Ziua 66 – ”Broscoiul fermecat”

Astă seară cred că a fost a 23-a oară cînd am citit numai eu, fără să mai pun la socoteală lectura Nataliei, povestea Broscoiul Fermecat.

Este chiar această ediție (o prefer și vă spun imediat de ce):

Noah nu se mai satură de această poveste și avem zeci de cărți de povești. Titlul este tradus extrem de inspirat. Nu este Prințul-broască (Prince Frog, Prince Charming), nici Prințul fermecat ci BROSCOIUL FERMECAT.

Augumentația își are rolul ei spre descrierea scîrboșeniei, iar titlul românesc nu lasă să se întrevadă finalul. Dacă nu știi de la început povestea, finalul te va lua prin surprindere. Dacă zdrobești tensiunea narațiunii prin introducerea deznodămîntului prin lexemul prinț … finalul este mai puțin dramatic.

Dacă nu știți povestea, vă invit la lectură. Este o poveste despre promisiuni ținute, caracter, generozitate, despre prietenie, despre aparențe, forme și lăuntru, dar este mai mult decît atît.

C. K. Chesterton parcă spunea: poveștile cu dragoni sînt adevărate nu pentru că există sau nu există dragoni, nu aceasta este miza, ci pentru că acestea susțin faptul că dragonii pot fi biruiți. (Am parafrazat!)

Broscoiul fermecat are în conținut miez de evanghelie. Ce sîntem noi de fapt? Niște prinți prinși în piele de broască, niște jalnici împielițați, precum într-o altă poveste, în Povestea Porcului.

Sîntem prinși sub vraja firii pămîntești, prizonieri în carne, arestați în trupuri slabe, sortite morții, scîrboase, supurînde, găunoase, pline de miasme, scursuri, puroaie, bube, escare, cu halene de iad, excreții și vome. Atît este omul?

Nu!

13. Si voi, dupa ce ati auzit Cuvantul adevarului (Evanghelia mantuirii voastre), ati crezut in El si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant care fusese fagaduit14. si care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

15. De aceea si eu, de cand am auzit despre credinta in Domnul Isus care este in voi si despre dragostea voastra pentru toti sfintii, 16. nu incetez sa aduc multumiri pentru voi, cand va pomenesc in rugaciunile mele. 17. Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui,

18. si sa va lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti 19. si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui, 20. pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, 21. mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. 22. El I-a pus totul sub picioare si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii, 23. care este trupul Lui, plinatatea Celui ce indeplineste totul in toti.

 

Noi? Sîntem sigilați cu Duhul care și-a găsit niciunde în altă parte să își facă Templu decît în trup omenesc? Sîntem răscumpărați, sorțiți la trupuri noi (vezi 1 Corinteni 15), ca să se laude El cu noi, cu noua creație, cu oameni renăscuți, prinți-broaște pupați pe frunte și dez-vrăjiți întru frumusețe neasemuită, care la mintea omului nu s-a suit și ochiul omenesc n-a văzut? Vom fi preschimbați într-o clipă, într-o clipită și vom fi, cum spune alt Apostol, ca El și cu El! Adicătealea părtași firii dumnezeiești.

Sîntem SFINȚI, iată ce spune Apostolul! Ba mai și mulțumește pentru trouble-makerii din Efes! Sfinți! Asta înseamnă să privești dincolo de rînjetul de broască și dincolo de pielea buburoasă, rece și umedă.

Ba sîntem și DEȘTEPTAȚI! Luminați, cu ochii inimii deschiși, ca să pricepem care este nădejdea moștenirii și chemării Lui.

Broasca nu numai că este transformată în Prinț, dar și știe ce va fi fost și află ce este acum. Broasca vrăjită se smiorcăie că nu s-a împrietenit prințesa cu ea, fără a ști, pînă la sărutul final, ce va să fie cu adevărat. Sărutul desfermecător aduce nu numai un nou trup, ci și o nouă lumină a minții, o bucurie de nespus a trăirii în noua condiție: Prinț!

Și cum se întîmplă asta? Prin puterea celui care a intrat în broscăria morții și a deschis drumul spre dezvrăjire, spre adevărata viață prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus Cristos, întru toate la fel ca și noi, dar fără păcat!

Ce sîntem noi, după cum ne arată Ciobanul David în Psalmul 23? Niște oi pline de scaieți, pline de pete și zbîrceli, invitate la masă, dezblănite, decornorate, metamorfozate în Mireasa Mirelui, pentru a fi unsă cu untdelemn, slujită la masă și cu hatîrul de a I Se turna în pahar Însuși Dumnezeu.

Ce sîntem noi? Niște vagabonzi ai prafului, niște risipitori între porci, ridicați dintre fierturile de roșcovă din grajd, îmbrățișați, alintați și cu lacrimile șterse (Apocalipsa 7) de chiar Degetul lui Dumnezeu.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Gînduri, Jurnal de tată imperfect, Meditaţii, Mitraliera cu cărţi, Periegeza, theologia in nuce. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ziua 66 – ”Broscoiul fermecat”

  1. ben zice:

    Fizioterapeutul fiului meu face din orice obiect un exercitiu de fizioterapie. Asa si dumneavoastra ….din toate lucrurile aratati lumina scripturii.

    Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s