Ce crede o văduvă tînără despre Biserica secolului XXI?

Sînt fiu de văduvă. Mama avea 27 de ani cînd a rămas văduvă. Înainte de 17 decembrie 1975 am fost alintații tuturor celor din biserică. Am simțit toate brațele și umerii celor care doreau să îi alinte pe copiii păstorului. Se știe: copiii păstorului au statut privilegiat. Alintați și hîțînați pînă peste poate.

după o lună de singurătate

după o lună de singurătate

 

După 17 decembrie 1975 am simțit rapid cum brațele se desfășoară și mulți umeri ne-au părăsit. Au rămas doar cîteva familii lîngă noi. Restul bisericii? Cu totul absentă. A fost harul și mila lui Dumnezeu că am supraviețuit spiritual, a fost mila și harul Lui că am supraviețuit fizic.

Cînd am citit articolul de mai jos parcă am retrăit o parte din copilărie. Are biserica nevoie de mai multe instalații audio, de mai multe lumini, de mai multe aparate de făcut cafea pentru pauza de la 10.30? Nicidecum! Iată de ce are nevoie biserica: de ceea ce spune Iacov, religiunea curată și neîntinată este să îi cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor. Este nevoie de relații, de în-fățișări, în locul fățăriei, de prezență, nu doar de participare, de dragoste, nu doar de milă. 

The lighting, coffee bars, relevant messages, graphics and other things are secondary and serve no assistance to me during the darkest hour of my life. This is in no way a criticism of churches that have coffee bars, nice lighting and catchy sermon titles. However, in everything that is done, we need to make sure that Jesus is at the center. It is a also a reminder that there are hurting people sitting in your congregation. There are people whose marriages are crumbling, people whose finances are deteriorating, people whose children are rebelling and people like me, whose husband has passed away after a brutal fight with cancer. And these people are not impressed with the stage lighting. They could care less about the coffee flavor. They don’t need to be pumped or hyped. They need and are desperate for Jesus. And they may actually be turned off by all that they consider gimmicks to get people to go to church.
I scroll down my social media feed and I see churches with pictures of their coffee bars, their concert like settings, their graphics, their trendy sermon series and those don’t appeal to me. I want to see how Jesus has changed a person’s life. I want to see the power of prayer. I want to see how the Word of God can be applied to one’s life. I want to see how Jesus can help the hurting. I want to see how Jesus can heal the sick. I want to see how the broken heart was restored. I want to see how the mourners were comforted. I want to see how lives were restored. Rather than posting pictures of coffee bars I would rather see testimonies of the power of God. I am thankful I attend a church that focuses on prayer and the word of God. I am thankful that in one of the darkest moments of my life I knew I could count on others to pray for me and with me.
( I don’t get anymore dates like this anymore)
The church does not need anymore coffee bars. They don’t need the lighting. They don’t need the concerts. They don’t need the trend setting. They don’t need couches on the platform. They don’t need to dim the lights to attract people. Tell a person how God has changed your life. Show them the love of God through your actions. Demonstrate how God helped you through the darkest of storms.
Church leaders remember that you are not just trying to attract the hip and the cool to your church. You are reaching widows. You are reaching children who don’t have a parent. You are reaching someone battling with a disease. You are reaching a person going through a divorce. You are reaching a businessman who thinks they have all that they need. You are reaching the hurting. And the only thing they need is Jesus.

Here is a link to the FB page where I shared my husband’s fight with cancer.

https://www.facebook.com/prayersformelchor/

citește mai departe AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în acțiuni umanitare, Biserica Baptista, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Ce crede o văduvă tînără despre Biserica secolului XXI?

  1. szromulus zice:

    Da, foarte buna postarea. Nu avem nevoie sa facem concurenta marilor corporatii, dar orbului cum sa ii spui ca trebuie sa vada?
    Cum spune Kimberly: „Tell a person how God has changed your life. Show them the love of God through your actions. Demonstrate how God helped you through the darkest of storms”.

    • Marius David zice:

      Orbul este luat de mînă și condus acolo unde el nu poate să ajungă. Va vedea prin ochii noștri.
      IAr drept răsplată ne va îmbrățișa și va cere să îl lăsăm să ne mîngîie fața, ca să ne recunoască chipul.
      Dragostea cea mai mare față de un orb este să îl iei de mînă și să te oferi a fi ochii lui.
      Aceasta este și cu orbirea spirituală.
      Numai să nu fim orbi care călăuzim alți orbi.

      • szromulus zice:

        Frumos spus!
        In procesul de calauzire a orbului, in cele mai multe cazuri, pot sa apara manifestari de o anumita speta din partea orbului. Formarile si deformarile bisericilor locale, brandingul si rebrandingul lor au venit ca o reactie de negare si detasare chiar brutala de calauza. In ultima instanta dilema si debateul cel mai mare a fost pe marginea definirii si stabilirii cine este orbul si cine este calauza. Atunci cand orgoliul este ingredientul care actioneaza si motiveaza, orbul va considera ca vede, iar pe calauza o va considera oarba. Cam aici se invarte problematica bisericii actuale.
        Revenind la cuvintele frumoase si pline de esenta ale lui Kimberly este cert ca bisericile se indreapta spre o tinta gresita. Dupa o zi in lumea fancy, dar agitata, lumea dinamica si informata, dar generatoare de traume emotionale corporatista, nu cred ca imi(ne) doresc sa intru in biserici care sa semene cu sediul de unde tocmai vin. Nu imi doresc sa mai vad costume, sa mai vad protocoale(eventual carduri cu cip de intrare), sa mai vad manifestari oficiale, ci oameni vii, oameni care stiu sa spuna ceva despre Cristosul din ei, nu teorii de pe Amazon si din universitati. Nu imi(ne) doresc intalniri care sa se incadreze in maxima „I survived a meeting that should’ve been an email”, sau ca sa transform „I survived a church service that should’ve been a blog post”.
        Si da, articolul a tintit bine. Chapeau!

        • Marius David zice:

          Așa este, de multe ori am impresia că unii credincioși se consideră atît de văzători încît au mai multe descoperiri într-o singură zi decît Zaharia, Isaia, Ieremia și Daniel la un loc, pe tot parcursul vieții lor.
          da, așa cum bine ați spus, problema apare atunci cînd cel sărac, orb și gol, cum spune Apocalipsa crede că este bogat, îmbrăcat și văzător. Nu acceptă alifia pentru ochi, aurul și haina albă.
          Frumos scris în ultima parte. Ar trebui reluat într-o postare separată 🙂

  2. Tibi zice:

    Har si pace de la Domnul ISUS. Sant Tibi si am mai postat in trecut cate un comment, iar acum revin dupa o pauza mai lunga, pt. ca subiectul este unul sensibil si delicat. Am trait si trecut prin aceste experiente atunci cand in urma diagnosticarii cu cancer a fiului nostru cel mare (Alex), in timpul tratamentului si al transplantului medular care a urmat am simtit o anume „singuratate”. Dar va spun ceva; acum pot sa cant din toata inima pt. ca am simtit asta:
    „Cand mi-a fost mai greu, in foc si-n incercare,
    Langa mine a stat, aproape doar ISUS.”
    Ar trebui sa fim mai atenti si sa ne aplecam mai mult asupra nevoilor si problemelor semenilor nostri. E foarte buna rugaciunea, dar sa trecem si la actiune; sa bagam mana in buzunar, sa jertfim timp, sa-i cautam. Da, asta spune si Iacov: acesta-i adevarata religiune (Iac.1:27), apoi Domnul ISUS cand ne vorbeste despre iubirea aproapelui( Mat.22:39) si ne-o exemplifica in pilda samaritenului (Luc.10:30-35), la fel cand ne vorbeste si despre rasplatiri (Mat.25:35-40).
    Doamne ajuta-ne sa luam aminte si umplene inimile de dragoste.
    Cu multa dragoste fr. Marius, un fost coleg combatant de la Topraisar, acum frate combatant in Armata Lui Isus.
    Sarbatori binecuvantate tie si intregii familii.

    • Marius David zice:

      Slavă lui Dumnezeu pentru minunea prezenței Lui, pe care înțeleg că ați experimentat-o din plin!
      sigur, mi-aduc aminte cu durere și suspin, dar și cu o anumită nostalgie dulce de Topraisar.
      Cînd ați făcut armata acolo?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s