Bamboo-ceala românească

A fost un incendiu în Bamboo. Sigur: ”the best club in Bucharest”. Și cine spune asta mă rog? pagina Bamboo. Adicătelea ei înșiși! Bravo! Asta este bamboocism. Sîntem speciali și și știm asta! Specific românesc. Nimeni nu e mai bun ca noi! Perla balcanilor, martirii Europei, prigoniții vesticilor. Bamboocismul este învecinat cu puricismul amendat de Andrei Pleșu: credința nestrămutată în steaua celui care însuși se crede unic și superior celorlați. Noi sîntem buni, alții au ce au cu noi! N-avem noroc, dom le! Ăștia nu ne-a dat autorizații că ne invidiază, sîntem prea buni! Asta e! Concurența, dom-le, concurența! Băsescu e de vină! Timpul! Vremea! Dumnezeu (vă mai amintiți cînd a mai fost un incediu asemănător. Cătălin Botezatu a dat vina pe Dumnezeu! Natura nu ține cu noi!)

sursa http://bambooclub.ro/

Iată ce s-a întîmplat! AICI și AICI (despre asta este vorba: SFIDARE! legea antifumat intră în vigoare, șeful cu trabucul în mînă!) și AICI .

Ce este Bamboo? Un club de fițe din capitală. Bani la greu! Am înțeles că un păhărel de portocale merge de la cîteva zeci de ron în sus. Peste 1000 de persoane, după spusele martorilor, își tocau noaptea acolo. Cînd îi asculți pe clienții-martori poți trage repede concluzii asupra indivizilor care populează de obicei astfel de gropi. Fițe la fîțe și fițoși, toți certați cu limba română, șmechereală în expresie, grimase și strîmbături de copchil de clasa VI-a, care vrea să-și impresioneze colegele de clasă. În găurile astea am impresia că este una dintre condiții pentru participare: IQ compus din două cifre. Pe la Colectiv am auzit și fraze coerente și bine articulate în limba română, dovadă că rock-erii sînt mai citiți. Acum, la faza asta, nici măcar avocatul nu reaușea să își controleze sintaxa.

Trist! Vesel că nu a mai murit nimeni de data asta. Trist că această văgăună funcționa prin înțelegerea dintre autorități și patroni, dintre alde Onțanu, care petrece acolo și laudă clubul drept cel mai tare din Roro și autoritățile locale, care trebuiau să închidă peștera demult.

Asta este…. bamboo-ceală, comportament de neam prost.

Este mica înțelegere medicul corupt și pacient, între pește și polițaiul stricat, între chelnerul temător și clientul rău voitor, între șmecheri și victime, între rutieristul care mă oprește pe mine, dar lasă să meargă cu aceeași viteză o mașină cu număr mic, cum era pe vremuri, acum este cu număru lung (acum este cu numerele spațiate BH 91 X R U în loc de BH 91 XRU – se ia cu pile de la poliția rutieră).

Ce m-a scandalizat? Faza povestită și repovestită astăzi pe canalele de știri: SE FUMA CA-N IAD.

Un chelner a venit la colegul meu de masă și i-a cerut să își stingă țigara, dar ăla a palmat-o și apoi a comentat … ce, bă, ăsta vrea să sting țigara, și s-a întors cu spatele. Toți fumau palmat.

De ce chelnerul nu insistă? De ce nu i-a chemat pe gealații ăia de la ușă să dea afară lepra? De ce nu a apelat la șeful de sală? De ce? Pentru că aștepta probabil un bacșiș mai mare de la individul prins vinovat. L-a admonestat probabil numai așa… ”băiatu, știm noi, te-am prins, da te costa, cinci leiuți mai multișor la notă”. Ăla a continuat să fumeze pentru că el e special. Regulile sînt pentru proști, el este excepția. Pufulețul de nea al maică-sii!

Asta-i bambooceală. Înțelegerea asta din priviri, compromisul pe sub masă, banul strecurat în buzunarul nașului de tren, în buzunarul portarului de la spital (a propos, inconștienți vizitatori: dacă spune că programul de vizită este numai între orele cutare și cutare, de ce voi încălcați programul? cu ce drept?).

Bambooceala este specific balcanică. Noi deschidem uși peste tot. PEntru că ne lărgim drepturile, în ciuda restricțiilor instituționale. Am inventat instituția pilei, înțelegerile paralele, tragerea în țeapă a fraierilor care stau la rînd, în favoarea celor care merg în față. Așa, ca Tăriceanu la eliberarea permiselor. Noi sîntem fraierii, el este special! Are dreptul! Toți ceilalți să stingă țigările, noi fumăm și în biserică, dacă ne taie!

O țară de bamboociști șefi care bamboocesc poporul, la rîndul lui poporul se bamboocește în construcții, în alimentația publică, în servicii, în relațiile instituționale. Ne miră haosul? Ne miră faptul că Dragnea își visează prim-ministeriatul deși este la o încă condamnare de pușcărie cu executare?

De unde pornește toată povestea asta? Din ideea nenorocită care ne-a intrat tuturor în cap: regula asta este pentru toată lumea, dar eu sînt excepția, eu sînt special, pentru mine nu-i valabilă regula asta. Eu pot construi fără autorizație, eu pot deschide restaurant cu jeg, eu pot funcționa la negru, eu pot încasa mai mult, eu pot șmecheri aparatul de taxi, ceilați … fraieri, noi, șmecheri!

Vă amintiți faza de săptămîna asta? Cum i-a prins președintele pe grindeanu și ai lui că boombăceau niște legi? De ce? Aceeași idee:

bă, băieți, asta cu fumatul în spațiille publice este pentru proști, noi e dăștepți! Aia cu condamnărili e pentru găinari și pentru babele alea care vînd pătrunjel la negru, pentru hoții între 108.000 – 200.000 euro faceo lege ceva, o grațiere. Băgați-i, tată și pe cîțiva pedofili de lux și pe cîteva beizadele din alea cu accidente la liniuță, e fiu lu nașă-miu! Ia, Iordache, dragă, boombăcește legilea alea așa ca să iasă ai noștri, pretenarii noștri de țigare …

Am înțeles că bamboo era un fel de club de elită, un fel de oală în care se băgau doar ăia care se credeau speciali. Bamboo este o expresie a mentalului colectiv românesc.

Cei care au tăcut atunci și-au meritat mai apoi soarta. Nu știu dacă de la țigări a pornit totul (spunea un martor că probabil de la artificiile din băuturile scumpe), dar sigur, dincolo de ce se vede, a pornit de la ceva care caracterizează poporul nostru și balcanii în general: înțegeri criptice care lasă lucrurile defecte, anormale, nepermise, primejdioase între și pe lîngă noi.

Evanghelia tocmai de asta ne scapă. Augustin tocmai asta ne spune: sîntem cu toții niște nenorociți, nu este nimeni special. Toți au păcătuit și sînt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Sîntem niște jeguri. La picioarele crucii, cum spunea cineva, terenul este plat, toți sîntem îngenunchiați. Inima noastră este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Evanghelia este șansa poporului acestuia la dez-bombăceala, la scoaterea fițelor dintre urechi, este calea spre înțelegerea condiției noastre față de noi și față de ceilalți.

Un român de-bamboocizat stă la rînd, intră între reguli, nu dă mită, reacționează la nedreptate, face ”scandal” cînd vede șmecherul sfidînd, reacționează la manifestările de neam prost, la obrăznicie, mitocănie, claxonează mașina din care se aruncă gunoi pe geam, ”pîrăște” la autorități atunci cînd se încalcă legea sub ochii lui. Anunță sectoristul, dă telefon la poliție, atunci cînd se face scandal în bloc, intervine cînd o femeie este agresată pe stradă, își învinge tăcerea și lașitatea. Dacă, in absurdum, aș fi fost în bamboo (deși deținerea limbii române nu mi-ar fi permis acest lucru și nici grimasele alea nu le pot face!) în seara aceea și aș  fi văzut faza cu chelnerul, aș fi făcut scandal. De ce? pentru că așa este drept, pentru că aceasta este dragoste față de ceilalți, dragostea pe care ne-o cere Cristos: concretă, vizibilă, auzibilă.

 

 

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Între Scriptură și ziar, dulce Românie, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Bamboo-ceala românească

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s