”Țînțarul” și cîte ceva despre pasiunile copiilor săraci, ”ucise” odată cu moartea CPȘP-urilor

Ca mai toți decrețeii știu ce însemnă Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei.

Comunistă, dar bună inițiativă. Vă amintiți cercurile de pictură, aeromodelism, navomodelism, traforaj, muzică, chitară armonie, montaje electronice și altele? Era șansa noastră, șansa copiilor săraci din perioada comunistă să ne urmăm pasiunile. N-am fi avut niciunul dintre noi ocazia să ne urmăm visurile, dacă n-ar fi existat CPȘP-urile, Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei.

De 30 de ani acestea au dispărut. Cîte generații de copii sacrificate în fața tembelizoarelor, cîți copii îndemînatici, care s-au risipit, devenind intelectălăi mileniali, oameni care nu știu să mai facă nimic cu mîinile lor și nici cu mințile lor, ucise acum de avalanșa de imagini.

Duc dorul acelui tip de activitate. Îmi amintesc drumul pînă la acel loc în Iași, undeva aproape de centru, în josul Mitropoliei, îmi amintesc și mirosul încăperilor. Cu prietenii mei de atunci, Petrică Nistor și Rusu Romică, am mers la cercul de electronică, apoi am mers singur la aeromodelism, m-am oprit mai apoi la chitară …

Am rămas multă vreme îndrăgostit de zbor și aeromodelism, îmi amintesc grija instructorului pentru lemnul de balsa, din care făceam modelele.

Cred că ar trebui inițiate din nou astfel de proiecte pentru copiii de astăzi, prizonieri ai tabletelor, așa cum vreme în urmă am inițiat, împreună cu alți prieteni, cu Universitatea Emanuel, cu Biserica Emanuel din Oradea și cu Biserica Logos din Chicago, un fel de Școală Populară de Artă (altă tristă dispariție) Școala de Muzică Logos, proiect de mare succes pînă acum.

Unul dintre motivele pentru care am ales să facem homeschooling cu Noah este și această dorință de a-l expune acestui tip de activitate, lucrul manual, traforajul, montaje, activități pentru care școala actuală instituționalizată nu mai lasă loc.

Îmi amintesc descoperirile mele de atunci: Spitfire, IAR  80 și 81 (pe care l-am și realizat) și Mosquito. Recentissime am descoperit un reportaj despre acest avion englezesc, o minunăție tehnică, o ciudățenie, o realizare extraordinară a inginerilor britanici. Un avion făcut cu multe piese din lemn, dar cu o versatilitate și o putere de adaptare la diverse sarcini de luptă aproape neegalată.

Emoționantă este și relatarea acestui copil crescut mare, îndrăgostit de mic de avioane, la fel ca mulți dintre noi, generația anilor 60-70, care ne-am dorit să ne facem piloți de aviație militară.

 

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, homeschooling, Jurnal de tată imperfect, utile. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.