”Sînt un pribeag fără de țară” … de ziua copilului

E ziua copilului! Bravo! Bun! Cred că unul dintre elementele esențiale ale educației unui copil stă în învățătura asupra faptului că sîntem străini și călători aici, că nu avem rădăcini, că sîntem în tranziție.

Și una dintre cele mai importante lecții este lecția morții. Să îi arătăm peștii morți în acvarii, florile uscate, toamna, să îl ducem la înmormîntările bunicilor, fără teama că îl vom strivi emoțional, dar vorbindu-i despre nădejedea reîntîlnirii!

 

PS.

dacă știam că sînt înregistrat și youtubizat, cîntam un pic mai bine și mai atent 🙂

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, intrebările lui Naum, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Muzica, theologia in nuce. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la ”Sînt un pribeag fără de țară” … de ziua copilului

  1. FS zice:

    dar totusi avem radacini. nu suntem nici prima generatie de crestini, si majoritatea copiilor nostri nu sunt prima generatie de imigranti sositi in Romania, sau intr-un oras anume. inteleg ideea, insa insistarea pe aceasta directie de gandire, combinata cu „mai e un pic si vine sfarsitul lumii” nu fac bine unui copil. poate creste cu indoieli de genul „ce rost are sa fac scoala? ce rost are sa am prieteni? de ce sa mai fac copii?” si eu m-am luptat un pic cu problemele astea. un copil are nevoie foarte multa de stabilitate.

    asta se leaga de ce am comentat la alta postare: oameni care nu se vad ca fiind parte a unui popor, a unei societati, care poate nu leaga nici prietenii tocmai pentru ca ei se vad ca fiind mereu niste calatori dezradacinati. si ce rost are sa-ti faci prieteni, ce rost are sa-ti pese cum arata orasul dupa ce arunci gunoi pe strada, ce mai conteaza daca deranjezi vecinii sau nu? maine poate vei pleca si nu mai trebuie sa-ti bati capul cu asta.

    sunt la al cincilea oras in care locuiesc deja. ca numar de locuinte am schimbat un pic mai mult de atat. am inceput de mic. multi din cei care canta „Sunt strain si calator” (Angela Similea l-a cantat bine) locuiesc toata viata in acelasi oras, inconjurati de aceiasi oameni (familie, prieteni, cunostinte). vorbesc despre ceea ce nu cunosc si dau lectii „din carti”. un pic de modestie nu strica. apreciezi unele lucruri dupa ce le pierzi. in cazul de fata, radacinile si traditiile.

  2. foolfield zice:

    In tranzitie, dar traind aici si acum. Hit et nunc. Nu de teama strivitului emotional ma tem, ci de consecintele lui. Se pare ca proiectia sperantelor, asteptarilor, refularilor intr-o viata viitoare, induce sub forma de efect secundar falsa impresie a caducitatii existentei cotidiene.

  3. Asa este copii sunt o pilda continua de viata si moarte. Ar trebui sa ii privim, sa ii ascultam si sa ii apreciem mai mult. https://roxanabarsanblog.com/2017/06/02/ieri-de-ziua-verii-2/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s