Cum fac eu ”pomeni”? Chircindu-mă …

Se știe: evanghelicii nu fac pomeni pentru morți! Viața dintre vii și morți în mentalul evanghelic are o fractură motivată biblic. Este o mare prăpastie între noi și ei. Cu alte cuvinte: ”morții cu morții!” Dar despre aceasta și despre escatologiile noastre diverse și diferite, cu alte ocazii.

Din cînd în cînd ne amintim și noi de cei care ne-au fost aproape pentru o parte din viață. Frați, tați, mame, surori, prieteni. Adică îi ”pomenim”, ne amintim de ei, fără să facem pomeni.

Am profitat de faptul că am fost pe aproape de Valea Cernei și aproape de Defileul Dunării și mi-am împlinit un vis mai vechi, să pedalez în aceste zone cu gînduri la apropiați.

Am pedalat 46 de km cu gîndul la fratele meu, Valentin, mort din cauza unui atac de cord devastator. Mi-am încordat inima cu gîndul la el pe Valea Cernei, liniștindu-mi sufletul, ”neliniștindu-mi” sănătos inima.

Apoi, a doua zi, am pedalat 60 de km între Drobeta și Orșova. Am încercat să intru și pe Defileul Dunării, dar drumul este jale. Vorba cuiva: frumoasă țară, păcat că este locuită!

Mi-am amintit tot drumul de fratele meu Aurel, care în iunie s-a botezat, s-a născut pentru Domnul, apoi tot în iunie s-a născut și pentru cer. Culmea! Tot în urma unui atac de cord.

Ce-am gîndit? M-am gîndit la Valentin, la Aurel, la toți cardiacii cu inimă mare și mărită din familia noastră, eu însumi fiind cardiac cu acte în regulă.

Știu! Nu pot adăuga nici o bătaie în plus cordului meu, chiar dacă fac sport intens, cred ce ne spune Scriptura: ”toate zilele mele erau scrise în cartea ta mai înainte să fi fost vreuna dintre ele”, dar sînt donator de organe. Atunci cînd mi se va opri inima, sper să se bucure altul de ea, primindu-L din nou pe Isus în inimă, cum spunem tot noi Evanghelicii. Eu am făcut-o o dată!

Ce am mai gîndit pe parcursul acestor 100 de km în două zile? M-am gîndit la copiii fraților mei, m-am rugat pentru ei, pentru văduvele fraților mei, pentru toți ai noștri dragi și pentru mîntuirea ”întregului nostru neam”, așa cum se ruga bătrînul meu Florea.

Peisajele? Superbe! Poate că voi face cîndva linia Petroșani – Herculane pe Valea Cernei. Cine știe?

Pericolul? Între Orșova și Drobeta te mătură tirurile și sîmbăta! Nu recomand nimănui, mai ales dacă vă este frică de vîntul din spatele tirului și de claxoane.

Valea Cernei? Superbă, de asemenea, dar de făcut cu MTB-ul, nu cu road racer-ul!

Vitus-ul, bunul meu prieten francez, m-a însoțit cu credincioșie, fără nicio cădere de lanț de această dată! ESte deja bătrîn! Suspină la schimbări, iar Campagnolo Veloce 3 x 10 cere ureche de muzician.

Cam așa fac eu ”pomeni”. Îmi pomenesc (în minte și în zile de post) morții și tot ce-am învățat de la ei, bune și rele, în liniștea rulajului de pe astfalt. Păstrez bunele, arunc relele, așa cum arunc transpirația pe șosea. Am mai spus-o: poziția chircită a ciclistului este poziția cea mai umilitoare pentru mine, poziția cea mai bună pentru rugăciune, este înrudită cu poziția fetală, înrudită cu pozițiile în care ne calmăm cele mai mari dureri. Chircirea este una dintre pozițiile în care sînt găsiți cei care suportă infarctul. Să ne obișnuim deci …

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale, dulce Românie, Gînduri, lacrima din colțul ochiului, Meditaţii, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Cum fac eu ”pomeni”? Chircindu-mă …

  1. virgilc zice:

    Superbe fotografii!

  2. XLucian zice:

    Poate am eu impresia, dar șaua ar trebui să fie într-un unghi mai bun…la fel și ghidonul. 🙂
    Probabil trebuie și o pipă mai scurtă. Dar la drum lung se recomandă să stai mai „întins”.

    • Marius David zice:

      eh, cît m-am chinuit cu setările. Acestea sînt setările perfecte pentru mine. Nu știu cum se vede de acolo, dar șaua are exact unghiul de 4 grade înclinat în față, din motive lesne de înțeles.
      Pipa are un ”rise” de 7 grade și este de 5 cm. Mai scurtă este numai de 3, dar nu mai am aceeași siguranță la manevră.
      Nu, la ture lungi trebuie mai puțin întins, la ture de viteză, acolo da.
      De fapt fiecare cum simte fierul sub el … fiecare are setare proprie, avem lungimi diferite la mîini, la picioare …

      Un inventator a creat o maşină de bărbierit automată. A prezentat-o la tîrgul inventatorilor dintr-un mare oraş industrial şi la conferinţa de presă, înainte de a încerca produsul, inventatorul a fost întrebat cum funcţionează. Răspunsul a venit foarte complex, dar promt. Toată lumea a înteles sistemul foarte simplu de altfel al lamelor foarte ascuţite care se mişcau amplu în jurul feţei. Inventatorul a probat-o apoi pe propria faţă. A funcţionat. A urmat o întrebare care plutea oricum în aer: „Cum recunoaşte maşina trăsăturile altor bărbaţi, foarte diferite de ale feţei dumneavoastră, pentru că, se ştie, fiecare avem trăsături unice”, inventatorul a răspuns la fel de prompt: „A, nu, doar pînă la primul ras vor avea trăsături diferite…..”

  3. Sanda Tulics zice:

    Mulțumesc pentru imaginile deosebit de frumoase în care am trăit ani buni…Condoleanțe …

  4. mecanick zice:

    Sunteti ” vinovat ” de faptul,ca m-ati facut sa ” pedalez” in timp….in timpul copilariei mele si al primului an,de scoala , la Orsova…..M-am chircit si eu , rau de tot ….sentimental , emotional .Sanatate si viata lunga !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s