Sînt 11 ani de la prima fibrilație. 19 mai 2007. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că sînt în viață! Alții n-au mai putut fi ”convertiți” la ritmul normal atît de ușor.
Au trecut atît de repede acești 11 ani, iar fibrilația atrială paroxistică a mai trecut peste mine doar de 7 ori. Caz atipic!
Mă consider un om vindecat. Un om vindecat în mod miraculos. Vedeți AICI mai multe despre asta.
Ce am făcut pentru sănătatea mea în acești ani?
- Am slăbit. Prima dată vreo 17 kg. Apoi am crescut iar, dar mă mențin undeva pe la 85-88. Ținta? 75-72. Să vedem cum mă prinde luna septembrie, pentru tura de Italia.
- Mi-am schimbat regimul alimentar. Sînt preponderent vegetarian, cu excepții de politețe și ospitalitate. Am perioade, cel puțin două pe an, de post îndelung și de purificare prin abstinență.
- Am început să fac mișcare regulat. Merg săptămînal cam 100 de km cu bicicleta. În medie cam 5000 de km pe an. Sper ca anul acesta să fac mai mult. Cea mai lungă ispravă? 400 de km în 24 de ore.
- Am învățat să spun NU și să mă mai ofer voluntar pentru orice activitate pe care alții o refuză. Am descoperit că nu sînt singur pe lume. De asemenea, știu că locul de Mîntuitor al Omenirii este deja ocupat. Slavă Domnului!
- Stau mai mult cu familia. Zîmbetul soției, glasul lui Noah, atmosfera casei mă liniștesc. Călătoream prea mult! Am redus de la 70.000 de km pe an la maxim 50.000.
- Încerc să dorm mai mult, dar mintea mea refuză mai mult de 6 ore pe noapte. Asta rămîne o problemă cronică. Somnul mi se pare pierdere de timp. Adorm greu, gîndindu-mă că pierd o treime din viață simulînd coma și moartea la fiecare 24 de ore.
- Mi-am învățat inima. Am citit mai mult despre anatomia inimii, despre patologia ritmului cardiac și am învățat să îmi administrez corect propriul cord. ESte o chestie de educație, informare, știință. Uneori murim de proști! ”Poporul moare din lipsă de cunoștință”, așa cum spune Sfînta Scriptură.
- Beau cafea, dar de bună calitate. Numai espresso. Cam 5 pe zi. Nu beau niciun fel de energizante. Nici măcar în turele lungi cu bicicleta.
- Am tăiat orice legătură cu relațiile toxice. Am învățat să îmi filtrez informațiile. Nu prea îmi pasă de bîrfe, de ce spun alții despre mine, dacă aceștia nu plătesc prețul de timp pentru a sta față în față bărbătește. Celebrez butoanele de block și spam de pe rețelele de socializare, de pe blogul meu și de la utilitarele de poștă electronică. Și dacă spun ceva care stîrnește pe facebook sau aici, nu mai intru în dialog cu toate fețele în spatele cărora nu se ascunde prea mult creier.
- Am învățat să îi iubesc pe oameni, deși prin natură sînt un cinic mizantrop, dar nu cred că mi-a poruncit Domnul să îmi fie și simpatici toți, vorba lui Steinhardt.
- Celebrez în fiecare zi suveranitatea lui Dumnezeu și îmi aștept liniștit moartea. Va veni cu siguranță. Aproape zilnic îmi aduc aminte versetul din psalmul 139:16 ”toate zilele mele au fost scrise în cartea Ta, mai înainte să fi fost vreuna dintre ele … ”
- Carpe diem. Culeg fiecare clipă. Am învățat să trăiesc kairotic, nu cronologic.
Marius Cruceru 