp am avut sentimentul ca nu am intalnit nici macar o singura persoana reala – ca suntem doar actori”, a continuat fostul afacerist.

Putem să ne punem fiecare dintre noi o întrebare tulburătoare: oare cît mi-ar fi de ajuns ca să trăiesc aşa cum aş dori?

Dar… cum aş vrea să trăiesc?

Ce anume mă împiedică să trăiesc fericit?

European Broadcasting Union şi tema muzicală pe care am ascultat-o de atîtea ori.

Iată aici un aranjament excelent pentru lăută barocă cu 11 coarde.

Sursa youtube, ArtoWikla

De fapt piesa aparţine lui Marc-Antoine Charpentier şi este o piesă religioasă. Pe cît punem pariu că în curînd va fi înlocuită. Nu pentru că este învechită, ci pentru că este religioasă.

Aici puteţi găsi partitura, pardon, tabulatura. Succes la descifrat!

Mulţumiri multe celor care s-au aventurat în dreptul postării cu 1 Ioan. Încercăm un nou exerciţiu? Puteţi identifica locurile în care B1688 este radicalmente diferită de Cornilescu sau traducerea ortodoxă 1988?

Putem să ne uităm puţin şi la nişte figuri de stil?

Sînt cîteva metafore superbe, un oximoron care merită tot efortul, “podoaba nedireptăţii”, ..

Dar termeni care vă stîrnesc amintiri? Să lăsăm arhaismele! Haideţi să ne concentrăm pe regionalisme, spre exemplu? Ce termeni vă aduc aminte de bunicii dintr-o altă zonă a ţării faţă de cea în care locuiţi? Tipuri de expresie, frazări?

Identificaţi undeva traduceri confesionalizante? Ce înseamnă asta? Fiecare confesiune încearcă să tragă traducerea pe teren propriu. Traducerea martorilor lui Iehova este un astfel de exemplu. Cornilescu este acuzat de acelaşi lucru. De fapt orice traducere face cumva acelaşi deserviciu textului original, fiind prada presupoziţiilor teologice ale traducătorului, presupoziţii pe care le valorifică conştient sau de care este trădat în mod înconştient.

Veţi descoperi mai multe cuvinte pe care nu le înţelegeţi în Iacov, pentru că Iacov are un vocabular mult mai bogat decît Ioan, chiar şi expresii care par neclare, pentru că Iacov are o sintaxă mult mai complexă.

Să vedem:

Capitolul I

1. Iacov, al lui Dumnezău şi Domnului Iisus Hristos rob, celor 12 fealiuri celor ce-s în răşchirare, să se bucure!
2. Toată bucuria socotiţ, fraţii miei, cînd la multe fealiuri de dodeiale veţ cădea,
3. Ştiind că ispita credinţei voastre lucrează îngăduială.
4. Iară îngăduiala lucru deplin să aibă, ca să fiţ deplini şi întregi, întru nici una lipsindu-vă.
5. Iară de să lipseaşte cineva dentru voi de înţelepciune, ceară de la Dumnezău, Cel ce dă tuturor destul şi nu înfruntează, şi să va da lui.
6. Şi ceară cu credinţă, nemică îndoindu-se, pentru că cela ce să îndoiaşte asamănă-să cu valul mării, ce să poartă de vînt şi să aruncă.
7. Pentru că nu gîndească omul acela că va lua ceva de la Domnul.
8. Bărbatul îndoit la suflet neaşăzat e întru toate căile lui,
9. Iară laude-se fratele cel smerit întru înălţimea lui, Iară cel bogat, întru smerenia lui, că ca o floare a ierbii să va petreace.
11. Pentru că au răsărit soarele împreună cu zăduful şi au uscat iarba şi floarea lui au căzut şi bunăcuviinţa obrazului lui au perit; aşa şi cel bogat întru călătoriile lui se va vesteji.
12. Fericit bărbatul carele rabdă dodeială, căci lămurit făcîndu-se, lau-va cununa vieţii, carea au făgăduit Domnul celora ce iubesc pre El.
13. Nimeni, dodeindu-să, să zică că “de la Dumnezău mă dodeiesc”; pentru că Dumnezău neispititoriu iaste de reale şi pre nimenea El nu ispiteaşte.
14. Iară fieştecarele să ispiteaşte de a sa pohtă trăgîndu-să şi înşălîndu-se.
15. Apoi, pohta zămislind, naşte păcat; iară păcatul săvîrşindu-să, naşte moarte.
16. Nu rătăcireţ, fraţii miei iubiţ.
17. Toată darea bună şi tot darul deplin de sus iaste pogorîndu-să, de la Părintele luminelor, lîngă Carele nu iaste primenire, au umbrare de schimbare.
18. Vrînd, ne-au născut pre noi, cu cuvîntul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecarea a zidirilor Lui.
19. Deci fraţii miei iubiţ, fie tot omul ager a auzi şi tîrziu a grăi, zăbavnic spre mînie.
20. Pentru că urgia bărbatului direptatea lui Dumnezău nu lucrează.
21. Pentru aceaea, lepădînd toată pîngărăciunea şi prisosirea de răutate, cu lineşte priimiţ pre cel denlăuntru răsădit cuvînt, pre cela ce poate să mîntuiască sufletele voastre.
22. Şi vă faceţ făcători cuvîntului, şi nu numai ascultători, prelăstindu-vă pre voi.
23 Că oricine iaste ascultătoriu cuvîntului, şi nu făcătoriu, acesta să asamănă cu bărbatul ce socoteaşte obrazul naşterii lui într-o oglindă;
24 Pentru că socoti pre el şi să duse şi îndată uită în ce fealiu era.
25. Iară cela ce să va pleca la leagea cea deplină a volniciei şi rămîne, acesta, neascultătoriu uitării făcîndu-se, ce făcătoriu de lucru, acesta fericit întru facerea lui va fi.
26. Oricine întru voi i se va părea că e prea credincios, neînfrînînd limba lui, ce înşelînd inima lui, acestuia în deşărt e credinţa.
27. Credinţa curată şi nepîngărită lîngă Dumnezău şi Părintele aceasta iaste: a socoti pre săraci şi pre văduve întru necazul lor; nespurcat pre el a să păzi de lume.

Capitolul II

1. Fraţii miei, nu întru făţării aveţi credinţa Domnului nostru Iisus Hristos al slăvii.
2. Pentru că, de va întra întru adunarea voastră bărbat cu ineale de aur, cu haină luminoasă, şi va intra şi sărac cu proaste haine.
3. Şi veţi căuta pre cela ce poartă haina cea luminoasă şi veţi zice lui: “Tu şăzi aicea bine!”, şi săracului veţi zice:”Tu stăi acolo!”, au “Şăzi aicea supt razimul picioarelor meale!”,
4. Şi n-aţi chibzuit întru voi şi v-aţi făcut judecători de gînduri reale?
5. Auziţi, fraţilor miei iubiţi, au nu Dumnezău au ales pre săracii lumii aceştiia bogaţi în credinţă şi moştenitori împărăţiei carea o au fădăduit celora ce iubesc pre El?
6. Iară voi aţi necinstit pre sărac! Au nu bogaţii asupresc pre voi şi ei trag pre voi la judecăţi?
7. Au nu ei hulesc numele cel bun, cel ce s-au chemat spre voi?
8. Iară de faceţi leage împărătească după Scriptură: “Să iubeşti pre aproapele tău ca pre tine”, bine faceţi.
9. Iară de faceţi făţărie, păcat faceţi, mustrîndu-vă de leage ca nişte călcători de lege
10. Că cine va păzi toată leagea şi va greşi întru una, făcutu-s-au tuturor vinovat.
11. Pentru că Cela ce au zis: “Nu preacurvi” zise şi: “Nu omorî”. Şi de nu vei preacurvi, iară vei omorî, făcutu-te-ai călcătoriu de leage.
12. Aşa grăiţi şi aşa faceţi, că pren leagea volniciei vrînd să vă judecaţi:
13. Pentru că judecata e fără de milă la cela ce n-au făcut milă; şi să prea laudă mila asupra judecăţii.
14. Ce folos e, fraţii miei, de va zice neşcine că are credinţă, iară fapte nu are? Au poate credinţa să-l mîntuiască pre el?
15. Iară de va fi fratele sau sora goli şi lipsiţi de cea de toate zilele hrană
16. Şi de va zice oarecarele dentru voi lor: “Păsaţi cu pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi” şi nu veţi da lor ceale ce li-e de treaba trupului, ce folos e?
17. Aşa şi credinţa: de nu va avea fapte, moartă iaste la sineşi.
18. Ce va zice cinevaş: “Tu credinţă ai, şi eu fapte am; arată-m credinţa ta dentru faptele tale şi eu voiu arăta ţie den faptele meale credinţa mea”.
19. Tu crezi că Dumnezău unul iaste? Bine faci; şi dracii cred şi să cutremură.
20. Iară vei să ştii, o, omule deşarte, că credinţa fără de fapte moartă iaste?
21. Avraam, părintele nostru, au nu den fapte s-au îndereptat, aducînd pre Isaac, fiiul lui, la jîrtăvnic?
22. Vezi că credinţa împreună-ajutoriia lucrurilor lui şi den lucruri credinţa s-au plinit?
23. Şi să săvîrşi Scriptura, carea zicea: “Şi crezu Avraam lui Dumnezău şi să socoti lui întru direptate” şi “priaten lui Dumnezău” se-au chemat.
24. Vedeţi dirept aceaea că din fapte să îndireptează omul, şi nu den credinţă numai?
25. Aşijderea şi Raav curva, au nu den fapte s-au îndireptat, priimind iscoadele şi pre altă cale scoţîndu-i?
26. Pentru că, în ce chip trupul fără duh mort iaste, aşa şi credinţa fără fapte moartă iaste.

Capitolul III

1. Nu fiţi mulţi dascăli, fraţii miei, ştiind că mai mare judecată vom lua.
2. Pentru că multe greşim toţi. carele cu cuvîntul nu greşaşte, acesta e deplin bărbat, putearnic ca să înfrîneaze şi tot trupul.
3. Şi iată că şi cailor frînile în gură le punem, ca să să pleace ei noao, şi tot trupul lor întoarcem.
4. Iată şi corabiile, fiind aşa de mari şi de iuţi vînturi mînîndu-se, să mută de o prea mică cîrmă, oriunde va pornirea celui ce o îndireptează.
5. Aşa şi limba, mică parte iaste, şi mari să laudă. Iată puţin foc, cît de mare materie aprinde!
6. Şi limba-focul, podoaba nedireptăţii; aşa, limba să află întru mădulările noastre, ceaea ce spurcă tot trupul şi arde roata naşterii şi care să arde de gheena.
7. Pentru că toată firea fiarălor şi a pasărilor şi a jîganiilor şi a celor den mare să domoleaşte şi s-au domolit cu firea omenească.
8. Iară limba nimenea nu poate den oameni a o domoli, că iaste neoprit rău, plină de otravă omorîtoare.
9. Cu ea binecuvîntăm pre Dumnezău şi Părintele şi cu ea bleastămă pre oameni, pre cei ce după asămănarea lui Dumnezău s-au făcut.
10. Dentru aceaeaş gură iase blagoslovenia şi blestemul! Nu trebuie, fraţii miei, aceastea aşa să fie!
11. Au doară izvorul dentr-aceaeaş gaură izvoraşte dulcele şi amarul?
12. Au doară poate, fraţii miei, smochinul masline să facă, au via smochine? Aşa nici un izvor va face apa sărată sau dulce.
13. Cine e înţelept şi ştiutoriu întru voi? Arate de viaţa cea bună faptele lui, cu liniştea înţelepciunii!
14. Iară de aveţi rîvnire amară şi prigoană întru inema voastră, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi asupra adevărului.
15. Nu iaste aceasta înţelpciune care să pogoară de sus, ce pămîntească, sufletească, drăcească.
16. Pentru că unde e rîvnire şi prigonire, acolo e neaşăzare şi tot lucrul defăimat.
17. Iară înţelepciunea cea de sus, întîiu, iaste curată, apoi, făcătoare de pace, lină, cucearnică, plină de milă şi de roade bune, neîndoită cu gîndul şi nefăţarnică.
18. Iară roada direptăţii cu pace să samănă celora ce fac pace.

Capitolul IV

1. De unde sînt războaiele şi sfăzile întru voi? Au nu de aicea, den dezmierdăciunile voastre, carele să oştescu întru mădularele voastre?
2. Pohtiţi, şi nu aveţi; omorîţi şi rîvniţi, şi nu puteţi să nemeriţi; vă sfădiţi şi daţi războiu; iară nu aveţi, pentru aceasta căci nu ceareţi voi.
3. Ceareţi, şi nu luaţi, căci rău ceareţi, ca întru dezmierdăciunile voastre să cheltuiţi.
4. Preacurvarilor şi preacurvelor, au nu ştiţi că priiteşugul lumii vrajbă lui Dumnezău iaste? Deci oricarele va vrea să fie priaten lumii vrăjmaşu lui Dumnezău să face.
5. Au vă să pare că în deşert grăieşte Scriptura? Spre zavistie pohteaşte Duhul carele au lăcuit întru noi.
6. Iară mai mare dar dă. Pentru aceaea zice: “Dumnezău celor mîndri la stă împotrivă, iară celor smeriţi le dă dar”.
7. Supuneţi-vă dirept aceaea lui Dumnezău, staţi împotriva diavolului, şi va fugi de la voi.
8. Apropiaţi-vă la Dumnezău şi Să va apropia cătră voi. Curăţiţi-vă mînile, păcătoşii, şi curăţiţi inimile, cei îndoiţi la suflet!
9. Dosădiţi-vă şi plîngeţi şi jeliţi! Rîsul vostru spre jale să se întoarcă, şi bucuria spre posomorîre.
10. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi vă va înălţa pre voi.
11. Nu clevetiţi unul pre altul, fraţilor! Cela ce cleveteaşte pre fratele lui şi judecă pre fratele lui cleveteaşte leagea, nu eşti făcătoriu de leage, ce judecătoriu.
12. Unul iaste puitoriul de leage: Cela ce poate să mîntuiască şi să piarză. Tu cine eşti, carele judeci pre celalalt?
13. Iani acum ceia ce zic: “Astăzi şi mîine vom mearge în cea cetate şi vom face acolo un an şi vom neguţitori şi vom dobîndi”.
14. Carii nu ştiţi cea de mîine ce va fi! Căci care e viaţa voastră? Că abur iaste, carele întru puţin să arată şi apoi piare.
15. În loc de a zice voi: “De va vrea Domnul şi vom trăi, şi vom face aceasta au aceaea”.
16. Iară acum vă lăudaţi întru mîndriile voastre! Toată lauda ca aceasta rea iaste.
17. La cela ce ştie a face binele şi nu-l face, păcat iaste lui.

Capitolul V

1. Veniţi acum, cei bogaţi, plîngeţi văitîndu-vă spre dosăzile voastre ceale viitoare spre voi!
2. Avuţia voastră au putrezit şi hainile voastre mîncate de molii fură.
3. Aurul vostru şi argintul s-au ruginit, şi rugina lor întru mărturie voao va fi şi va mînca trupurile voastre, ca focul! Aţi strînsu comoară în zilele ceale de apoi!
4. Iată, plata lucrătorilor celor ce au săcerat ţarinile voastre, cel lipsit de la voi, strigă; şi chiotele celora ce au săcerat în urechile Domnului Savaoth au întrat.
5. Desfătatu-v-aţi pre pămînt şi v-aţi răsfăţat, hrănit-aţi inimile voastre ca în ziua jungherii.
6. Aţi osîndit, aţi omorît pre cel dirept; nu să pune împotriva voastră.
7. Îndelungaţi dară cu mînia, fraţilor, pînă la venirea Domnului. Iată lucrătoriul pămîntului aşteaptă pre cea cinstită roadă a pămîntului,
8. Mult îngăduind pentru ea, pînă cînd va priimi ploaie timpurie şi tîrzie. Răbdaţi şi voi, întăriţ inimile voastre, că venirea Domnului s-au apropiat.
9. Nu suspinaţi unul asupra altuia, fraţilor, ca să nu vă judecaţi: iată, Judecătoriul înaintea uşilor stă.
10. Luaţi pildă a patimei reale, fraţii miei, şi a îndelungatei răbdări, pre proroci, carii au grăit cu numele Domnului.
11. Iată, fericim pre ceia ce rabdă. Răbdarea lui Iov aţ auzit şi săvîrşitul Domnului aţ văzut, căci mult milostiv iaste Domnul şi îndurătoriu.
12. Şi mai nainte de toate, fraţii miei, nu vă juraţi nice pre ceriu nice pe pămînt, nice pre alt orice jurămînt. Ce fie voao: “Aşa” aşa şi “Nu” nu, ca nu în făţărnicie să cădeţi.
13. De pătimeaşte rău neştine întru voi, roage-să. Veseleaşte-să cineva? Cînte!
14. Boleaşte cineva întru voi? Cheame pre preoţii besearecii şi să se roage pentru el, ungîndu-l pre el cu untdelemn, întru numele Domnului.
15. Şi ruga credinţei va mîntui pre cel bolnav şi-l va scula pre el Domnul; măcară şi păcate de va fi făcut, ierta-se-vor lui.
16. Ispovediţi-vă unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru alalt, ca să vă vindecaţi; mult poate rugăciunea direptului făcîndu-să.
17. Ilie om era aseamene pătimitoriu cu noi; şi cu rugăciune s-au rugat ca să nu ploao, şi n-au ploat pre pămînt trei ani şi 6 luni.
18. Şi iarăş au făcut rugăciune, şi ceriul ploaie au dat şi pămîntul au odrăslit roada lui.
19. Fraţilor, de să va rătăci cineva întru voi de la adevăr şi-l va întoarce cineva pre el,
20. Să ştie că cela ce întoarce pre păcătos den rătăcirea căii lui, va mîntui suflet den moarte şi va acoperi mulţime de păcate.

Datorită lui Discipulus Simplex, am regăsit ceva ce îmi suna în minte de multă vreme:

“Mă întrebaţi despre credinţă şi expresia ei lirică? Despre artă şi credinţă?…Vă voi răspunde că în ce priveşte înotul, cu cât gesturile în apă sunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât înotătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de înecare. Neştiutorii, începătorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase şi grandilocvente gesturi cu braţele şi picioarele… Înotul perfect se face fără opintiri, e ne-simţit… Pluteşti, aproape cufundat întreg în apă, abia mişcând… Astfel e înotul de fond, înotul serios, în mare şi ocean.

Credinţa cea adevărată e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare şi ameninţare, graţie harului unei respiraţii tainice, graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund… Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre”.

(Vasile Voiculescu – Gânduri albe,
Editura Cartea Românească, 1986)

Multe mulţumiri pentru recomandarea de lectură!

Am postat acest citat în urma discuţiei cu unul dintre prietenii din Mediaş despre “saltul credinţei”. Să nu confundăm cu acele groteşti chemări ale unor retori de prin alte zone geografice care vorbesc ritos despre “the leap of faith”, aceia imitaţi în dramodia cu acelaşi nume.

Mai degrabă l-am vizita pe Søren Kierkegaard, cu al său “concept al fricii” (Begrebet Angest) şi saltul în gol pe care îl face Adam cel gol, înotînd în marea păcatului apoi îmbrăcat.

Relaţia dintre frică şi credinţă şi-a căpătat acelaşi loc de cinste lîngă tensiunea raţiune şi credinţă prin Kierkegaard. Oare nu ne este frică cînd înotăm?

Tocmai termin o lucrare legată de arhaisme, arhaizare, traduceri arhaizante versus traduceri neologizante.

Vă rog, prieteni, să faceţi următorul exerciţiu: citiţi Prima epistolă a lui Ioan, aşa cum apare aceasta în Biblia de la 1688. Vă rog să aşezaţi într-o listă acele cuvinte pe care nu le înţelegeţi chiar deloc deloc.

Veţi întîlni următoarele situaţii

1. Forme arhaizante (iaşte pentru este, pre pentru pe etc.)

2. Arhaisme autentice, pe acestea trebuie să le identificăm

3. Forme alternante (Dumnezeu - Dumnezău, cunoscut - conoscut, mincinos – mincenos)

4. Cazul cel mai interesant este al unor cuvinte care au suportat o mutaţie semantică (a huli şi a ispiti), cu un sens în 1688, cu alt sens astăzi.

Sînt extrem de interesat de observaţiile voastre, oricare ar fi acesta asupra textului de mai jos. Opiniile voastre, ca cititori cu formaţii diverse, sînt extrem de importante pentru mine.

Textul este transliterat după Biblia, adecă Dumnezeiasca Scriptură a celei vechi şi a celei noao lége (…), Bucureşti, 1688. Transcrierea în format word îmi aparţine. Am transcris întreg textul pentru a vă uşura selectarea cuvintelor şi inserarea în comentariu.

Vă mulţumesc pentru ajutorul vostru!

Iată textul:

Capitolul I

1. Carele era de-nceput, carea am auzit, carea am văzut cu ochii noştri, carea am privit şi mînile noastre au pipăit, pentru Cuvîntul vieţii,
2. Şi viaţa s-au arătat şi am văzut şi mărturism şi vestim voao viaţa cea veacinică, carea era cătră Părintele şi s-au arătat noao.
3. Carea am văzut şi am auzit, vestim voao, ca şi voi parte să aveţi împreună cu noi, şi partea noastră, cu Părintele şi cu Fiiul său, Iisus Hristos.
4. Şi acestea scriem voao ca bucuria voastră să fie plinită.
5. Şi aceasta iaste făgăduinţa carea am auzit de la El şi vestim voao: că Dumnezău lumină iaste şi nici un întunearec întru El nu iaste.
6. De vom zice vă avem împreunare cu El, şi întru întunearec vom îmbla, minţim şi nu facem adevărul.
7. Iară de vom îmbla în lumină, după cum El iaste întru lumină, împreunare avem între noi; şi sîngele lui Iisus Hristos, Fiiului Lui, curăţeaşte pre noi de tot păcatul.
8. De vom zice că păcat nu avem, pre noi ne înşălăm şi adevărul nu iaste întru noi.
9. De vom mărturisi păcatele noastre, credicios iaste şi dirept ca să ne iarte nouă păcatele şi ne va curăţi pre noi de doată nedireptatea.
10. De vom zice că nu am greşit, mincinos facem pre El şi cuvîntul Lui nu iaste întru noi.

Capitolul II

1. Feţii mei, aceastea scriu voao ca să nu greşiţi; şi, de va greşi cineva, mîngăitoriu avem cătră Părintele pre Iisus Hristos dirept.
2. Şi aceasta ietare iaste pentru păcatele noastre; şi că numai pentru ale nostre, ce pentru a totă lumea.
3. Şi întru aceasta cunoaştem că am cunoscut pre El, de vom păzi poruncile Lui.
4. Cela ce zice: “Am conoscut pre El”, şi poruncile Lui nu păzeaşte, mincenos iaste şi întru acesta adevărul iaste.
5. Iară carele va auzi cuvîntul Lui adevărat, întru acesta dragostea lui Dumnezău s-au săvîrşit; cu aceasta cunoaştem că întru El sîntem.
6. Cel ce zice a rămînea întru El datoriu iaste, după cum Acela au umblat, şi el aşa să umble.
7. Fraţilor, nu poruncă noao scriu voao, ce poruncă veache care aţi avut-o de-nceput; porunca cea veache iaste cuvîntul carele aţi auzit de-nceput.
8. Iarăşi poruncă noao scriu voao, care iaste adevărată întru El şi întru voi; căci întunearecul treace şi lumina cea adevărată acum să iveaşte.
9. Cela ce zice întru lumină a fi, şi pre fratele lui uraşte, întru întunearecu iaste pînă acum.
10. Cela ce iubeaşte pre fratele lui, întru lumină rămîne şi sminteală întru el nu iaste.
11. Iară cela ce uraşte pre fratele lui, întru întunearec iaste şi întru întunearec umblă şi nu ştie unde să duce, căci întunearecul au orbit ochii lui.
12. Scriu voao, feţilor, ca să iartă voao păcatele pentru numele Lui.
13. Scriu voao, părinţilor, căci aţi conoscut pre Cel de-nceput. Scriu voao, tinerilor, căci aţi biruit pre cel viclean.
14. Scriu voao, copiilor, căci aţi cunoscut pre Părintele. Scris-am voao, părinţilor, căci aţi cunoscut pre Cel de-nceput. Scris-am voao, tinerilor, căci tari sînteţi, şi cuvîntul lui Dumnezău întru voi rămîne şi aţi biruit pre cel viclean.
15. Nu iubiţi lumea, nici ceale den lume. De va iubi neştine lumea, nu iaste dragostea Părintelui întru el.
16. Căci tot ce e în lume: pohta trupului şi pohta ochilor şi mîndria vieţii, nu iaste de la Părintele, ce den lume iaste.
17. Şi lumea să treace, şi pohta ei; iară cela ce face voia lui Dumnezău rămîne în veacu.
18. Copii, vreamea de apoi iaste; şi, după cum aţi auzit că Antihrist vine, şi acum antihristi mulţi s-au făcut: pentru aceaea conoaştem că ceasul cel de apoi iaste.
19. Dentru noi au ieşit, ce nu era dentru noi. Că de-ar fi fost dentru noi, ar fi rămas cu noi; ce ca să să arate că nu sînt toţi dentru noi.
20. Şi voi unsoare aveţi de la Cel Sfînt şi ştiţi toate.
21. N-am scris voao căci nu ştiţi adevărul, ce căci ştiţi pre el şi căci toată minciuna den adevăr nu iaste.
22. Cine iaste mincenos, fără numai cela ce tăgăduiaşte că Iisus nu iaste Hristos? Acesta iaste Antihrist, cela ce să leapădă de Părintele şi de Fiiul.
22. Tot cel ce să leapăde de Fiiul, nici pre Tatăl nu are.
24. Deci voi, carea aţi auzit de-nceput, întru voi rămîie; de va rămînea întru voi cea ce de-nceput aţi auzit, şi voi întru Fiiul şi întru Tatăl veţi rămînea.
25. Şi aceasta e făgăduinţa carea El au fădăduit voao: viaţa veacinică.
26. Aceasta am scris voao pentru cea ce înşală pre voi.
27. Şi voi unsoarea carea aţi luat de la El întru voi rămîne şi nu vă mai trebuie ca cineva să vă înveaţe pre voi; ce, în ce chip aceastaş unsoare învaţă pre voi pentru toate, şi adevărată iaste, şi nu iaste minciună, şi după cum au învăţat pre voi, rămînea-veţi întru aceeaea.
28. Şi acum, feţilor, rămîneţi întru El, ca, cînd Să va arăta, să avem îndrăzneală şi să nu ne ruşinăm de El întru venirea Lui. De veţi şti că dirept iaste, să ştiţi că tot cela ce face direptatea dentru El s-au făcut.

Capitolul III

1. Vedeţi ce fealiu de dragoste au dat noao Părintele, ca fii lui Dumnezău să ne chemăm! Pentru aceaea lumea nu cunoaşte pre noi, căci n-au cunoscut pre El.
2. Iubiţilor, acum fiii lui Dumnezău sîntem. Şi încă nu s-au arătat ce vom fi, ce ştim că, de se va arăta, aseamene cu El vom fi, căci vom vedea pre El precum iaste.
3. Şi tot cela ce are nădeajdea aceasta întru El să curăţeaşte pre sine, precum Acela curat iaste.
4. Tot cela ce face păcatul, şi fărădeleagea face; şi păcatul iaste fărădeleagea.
5. Şi ştiţ că Acela S-au arătat ca păcatele noastre să le rădice; şi păcat întru El nu iaste. Tot ce rămîne întru El nu păcătuiaşte.
6. Tot cela ce păcătuiaşte n-au văzut pre El, nici au cunoscut pre El.
7. Feţilor, nimenea să nu înşale pre voi! Cela ce face direptatea dirept iaste.
8. Cela ce face păcatul de la dracul iaste, căci de-nceput diavolul păcătuiaşte. Spre aceasta S-au arătat Fiiul lui Dumnezău, ca să dezleage lucrurile diavolului.
9. Tot cela ce e născut de la Dumnezău păcat nu face, căci sămînţa Lui întru el rămîne; şi nu poate să păcătuiască, căci de la Dumnezău s-au născut.
10. Întru aceasta arătaţi sînt fiii lui Dumnezău şi fiii dracului. Tot cela ce nu face direptate nu iaste de la Dumnezău, şi cela ce nu iubeaşte pre fratele lui.
11. Căci aceasta iaste porunca carea aţ auzit de-nceput: ca să iubim unul pre alalt.
12. Nu precum Cain era den vicleanul şi junghe pre fratele lui. Şi pentru ce au jungheat pre el? Căci lucrurile lui reale era, iară ale fratelui său, direapte.
13. Nu vă mirareţi, fraţii miei, de vă urăşte pre voi lumea.
14. Noi ştim că ne-am mutat den moarte în viaţă, căci iubim pre fraţi; cela ce nu iubeaşte pre frate rămîne în moarte.
15. Tot cela ce uraşte pre fratele lui ucigătoriu de oameni iaste; şi ştiţ că tot ucigătoriul de oameni nu are viaţă veacinică rămîind întru el.
16. Cu aceasta am cunoscut dragostea, căci Acela sufletul Lui pentru noi au pus; şi noi datori sîntem pentru fraţi sufletele să punem.
17. Iară carele ar avea avuţia lumii şi va vedea pre fratele lui lipsit şi-ş va închide inima lui de cătră el, cum va rămînea dragostea lui Dumnezău întru el?
18. Feţii miei, să nu iubim cu cuvîntul, nice cu limba, ce cu fapta şi cu adevărul.
19. Şi cu aceasta cunoaştem că den adevăr sîntem; şi înaintea Lui să ne plecăm inimile noastre,
20. Căci de va huli pe noi inima, mai mare iaste Dumnezezău decît inima noastră şi cunoaşte toate.
21. Iubiţilor, de nu va huli pe noi inima noastră, îndrăznire avem cătră Dumnezău.
22. Şi orice vom ceare luaom de la El, căci poruncile Lui păzim şi ceale plăcute înaintea Lui facem. Şi aceasta iaste porunca Lui, ca să creadem în numele Fiiului Lui, lui Iisus Hristos, şi să iubim unul pre alalt, după cum au dat poruncă nouo. Şi cela ce păzeaşte poruncile Lui întru El rămîne şi El întru dînsul; şi cu aceasta cunoaştem că rămîne întru noi, den Duhul carele au dat noao.

Capitolul IV

1. Iubiţilor, nu la tot duhul creadeţ, ce ispitiţ duhurile de sînt de la Dumnezău; căci mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume.
2. Cu aceasta să ştiţ Duhul lui Dumnezău: tot duhul carele mărturiseaşte pre Iisus Hristos că au venit cu trup, de la Dumnezeu iaste.
3. Şi tot duhul carele nu mărturiseaşte pre Iisus Hristos că au venit cu trup, de la Dumnezeu nu iaste.
4. Voi de la Dumnezău sînteţi, feţilor şi aţi biruit pre ei, căci mai mare e Cela ce e întru voi decît cela ce e în lume.
5. Aceştea den lume sînt; pentru aceaea den lume grăiesc, şi lumea de dînşii ascultă.
6. Noi de la Dumnezeu sîntem; cela ce ştie pre Dumnezău aude pre noi; carele nu iaste de la Dumnezău nu ascultă pre noi. Dentru aceasta cunoaşte(m) Duhul adevărului şi duhul înşălăciunii.
7. Iubiţilor, să iubim unul pre alalt, căci dragostea de la Dumnezău iaste, şi tot cela ce iubeaşte de la Dumnezău s-au născut şi cunoaşte pre Dumnezău.
8. Cela ce nu iubeaşte n-au cunoscut pre Dumnezău, căci Dumnezău dragoste iaste.
9. Cu aceasta s-au arătat dragostea lui Dumnezău întru voi, căci că pre Fiiul Lui unul născut au trimis Dumnezău în lume, ca să trăim pren El.
10. Întru aceasta iaste dragostea, nu că noi am iubit pre Dumnezău, ce căci El au iubit pre noi şi au trimis pre Fiiul Lui, iertăciune pentru păcatele noastre.
11. Iubiţilor, de au iubit Dumnezău pre noi aşa, şi noi datori sîntem unul pre alalt să iubim.
12. Pre Dumnezău nimenea niciodinioară nu L-au văzut. De vom iubi unul pre alalt, Dumnezău întru noi rămîne, şi dragostea Lui săvîrşită iaste întru noi.
13. Cu aceasta cunoaştem că întru El rămînem şi El întru noi, căci den Duhul Lui au dat noao.
14. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl au trimis pre Fiiul Mîntuitoriu lumii.
15. Oricarele va mărturisi că Iisus iaste Fiiul lui Dumnezău, Dumnezău întru el rămîne, şi el întru Dumnezău.
16. Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea carea are Dumnezău întru noi. Dumnezău dragoste iaste; şi cela ce rămîne în dragoste întru Dumnezău rămîne, şi Dumnezău întru el.
17. Întru aceasta s-au săvîrşit dragostea cu noi, că îndrăzneală să avem în ziua judecăţii: căci, precum Acela iaste, şi noi sîntem în lumea aceasta.
18. Frică nu iaste în dragoste; ce dragostea cea deplin scoate frica afară, căci frica certare are; iară ce să teame nu iaste deplin întru dragoste.
19. Noi îl iubim pre El, căci El întîiu au iubit pre noi.
20. De va zice cineva că “Îl iubesc pre Dumnezău”, şi pre fratele lui uraşte, mincinos iaste; pentru că cela ce nu iubeaşte pre fratele lui, care l-au văzut, pre Dumnezău, pre care nu L-au văzut, cum poate să-L iubească?

21. Şi această poruncă avem de la El că: cela ce iubeaşte pre Dumnezău iubeaşte şi pre fratele lui.

Capitolul V

1. Tot cela ce creade că Iisus iaste Hristos de la Dumnezău e născut; şi tot cela ce iubeaşte pre Cel ce au născut iubeaşte şi pre Cel născut dentru El.
2. Cu aceasta cunoaştem că iubim fiii lui Dumnezău, cînd pre Dumnezău iubim şi poruncile Lui păzim.
3. Pentru că aceasta e dragostea lui Dumnezău, că poruncile Lui să păzim; şi poruncile Lui greale nu sînt,
4. Căci tot ce e născut de la Dumnezău biruiaşte lumea; şi aceasta iaste biruinţa ceaea ce au biruit lumea, credinţa noastră.
5. Cine iaste cela ce biruiaşte lumea, fără numai cela ce creade că Iisus iaste Fiiul lui Dumnezău?
6. Acesta iaste Cela ce au venit pren apă şi sîntge, Iisus Hristos; nu pren apă numai, ce pren apă şi pren sînge. Şi Duhul iaste Cela ce mărturiseaşte, căci Duhul iaste adevărul.
7. Căci trei sînt ceia ce mărturisesc în ceriu: Tatăl, Cuvîntul şi Svîntul Duh; şi Aceşti trei una sînt.
8. Şi tre sînt cei ce mărturisesc pre pămînt: – Duhul şi apa şi sîngele; şi cîtereale la una sînt.
9. De vreame ce mărturia oamenilor luăm, mărturia lui Dumnezău mai mare iaste; căci aceasta iaste mărturia lui Dumnezău, carea au mărturisit pentru Fiiul Lui.
10. Cela ce creade întru Fiiul lui Dumnezău are mărturia întru Dînsul. Cela ce nu creade lui Dumnezău mincinos au făcut pre El, căci n-au crezut la mărturia carea au mărturist Dumnezău pentru Fiiul Lui.
11. Şi aceasta iaste mărturia, că viaţa veacinică au dat noao Dumnezău, şi această viaţă întru Fiiul Lui iaste.
12. Cela ce are pre Fiiul are viaţa; cela nu are pre Fiiul lui Dumnezău viaţa nu are.
13. Aceastea am scris voao celora ce cred în numele Fiiului lui Dumnezău, ca să ştiţi că viaţă veacinică aveţi şi ca să creadeţi în numele Fiiului lui Dumnezău.
14. Şi aceasta iaste îndrăznirea carea avem cătră El, căci, de vom ceare ceva după voia Lui, ascultă pre noi.
15. Şi, de vreame ce ştim că aude pre noi, ori de ce am ceare, ştim că avem cearerile carele au cerşut de la El.
16. De va vedea neştine pre fratele lui păcătuind păcat nu spre moarte, ceare-va; şi va da lui viaţă, celor ce greşesc nu spre moarte. Iaste păcat spre moarte: nu pentru acela zicu ca să să roage.
17. Toată nedireptatea păcat iaste; şi iaste păcat nu spre moarte.
18. Ştim că tot cela ce e născut de la Dumnezău nu greşaşte, ce Cela ce s-au născut de la Dumnezău păzeaşte pre dînsul, şi cel viclean nu să atinge de el.
19. Ştim că de la Dumnezău sîntem, şi lumea toată întru cel viclean zace.

20. Şi ştim că Fiiul lui Dumnezău au venit şi au dat noao preceapere ca să cunoaştem pre Cel adevărat. Şi noi sîntem întru Cel adevărat, întru Fiiul Lui, Iisus Hristos: Aceasta iaste cel adevărat Dumnezău şi viaţa veacinică.

21. Feţilor, păziţi-vă pre voi despre idoli.
Amin!

sursa youbtube walvis 2007

Un link pentru download gratuit AICI. Absolut tulburătoare această muzică!!!

Tocmai l-am descoperit pe Zelenka. Este un compozitor absolut fascinant. Instrumentele? Hautboy – oboi istoric, oboi baroc.

Nu mă satur să tot ascult Adagio din Sonata în Sol Minor. Interpretarea? Într-o asemenea companie? Cu Nigel North, Kathleen Staten, Stephen Hammer, Rhoda Patrick, Michael Willens? Ascultaţi coloratura fagotului!

Dacă veţi asculta cu atenţie, se aud mecanismele de pe fagot şi de pe oboi. Una dintre cele mai bune înregistrări pe care le-am ascultat. Cine spunea că avem nevoie de torente pentru a asculta muzică de calitate?

De obicei nu iau în seamă prea tare cereri de ajutor care vin prin email cu diferite poveşti catastrofice. Cea de mai jos este reală. Verificată.

Suntem o familie cu trei copii,ultimul dintre ei se numeste Matia si s-a nascut la 20 august 2oo9.In urma cu 3 luni si jumatate i-a iesit la gurita ceva ca o basicuta si ne-am dus la medic.Ni s-a spus ca ii erupe un dintisor insa buba in scurt timp a luat proportii enorme. Am ajuns la spitalul Marie-Curie Bucuresti si ni s-au facut investigatii; a rezultat ca e vorba de o tumoare mandibulara .A fost operat la Spitalul Maxilo-facial in Bucuresti in data de 3 Decembrie Am asteptat biopsia.Diagnosticul este tumora neuroectodermica.A trecut mai bine de o luna si jumatate de la operatie si tumora creste in disperare.Am mers la o noua consultatie la medicii care l-au operat(prof dr Bucur Alexandru,dr Dinca ).Medicii ne-au spus ca nu se mai poate intervenii in tara si avem nevoie urgenta sa mergem in strainatate pt o interventie.Costul e foarte mare ,nu ne permitem iar tumoarea il mutileaza. Avem mare nevoie de ajutor si va multumim mult pt orice sprijin. Atasam la mesaj cateva fotografii …

Nr cont banca Transilvania : RO56BTRL01101201P25108XX

Titular. Simion Marilena

tel :0765202822 ;

tel 0768572222 si

SECOND UPDATE

Pace, sunt tatal lui Matia. Va multumim mult pentru ce faceti. Am deschis contul in euro.
Cod IBAN : RO48RNCB0103104442100001
SWIFT : RNCB RO BU
Titular : Simion Florin
BCR. BLD Regina Elisabeta nr 5, sector 3, Bucuresti
Sucursala Caras-Severin, Caransebes

Pastorul Nelu Maior scrie:

Va rugam sa binevoiti in amabilitate si disponibilitate sa sprijiniti acest caz cu rugaciune, cu bani si cu informatii in cazul in care stiti o clinica pe undeva in care s-ar putea rezolva, sau o organizatie care s-ar putea implica.

Baiatul in durere este nepot al fratelui Preda Adrian, pastor in Comunitatea Oltenia, in zona de slujire Scornicesti.
Va multumim si Bunul Dumnezeu sa va binecuvinteze !

pastor Ioan Maior

Ce fel de cîntec de leagăn i se poate cînta lui Matia?

sursa youtube ancasmth

sursa khlmn

UPDATE: AM CORECTAT CONTUL,

Tocmai am vorbit cu familia. Este important ca operaţia să se facă timpuriu pentru că există pericolul de axfisiere. Maxilarul se deformează şi începe să apese pe trahee. Hrănirea este extrem de dificilă, la fel începe să devină respiraţia.

Mulţumiri tuturor celor ce deja au reacţionat la acest mesaj!

Cei mai frumoşi oameni rezultă din amestecăturile de rase, aşa am auzit. Oare este valabil şi pentru muzică?

Vă imaginaţi improvizaţii în stilul lui Bach, dar cu sînge brazilian?

Zilele trecute am primit unul dintre cele mai frumoase complimente, în urma unor discuţii tensionate despre rolul şi rostul blogului meu… .

“M-am uitat şi eu de curiozitate pe blogul tău, după interviul de la Radio Vocea Evangheliei din Cluj, cel realizat de Anca B. şi mai în spate… este un amestec de toate felurile, reţete, muzică, pagini personale la care mi-au lacrimile, faze la care am râs, psalmi de imprecaţie, este ca un instrument care are mai multe voci cu o apertură foarte largă… dar un amestec… aşa este viaţa ta?

Mă tem că nu te pot încadra în nici un sertar, cum spui tu, nu ţi se poate pune nicio etichetă, încerc să mi te imaginez ca pastor baptist şi nu reuşesc, ca profesor şi nu reuşesc, ca singer şi nu reuşesc …… ce eşti de fapt? Nimeni nu poate îndeplini toate rolurile în acelaşi timp. …..

Cum de ai ajuns la un asemenea amestec în viaţa ta?”

Am retranscris eu, că scrisoarea este mult mai lungă… Am luat tot mesajul ca pe un foarte frumos compliment nu ca pe o mustrare.

Da, ca Bachianinha, viaţa mea este un amestec şi are de toate, de asta cred că trăiesc frumos.. aşa îmi place.

Îmi cer scuze celor care preferă griul uniformităţii… sîntem diferiţi, asta este

Pe drepentru cuvand in vremuri de criza ne scotocim buzunarele cautand cu atentie dupa fiece banut. Totul ne e masurat,cantarit si impartit. E felul nostru intelepentru de-a cauta sa facem fata vicisitudinilor vietii. Ne planuim cu mare atentie banii, concediile si suntem foarte grijulii sa nu pierdem reducerile. De orice fel.

In casele cu mai multi copii, hainutele se paranda de la un copilas la altul iar noi adultii visam sa ne croim drum prin tot ce viata ne-a harazit. In tot acest timp ne repetam in gand ca totul va trece. Si-asa si este. Totul, absolut totul trece.

Mai deunazi, fiind iesit la cumparaturi prin cartier am gasit pe o strada laturalnica doua magazine de haine second hand. Privind cu atentie in jur, tare n-as fi vrut ca oamenii sa stie ca am posibilitati financiare atat de limitate. Intotdeauna imi placea sa visez maret, sa fiu un om de mana intai iar acum abia daca puteam scoate cativa gologani si pentru haine. Totusi dupa o usoara ezitare, am intrat. Aveau haine frumoase si bune iar preturile erau relativ mici. Acum insa nu-mi puteam permite nimic. Mi-am luat fiul cel mic in brate si-am dat sa ies. El isi plecase capul pe umarul meu si -n vacarmul de-afara abia auzisem cand ma intreba : ,,Tata, tu intotdeauna mi-ai spus ca muncesti din greu si esti cinstit. Oamenii te respecta. Cand va fi ziua cand vei reusi sa-mi cumperi si mie o haina noua ? O vreau din Mall si mi-ar place sa vada si colegii de gradinita ca port si eu ceva de firma. Sunt un om de mana intai tata ca si tine. Un om de mana intai. Nu-i asa tata ?! Asta mia-ai spus intotdeauna despre tine. Si mai stiu ca noi crestinii suntem oameni de calitate. ( astai drept, da n-avem pret ). Asta invat de fiecare data la scoala duminicala cand merg. Cand intr-un final l-am inteles ce zicea privirea mi-a coborat brusc in pamant. Aveam un nod in gat si-o nevoie acuta de-a privi in jos. . doar in jos. Pret de cateva secunde s-a asternut tacerea. ,, Tata, tu esti un om de mana intai, intotdeauna asta mi-ai spus despre tine” imi rasunau prelung cuvintele lui, iar ecoul lor erau asemeni unor fantome in miez de noapte. . Ma bantuiau. Mi-era atat de greu sa recunosc ca sunt atat de neputincios si limitat. Desi lucram in doua locuri nu reuseam sa adun mai mult. Poate ca acea zi a fost prima cand m-am vazut mic si limitat, redus la un punct aproape invizibil.

Lasand la o parte aceasta alegorie pe care v-am prezentat-o in randurile de mai sus, nu pot sa nu ma gandesc ca zilele trecute citisem ceva intr-un ziar despre un om al bisericii. Trecutul lui din vremea comunismului era intors pe toate fetele iar el nu recunoastea nimic nici in ruptul capului. Mai mult dorea sa cheme in instanta pe oricine ar fi spus contrariul. Am stat gandind indelung la el. Gaseam ca era un om respectabil ce se agata cu disperare de o imagine pe care cauta sa si-o creioneze in graba. Poate ca era reala. Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Ceea ce m-a durut insa a fost incrancenarea lui. Am inteles ca nu-mi ramane decat sa iubesc un astfel de om. Sa-l iubesc dezinteresat privind cum se-ndeparteaza incet de inima lui Dumnezeu. Poate ca dac-as fi crestin autentic as varsa macar o lacrima pentru el. . ma pricep in schimb sa-l judec, tare bine ma pricep la asta.

Nu trecusera multe ore ca mi-am amintit de discutia avuta cu un prieten pe aceeasi tema ceva vreme in urma. L-am sunat nu pentru a fi scormonitor, doream doar sa-mi confirme cateva amanunte legata de o anumita atitudine. In timp ce imi vorbea am inteles ca alti oameni ai bisericii in aceeasi perioada de trista amintire au gandit si-au actionat la fel. Tainuiam cu strajnicie totul legat de trecutul lor. Intrebati fiind de asta, raspunsul lor a venit prompentru :” Providenta va lucra, sa-l lasam pe D-nul sa lucreze” Mda mi-am zis. In ambele cazuri de mai sus am trait aceeasi trista si sfasietoare dezamagire. Gunoi din belsug sub covor, mai bine insa ma opresc. Am sentimentul ca ne scufundam ca biserica,( ma gandesc la ziduri si biserici locale, nu la biserica lui Hristos) indiferent de confesiune, asemeni Atlantidei sau Titanicului.

Eu ca individ ma tarasc spre Dumnezeu implorand mila. Toate fibrele fiintei mele imi spun asta. Ziua care s-ancheiat ma tradeaza inca din racoarea diminetii la primul ciripit. Imi spune ca sunt un neispravit. Cu toate astea insa soarele imi mangaie fata zi dupa zi soptandu-mi la adierea vantului ca ,, bunatatile Domnului nu s-au sfarsit si indurarile Lui nu sunt la capat ” Si totusi cu o josnicie demna de lanturi vesnice eu si numai eu mi-ascund mizeria sufleteasca sub covorul imaginii mele desavarsite.

Prin comparatie insa, as vrea sa ne oprim putin la unul dintre sfintii lui Dumnezeu. Un simplu anonim. Vamesul sef de la unul din punctele de lucru ce faceau legatura dintre Ierusalim si satele ori catunele ce dadeau inspre Betania . Era prima zi dupa Sabat . Dinspre pustie un nor auriu de colb se ridica amenintator in vazduh. Dansa in vazduh iar apoi cobora usor catre zidurile cetatii. Veneau caravanele incarcate, in goana camilelor in spume, asemenea zelotilor de odinioara pe vremea cand atacau garnizoana romana. Azi veneau insa de dimineata odata cu mijirea zorilor si erau pline cu tot felul de marfuri, bucate, pasari sau animale. De la masline si rodii pana la burdufuri cu undelemn si vin de Cana Galileea. Era targ mare la Ierusalim si-si doreau sa treaca repede de vama. Le era greata de oamenii de-acolo. Unii erau arabi dar cei mai multi negustori evrei. Printre ei ,mergand la pas puteai vedea si oameni din patura saraca. Isi carau pe umeri marfurile iar altii tinandu-si magarusul de capastru se strecurau usor pe margini atenti sa nu-si rastoarne coliviile cu porumbei. Toti insa, absolut toti pe masura ce se apropiau de punctul de trecere,cautau sa se aseze in rand pentru a-si plati taxele de trecere a marfurilor inspre oras. Cei mai bogati puteau face bani frumosi daca se grabeau sa-si treaca marfa insa absolut toti reuseau s-aduca macar de-o paine pentru cei ramasi pe la case.

Deodata insa, printre cei ce-si asteptau randul s-a starnit un soi de forfota. Frematau. Se zvonise ca seful vamii poruncise dublarea taxelor de trecere a marfurilor incepand cu data de azi. Tocmai se-ntoarse de la o sedinta fulger pe care o avuse cu guvernatorul Pilat din Pont. Romanii cereau tot mai multi bani, din ce mai multi. Desigur ca avea si el o parte frumusica din toata povestea asta. De asta doar ajunse atat de sus. -Vestea se-ntinse cu repeziciune si oamenii pareau din ce in ce mai nervosi. Unii vociferau dezlanat iar ceilalti injurau pe fata. Cei mai saraci facura deja cale-ntoarsa. Ii vedeai stergandu-si lacrimile cu dosul mainii. In timp ce faceau asta, le puteai zari mainile crepate de munca depusa. Aveau la ei doua sau trei efe de faina sau un ied. La cat costa taxa de trecere acum nu-si puteau permite asa ca mergeau agale spre casa amarati, gesticuland aiurea, sau lovind cu piciorul cate o piatra. Mai avusera sentimentul acesta de frustrare ceva vreme in urma dar parca nici unul din cei ce fusesera inainte la conducerea vamii nu era atat de lacom si perfid ca cel pe care-l aveau acum. Desi era de-al lor, evreu get beget in ultimele luni le ridicase pretul la cereale inca o data iar oridecateori mergeau sa-si vanda marfa din provincie in Ierusalim plateau bir. Asta era prea de tot tunau cei intorsi in cor. Cei ramasi in vama platisera in scarba ranjind dispretuitor la cel ce le lua banii. In ochi le puteai citi resentimentele ce le aveau pentru cei de aici. De dragul trocului cu romanii acesti neispraviti de vamesi erau in stare sa le atarne si pielea in bat. Mai mult ii puteai vedea prin piete la o terasa stand la taclale sau la intrarea in garnizoane discutand prieteneste cu un tribun roman.

Tradatorilor !! striga unul sucind fraiele in urma-i, dadu pinteni calului, apoi se pierdu in cetate

De undeva dintr-un foisor transformat in birou la cererea lui expresa, seful vamii privea atent toate miscarile. Ochii lui vedeau asemenea unui pasari de prada totul de la distanta dar precis. Uneori dadea comenzi scurte subordonatilor lui ca in clipa urmatoare aproape instinctiv si stereotip sa-si rasuceasca mustata asemeni unui fuior. Era agitat. Il sacaiau gloatele cu toata larma lor suparatoare. Pana la urma nu erau decat niste analfabeti prosti cel putin parte din ei, si n-aveau decat sa plateasca .

De ceva vreme un amanunt ii atragea atentia. Privea fix undeva jos. La capatul sarmei ghimpate ce despartea puncul de vama de oras, se intindea o splendida padure de finici. Acolo la marginea gardului alcatuit din trunchi de copaci si otel, un baietel de vreo 8 anisori tinea un mielusel in brate. Cauta cu privirea vreun loc mai acatarii ce l-ar putea ajuta sa se strecoare in oras incercand sa fenteze vama. Ar fi vandut mielutul sa-si ia ceva de-ale gurii dar n-avea bani sa plateasca si vama. Copilandrul era orfan iar odorul il primise de la un satean ce se milostivise de el. Ascutindu-si privirea vamesul sef isi aduse aminte ca-l mai vazuse prin vama cersind. Avea pe el o camasuta peticita in cateva locuri si era descult. La un moment dat il vazu ca se-apleaca . Din doua miscari fu dincolo gasind in cele din urma doua fire de sarma desfacute . Mielutul il urma cu usurinta asemeni unei umbre. In acel moment pricepu totul si sari ca ars racnind la ostasul ce pazea poarta principala

Cat ai clipi doi soldati iesira valvartej si se topira dupa copil in padure. Putin mai tarziu auzisera un tipat. Primul dintre ei aparu din luminis avand pe uniforma pete de sange. Purta pe brate copilul . David (asa-l chema pe copil ) zacea linistit in lui bratele vanjoase. Parea ca doarme. Il ajunse din urma si-l lovise doar cu teaca de la sabie. In momentul in care cazu se lovi probabil la cap de vreun trunchi de copac. Ostasul il aseza pe un petec de iarba la umbra. Baiatul insa zacea nemiscat si culmea parea ca zambeste. Era mai senin ca oricand. Murise insa.

Atent la tot ce se derula sub ochii lui seful vamii pricepu totul . Se repezi in fuga coborand cate trei trepte deodata. Ajunse langa copil insa intelese deodata totul. Se albi la fata ca varul privindu-l pe David nemiscat. Dorise doar sa-i dea o lectie de viata, nimic mai mult. El de-altfel era un om de exceptie, un om de mana intai. Toti colegii lui stiau asta si-l respectau.

Ceru un pahar cu apa. Mana ii tremura. Il bau pe nerasuflate varsand parte din el pe reverul haine. Nu stiu cum se facea ca tremura din incheieturi. Incercand sa se stapaneasca, porunci sa-i aduca calul dela grajduri. Porni in galop nauc catre cetate. In goana calului isi musca continuu buzele. Siroaie de lacrimi ii curgeau pe obraji prelungindui-se pe barbie, apoi cadeau in colbul Palestinei insangerate de atata ura si revolte. De data asta insa ele, doar ele lacrimile, erau prima samanta fertila ce urma sa-i vorbeasca tainic,tandru si milostiv de intalnirea ce urma sa o aiba cu Galileanul.

Acum insa calarea bezmetic nestiind incotro se indreapta. Gandul ii revenea din nou si din nou la copil. ,, Cu nici un chip n-ar fi trebuit sa-mi pun mintea cu un copil isi repeta el,, Acum era prea tarziu. In momentul urmator ii veni in minte c-ar fi bine sa mearga acasa. Dar la ce oare ? Sotia il parasise pentru ca se incurcase cu mai multe femei pana acum, iar copii nu-l ascultau niciodata. Fiind mari de-acum erau plecati mai totdeauna. Acum pe nesiimtite calul scazu ritmul si mergea la pas. Tot mai incet. Pe nepusa masa, si fara sa vrea ,se pomeni in fata templului. Niciodata isi zise el!! . NICIODATA!!!. . Isi sterse fruntea cu dosul manecii. . Nu dorea sa-i stie nimeni povestea de azi in caz ca s-ar intampla sa dea fata cu cineva. . Niciodata pana azi. . Azi insa, o soapta avandu-si genesa la capatul Infinitului, nenteleasa, nestiuta de nimeni il tragea cu funii de dragoste inauntru. Urca atent si spasit treptele, asemeni unui scolar urecheat. Era aproape perfect, nu-l vazuse nimeni. Dar stai, uitase complet sa-si lepede hainele de vames. Acum era tarziu fiindca deja un levit se apropie de el si-l pofti iscoditor aratandu-i unde ar trebui sa stea in caz ca doreste sa se inchine. Era locul unde stau de obicei oamenii vazuti prost in sinagoga sau templu. Pentru el era bine. Acum era prima data cand ii pasa mai putin de ce crede acel slujitor al altarului. Oricum levitul se indeparta in liniste. Printre fumul de tamaie vinetiu ce se ridica de undeva de pe altar, auzi abia soptit mai mult ca pentru siesi sunete nentelese, soapte parca spuse-n taina. Ciuli atent urechile : ,,Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti,nedrepti,preacurvari sau chiar ca vamesul acesta. Eu postesc de doua ori pe saptamana,dau zeciuiala din toate veniturile mele,, (Luca cap 18 vers 11-12 ). Intelese doar ultimele cuvinte. Arunca scurt o privire peste umar si recunoscu infiorat cine era defapt. Omul era din Sinedriu apartinand partidei fariseilor. Stia despre el ca recita mereu versuri din Tora chiar si pe strada, chema intr-una oamenii la sinagoga,. nu bea vin, si privea intotdeauna oamenii de sus. Il stia bine, doar locuia la capatul strazii lui. Oricum asta nu mai conta acum.

Se prabusi pe podeaua din colt exact acolo unde-l asezase levitul ,, si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piepentru si zicea : Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul !!!,, ( Luca 18 vers 13, 14-traducerea Cornilescu, se pot folosi si alte traduceri ). Cuvintele-i curgeau in cascade asemeni unor ape dezlantuite avandu-si obarsia in adancul fiintei lui. Se cutremura la fiecare cuvant rostit. Intr-un tarziu isi termina de desertat cuvintele se ridica si iesi afara.

Noaptea isi revarsa adancimile peste Ierusalim. Cainii latrau pe ulitele pustii iar vantul ridica haotic gunoaiele risipindu-le pe strazi. Porni la pas ducandu-si calul de capastru. Ajuns la marginea unui cartier sarac traversa in graba prin fata unei brutarii apoi coti la stanga. Era un drum mai aproape inspre casa. Din spatele unor munti de gunoaie iesi ca din pamant un cersetor. Il ruga sfios sa-l miluiasca cu ceva. . Se opri brusc privind omul in ochi . Era pentru prima oara in viata lui parca, cand privea oamenii de jos in sus. Omul ingaima ceva apoi dadu sa plece. Brusc isi vara mana in buzunar si puse in mana acestui ,, nimeni,, un pumn de dinari.

Nici nu auzi cand cersetorul holband ochii ii multumi . El deja se-ndepartase pierzandu-se in noapte.

Mai avea pret de cativa pasi pana acasa. Mergea incet auzind tarsaitul fiecarui pas. Se intampla totusi ceva straniu cu el. Se simtea mai usor decat un fulg de zapada si-i venea sa-mbratiseze pe toata lumea. Greierii cantau in surdina o simfonie celesta numai pentru el. Pasarile la fiecare bataie a aripilor il miruiau parca pe crestet asternandu-i in suflet o liniste adanca. Ridicand privirea inspre bolta-nstelata intrezari acolo departe printre stele un zambet. Era EL GALILEANUL

Lasand la o parte aceasta pilda spusa de Mantuitorul, mi-as dori sa coboram in cotidian (ca sa citez pe cineva) Prea adesea aceste personaje fariseul si vamesul mai mult sau mai putin constient se tes sau vin suprapuse unul peste altul in noi. In fiecare din noi . Prea adesea noi crestinii laolalta evanghelici sau nu, ortodocsi, catolici sau protestanti, mireni sau slujitori ai altarului. Incepand cu episcopi si pana la tarcovnic suntem toti impreuna oameni de mana intai. Cu galoane sau fara, mereu si mereu aceeasi. Isusul nostru,,porunceste, ordona,taie, si spanzura,executa si ghilotineaza, scoate foc pe nari. Isusul nostru razboinic si fanfaron trece din triumf in triumf calcand peste cadavrele vrajmase,, – Cristian Badilita-Orthodoxia versus Ortodoxia

As adauga ca Isusul nostru imparte biserica lui cea sfanta, unica si universala pe categorii. In vegetarieni sau lactovegetarieni de sambata sau duminica, martori ai lui Iehova, botezati cu Duhul Sfant si fara Duh, cu liturghie in limba latina, romana sau slavona, anglicani si lutherani, drepentru credinciosi si botezati la 6 saptamani. Botezati prin scufundare sau stropiti la maturitate, cu mitra sau fara, pastori ingineri sau doctori, profesionisti sau cu doua clase ca trenul. Suntem frati pana nu se-atinge cineva de dogmele noastre, de canoanele noastre sau de banii nostri. Suntem frati unii cu altii pana nu calca ,, fratele nostru in ciorba noastra ,, sau in strachini. Desavarsiti, dar fara memoria pacatelor noastre. O avem numai pe a celorlalti. Vrand mereu sa-i pocaim pe altii, sa-i asimilam pe altii in canoanele noastre, niciodata noi insa n-avem ce-nvata de la ,,bisericile adultere” ( a se intelege, catolica sau orthodoxa ) Unii din noi nu stim tine Biblia in maini sau n-am citit nimic altceva decat reteta de cura de slabire, suntem insa salvatorii celor pierduti in pacat. Mi-e jena de-un astfel de crestinism. Nu conteaza prea mult cum ne sunt relatiile cu ceilalti ( ,, cei din lume ,, ) Nu conteaza cum ne facem afacerile fiindca nu ne vede nimeni. Nu conteaza ca suntem calcatori de cuvant si aproape nimeni niciodata nu ne-ar incredinta un secret. Important e ca exportam un crestinism de fatada, si suntem comercianti buni cand vb de Cristos. As mai adauga aici ca Isusul nostru nu bea niciodata vin ( in Biblia noastra e un fiu de-al lui Recab !!??!! ) E tuns scurt si n-are ceas (ca in 1940 ) daca locuieste in Moldova. Canta cu acordeonul si nu bate la baterie. Daca se-ntampla sa mearga in Orient,Norvegia, Suedia sau Olanda trage cate o pipa. Cand se rentoarce in tara insa se leapada de iarba dracului. Mi-e rusine tare rusine de un astfel de crestinism. E schiop, orb si plin de metehne.

Tare insa cred ca trebuie toti, absolut toti sa suferim o schimbare de paradigma spirituala. Tara mea si crestinatatea de aici are nevoie disperata de un Cristos autentic . Ceea ce vindem noi ambalat frumos e doar religie, dogme si canoane. E de la sine inteles ca suntem TOTI oameni de mana a doua iar eu sunt primul dintre ei. Spus pe sleau : OMUL SECOND HAND.

Pentru a intelege si a accepta noul nostru statut devine imperativ sa avem bun simt si credinta. Dac-am intelege si-am crede ca cel ce se afla la carma istoriei noastre ca tara, familie, societate sau biserica ,nu e un mos sclerozat aflat in dementa senila (D-ne iarta-mi spusele ) ci e un boier, un gentelman, in fine e Dumnezeul Transcendent. El trece dincolo de limitele noastre ,, patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. Nici o faptura nu este ascunsa de EL, ci totul e gol si descoperit inaintea ochilor ACELUIA cu care avem a face,, -Evrei 4 vers 12,13. El transcende dincolo de orice, e intr-un cuvant STAPANUL TABLEI DE SAH ca sa fac referire la John Ortberg ( Monopoly, filcau, alba-neagra, popa prostu, sau ce vreti dvs )Am tot mai acut impresia ca nu stim CINE ne-a chemat in existanta. De aceea s-o lasam moale cu cancanul nostru religios. Sa ne smerim si sa recunoastem ca cel mult avem o cunoastere intelectuala a lui ISUS din Nazaret insa o sete mare de profit spiritual, vrem lauri, bifam pe cati i-am increstinat si mai putin cati de ei umbla cu Cristos si cati sunt demni de luat in seama in societate. Il scuipam in fata pe Cristos, umblam cu ocaua mica dar suntem fardati gros. Atat de gros incat ni s-angrosat obrazul. Ce-i de facut ?!

Imi vin in minte doua lucruri acum. Pentru mine ca roman si crestin si pentru fratii mei din toate, absolut toate bisericile cer cu adanca smerenie de la Dzeu sa ne taie calea. Sa ne bruieze planurile, sa ne naruie visele, sa ne lase corigenti,repetenti, sau sa ne-aduca in pragul falimentului. DE ORICE FEL !!! NU e o alta cale decat suferinta. Doar zdrobirea carelor si cailor nostri ne poate transforma in oameni second hand. . Apoi inca visez la preoti, pastori, reverenzi, mitropoliti sau preafericiti parinti care sa fie nebuni pentru Cristos. Niciodata desavarsiti ci socotiti doar,( de Dumnezeu ) niciodata stapani peste oameni ci totdeauna milostivi, niciodata privind de sus in jos ci de jos in sus la ei. Mustind a iubire dar ostasi darzi, fara rautate ca porumbeii dar intelepti ca serpii. Treptat si pe masura ce Dzeu va zdrobi eul nostru vom intelege ca am fost, suntem si vom fi intotdeauna nimic mai mult decat niste bieti cersetori pasind umil catre cer. Abia dupa aceste trairi sublime, aceasta gradina a Maicii Domnului( cum ii zicea Dan Puric citandu-l pe Papa Ioan Paul al II-lea tarii noastre ), ROMANIA neamului meu va fi udata de lacrimile noastre. Atunci vom renaste complet sub o alta forma, iar pe chipul nostru si-n priviri va scrie cu litere de sange: OMUL SECOND HAND.

Cornel DAN ALBU

publicat cu permisiunea autorului.