Despre limbajul minciunii

Miercuri, 28 februarie, în cadrul întîlnirii de tineret de la Biserica Penticostală Zorilor, voi avea o scurtă prelegere despre Minciună, cu pornire de la Sfintele Scripturi, via Augustin, pomenind cîteva filme și cărți despre minciună. Iată ceva în pregătire:

 

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Conferinte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Despre limbajul minciunii

  1. Va rog mult sa ne dezvaluiti daca veti aborda si problema miciunii in contextul VT (acceptare tacita/aprobata de Dumnezeu, folosita de oamenii mari ai VT fara a fi condamnati – cel putin din relatarile sfinte) Sunt curios cum era viata evreilor dinainte de Biserica in aceasta privinta.

    Si, desigur, daca putem avea si cei din oline vreo sansa sa auzim/vedem mesajul.

    Multumesc foarte mult!

    Domnul sa va umple de Cuvant si intelepciune!

  2. adielstefanescu zice:

    Augustin în De Mendacio zice că nu e păcat dacă minți cu scopul de a scăpa pe cineva de la moarte (de ex.), pentru că tu știi că nu minți ca să păcătuiești ci ca să-l scapi pe cel în cauză

    • Marius David zice:

      da, discutabil și acest aspect,
      sînt profesori creștini de etică care consideră că nu trebui mințit în nicio instanță.
      Dumnezeu este suveran și El este Adevărul,
      ne poruncește să trăim în adevăr.
      este de discutat

      • Stelian C zice:

        Ma bucura mult raspunsul dvs.
        Un ucenic al Domnului Isus intotdeauna cand este pus in dificultate ar trebui sa-si poata imagina cam ce ar face Domnul Isus in locul lui si sa incerce sa faca asemenea.
        Ar fi mintit Domnul Isus ca sa scape pe cineva de la moarte?

        • Marius David zice:

          Ce părere aveți de curva Rahav, de moașele din Egipt?

          • Stelian C zice:

            Rahav si moasele nu aveau o lege. Nu spun prin asta ca cei care aveau legea o tineau. Spun ca atunci Domnul Dumnezeu a spus faceti ca sa traiti, pe cand acum El spune credeti ca sa traiti. Oamenii atunci nu aveau un exemplu de urmat, chiar si cei care aveau legea, ci aveau o lege care aducea numai moartea oamenilor, pe cand acum cunoastem mult mai bine pe Dumnezeu si suveranitatea Lui si ne putem increde in El cu recunostinta si cu multumire pentru ce El deja a facut pentru noi prin Domnul Isus si prin Duhul Sfant si putem, fiecare in limita personalitatii lui, sa ne aratam aceasta recunostinta incercand sa fim ca El.
            Din ce vad in scurta istorisire despre Rahav, din faptul ca iscoadele au fost degeaba in Ierihon caci Domnul a luptat pentru Israel si le-a dat acel oras fara sa conteze informatiile aduse de iscoade, eu inteleg ca aceasta femeie fusese aleasa de Dumnezeu dinainte de facerea lumii ca sa faca parte din poporul Lui. Din ce avem relatat, tot ce-au realizat iscoadele a fost sa salveze aceasta femeie si familia ei. Nu cred ca faptul ca a mintit incercand sa-si salveze pielea a fost placut de Dumnezeu ca sa o salveze ci faptul ca avea numele scris in Cartea Vietii.
            Moasele n-au mintit ca sa salveze pruncii evreilor ci cacsa-si salveze pielea. Eu nu cred ca Dumnezeu le-a binecuvantat pentru ca au mintit ci pentru ca au salvat copiii de la moarte.
            Sigur ca puteti gasi alte exemple mai „dure” in Vechiul Testament, de exemplu cand Dumnezeu ii cere unui profet sa minta.
            Dar repet, il vede cineva pe Domnul Isus mintind pentru ca un profet a fost trimis sa minta? Il vede cineva pe Domnul Isus ucigand pentru ca Dumnezeu a trimis poporul Israel sa ucida? A ucis Domnul Isus ca sa-si apere viata sau ca sa apere viata altcuiva? Vedem cumva in Biblie ca apostolii au ucis pe cineva ca sa-si apere viata sau ca sa apere viata altcuiva? Ucide un crestin astazi pentru ca Domnul Dumnezeu a trimis evreii sa ucida?
            Daca nu ucide atunci sa nici nu minta!

            Sigur ca discutia despre minciuna este mult mai lunga si mult mai profunda. Sigur ca noi mintim in fiecare zi cumva automat, minciuna este in natura noastra cazuta si de cele mai multe ori este atat de natural sa mintim incat realizam minciuna dupa ce am spus-o. Daca am putea sa nu mintim am putea sa tinem toata legea si n-am mai avea nevoie de Hristos. Eu de la o minciuna pe care am spus-o asa automat am invatat cum sa traiesc in asa fel ca sa nu fiu pus in situatia sa mint pentru a-mi salva pielea. Atunci am realizat ce inseamna a trai in adevar si cum incercarea noastra de a nu mintii astazi ne face sa traim in adevar si astazi si in viitor.

            Cine crede in suveranitatea lui Dumnezeu nu are de ce sa minta ca sa salveze pe altcineva, Dumnezeu poate ingriji de copiii Lui si fara minciuna noastra.

            • Stelian C zice:

              Exemplu Siria. Cel mai inversunat dusman al Israelului. N-a fost nevoie ca Israel sa duca un razboi cu Siria caci Domnul i-a facut sa se ucida singuri intre ei.

          • Stelian C zice:

            Ca sa fac o paralela intre Ravav – moasele si mine, mi se pare ca Dumnezeu a facut acelasi lucru si cu mine, m-a binecuvantat cu pacea Lui, adica pace cu El, cand eu eram cel mai mare mincinos pe care-l cunosc. Asa si cu aceste femei din Vechiul Testament. Dumnezeu nu ne salveaza pentru ca nu suntem pacatosi, ci in ciuda faptului ca suntem pacatosi.
            Cat de departe sunt gandurile si actiunile noastre de gandurile si actiunile Domnului Dumnezeu.

            • Stelian C zice:

              Suntem atat de lumesti.
              M-am gandit la cei doi oameni trimisi ca iscoade in Ierihon si m-am gandit la noi astazi. Ce mult au apreciat ei si ce mult apreciem si noi astazi atunci cand cineva minte pentru noi. Cumva vedem acest lucru ca pe un act suprem de dragoste. Cand de fapt ar trebui sa fie invers, sa iubim adevarul si sa-i apreciem pe cei care spun adevarul. De aici poate si aceasta dezbatere despre minciuna si dorinta noastra de a gasi ca minciuna este chiar necesara uneori.
              Frate Marius nu vreau sa deranjez prea mult, asa ca va rog sa-mi spuneti daca intrec masura cu gandurile mele expuse pe acest blog si voi cauta sa fiu mai retinut in comentarii.

              • Marius David zice:

                Nu, este ok comentariul, stați liniștit. Am înregistrat conferința.
                poate că va fi pusă on line. Nu știu!

              • Stelian C zice:

                M-as bucura mult sa pot asculta conferinta. Imi place sa inteleg ce si de ce cred oamenii despre acest subiect. Daca o veti pune online va multumesc de acum.

      • XLucian zice:

        Scriptura nu prea lasă loc de dubiu.
        Augustin a fost și el un om și și-a permis învățături contra/în afara Scripturii.
        Richard Wurmbrand a fost ceva mai înțelept referitor la acest aspect, din cîte știu (s-a rugat Domnului să îl facă să uite numele celor cu care colaborase).

        Romani 3 (GBV2001)
        7. Pentru că, dacă prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit spre gloria Lui, de ce mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
        8. Şi de ce nu, după cum suntem defăimaţi [Sau „huliţi“] şi după cum afirmă unii că spunem noi: „Să facem cele rele, ca să vină cele bune“? Condamnarea lor este dreaptă.

    • Stelian C zice:

      Augustin poate nu credea urmatorul verset:
      „Sa stiti, dar, ca Eu sunt Dumnezeu si ca nu este alt dumnezeu afara de Mine; Eu dau viata si Eu omor, Eu ranesc si Eu tamaduiesc, si nimeni nu poate scoate pe cineva din mana Mea.” (Deut.32:39)
      Nimeni altcineva nu poate lua viata unui om, la fel cum nimeni altcineva nu poate da viata unui om.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s