De gustibus … ziua 37

Cînd creierul unora obosește pentru argumentare sau cînd sînt prinși cu kitsch-ul în buzunar, cînd sînt prinși needucați estetic, cînd le ataci prostiile de genul acesta sau acesta, sar imediat cu un ezitant De gustibus.... pentru că oricum nu sînt siguri pe continuare. Gramatica latină este un pic mai complicată, iar citatele scoase din context nu salvează un dialog demolator.

Respectivii sugerează că nu ar trebui nicidecum să discutăm gusturile cuiva.

sursa

pride

Ba da, gusturile se discută și trebuie discutate. Unele chestiuni care trec drept gusturi, preferințe, alegeri au de-a face cu moralitatea. Pentru aceasta studiem etica și morala. Da, sigur, veți invoca situațiunea adevărului în plină epocă marcată de postmodernism. Adevărul rămîne adevăr indiferent la care masă va fi negociat. Există un rău și un urît asupra căruia vom cădea cu toții de acord în limitele normalității psihice. Necrofilia, pedofilia, bestialitatea pot fi reglementate legal, dar rămîn rele nenegociabile.

Alte gusturi și preferințe au de-a face cu buna conviețuire socială. Pentru aceasta există dreptul, legea, reguli, regulamente, reglementări, etichete, protocol. Nimănui nu îi este permis să facă ce vrea oriunde vrea numai pentru că îi place aceluia să facă ce face. Nu ne scobim în nas la masa reginei.

Dar frumosul? Cine stabiliește ce este frumos? E frumos ce este frumos sau este frumos ce îmi place mie?

Păi tu s-ar putea să nu fi avut parte de educație. Deci este necesară o exorcizare de ignoranță, de prostie, de necultivare. Pentru aceasta există școli, cu asta se ocupă pedagogii.

Dar chiar există standarde pentru frumos?

Da, există!

Există standarde pentru frumos în literatură, în artă, în muzică. Această disciplină se numește estetică și sînt mii de rafturi de cărți care se ocupă de această disciplină.

În momentul în care invoci propriile gusturi trebuie să te asiguri că ai minim de educație pentru a pretinde libertatea judecății.

Uneori mă chinui pe mediile de socializare și în acest spațiu să pun în discuție frumosul și urîtul din diferite perspective, de la kalokagathia anticilor, cu trecere pe la primele discuții ale apologeților creștini (patristica) despre noua frumusețe, călătorind prin ”întunecatul” Ev Mediu (ce prostie, numai proștii și neștiutorii pot numi acea epocă întunecată, oameni needucați și dornici de umbră) spre modernitate.

Da, există speranță să ieșim din prostie, ignoranță, întunecimea minții. Singura ușă deschisă spre lumină este puțină smerenie.

Renunțarea la atît de invocatul ”de gustibus” tocmai smerenie presupune. Cînd încetezi să îți mai aperi propria pseudo-estetică edificată superficial și spui: da, sînt gata să învăț ceva nou, arată-mi!, atunci începe aventura cunoașterii.

Eu învăț,

tu înveți,

el învață …

noi,

voi,

toți să ne dezintoxicăm de prostie!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, Meditaţii, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la De gustibus … ziua 37

  1. XLucian zice:

    Ce recomandare bună aveți pentru o „panoramă” despre Evul Mediu?
    Scris, audio, video…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s