Îngheț, dar vreau să merg; încalec, dar vreau să stăpînesc!

În seria de anul trecut, în introducerea la Disciplinele spirituale, am creionat cîteva lucruri legate de somatologia și sarkologia paulină, vezi conferința video AICI. Spuneam atunci că vom continua și vom detalia.

La încheierea sesiunii de atunci foloseam două metafore. Una cu pornire de la cîntecul înghețului al lui Sting.

Cum sîntem în trup? Ca unii care sîntem aproape a muri înghețați. Ce moarte frumoasă! Vrei să fii trezit, în același timp vrei să dormi! Îi iubești pe cei care te-au trezit, că te-au trezit! Îi urăști pentru că te-au trezit din somnul dulcii al pre-amorțirii definitive.

Cupidon, zeul pasional al dragostei îl trezește pe Răcilă, un duh al iernii din poveștile islandeze, simbol al rațiunii. Este trezit de puterea dragostei, dar suferă la fel de mult ca ceilalți de îngheț, el însuși provocînd înghețul. Răcilă este bătrîn, acrit, plictisit și dornic să se întoarcă la statutul său normal, de înghețat. Nu vrea să se trezească pur și simplu la vioiciunea dragostei și căldura lui Cupidon. Este ca în povestea Frozen. Vrei și nu vrei să îngheți pe alții, vrei și nu vrei să suferi de rece și recele este dulce și blestem în același timp, precum păcatul.
(Music by Henry Purcell, Lyrics by John Dryden)

What power art thou,

Who from below,

Hast made me rise,

Unwillingly and slow,

From beds of everlasting snow!

See’st thou not how stiff,

And wondrous old,

Far unfit to bear the bitter cold.

I can scarcely move, Or draw my breath,

I can scarcely move, Or draw my breath.

Let me, let me, Let me, let me,

Freeze again… Let me, let me,

Freeze again to death!

 

În armată era să mor înghețat. Este una dintre cele mai dulci morți posibile. Mi-a fost ciudă că am fost trezit. Agonizam plăcut, eram mort deja pe jumătate, dar deliram. am fost trezit. Sacadarea este imitația tremuratului de maxilar al înghțatului abia trezit.

Aceasta este starea noastră de după mîntuire. Niște înghețați treziți la viață. Urînd moartea, dar urînd deopotrivă tremuratul înviatului.

Ce sînt exercițiile spirituale? nimic altceva decît mișcările de după trezire ca să rămînem în viață. Ne milogim de ceilalți să ne lase să înghețăm mai departe, în același timp trebuie să ne mișcăm pentru a reveni la viață. N-am fi putut face nimic să ne ridicăm singuri. Am fost ridicați. Acum este momentul să dăm din mîini și din picioare.

1 Cor. 9.24 Nu ştiţi că ceice aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! 25 Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji. 26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n’aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vînt. 27 Ci mă port aspru cu trupul meu, şi -l ţin în stăpînire, ca nu cumva, dupăce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Enkrateia este stăpînirea de sine pentru a agoniza spre victorie.

Aveți idee e însemnă mă port aspru cu trupul meu? Ce verb1 puternic este folosit aici

Înseamnă a lovi pe cineva, upopiazo, pînă îl învinețești, pînă îi dai sîngele pe nas, pînă la epuizare. Pînă nu se mai ridică de jos.

Este un termen tehnic din luptele din circul roman, a lovi pe cineva acolo unde este cel mai vulnerabil, direct în nas, sub bărbie sau în părți ale corpului care produc dureri pînă la leșin și scot adversarul din luptă.

Apostolul dezvoltă relația cu trupul în două direcții: somatologia și sarkologia. Sarkologia este dezvoltată în special în direcția negativă, carnea – sarx este cea care este tradusă de Cornilescu drept fire pămîntească. Somatologia – soma – trup nu ne conduce neapărat spre negativ, chiar se depărtează de doctrina platonică despre soma – soma – sema estin.

Pînă la răscumpărarea finală, pînă la intrarea la Nunta Mielului, trupul ne este aliat și adversar deopotrivă, ne este suport și trestie în care, sprijinidu-ne, ne străpungem mîinile, dar este singura mijloc prin care ne apropiem de veșnicie, viețuind în timpul trecător.

Ce nădejde avem? Avem un mare Preot care a trăit întru totul ca și noi, dar fără păcat. În trup de carne, kai o logos sarx egeneto,  Cuvîntul s-a făcut carne, pentru a da nădejde tuturor celor din carne că aceasta poate fi biruită, înjugată, înfrîntă și sfințită. Înghețați, dar mișcîndu-ne.

Disciplinele spirituale sînt doar mișcările greoaie ale înghețatului care revine la viață, nu sursa de viață și nici trezirea însăși. Aceea este la inițiativa lui Dumnezeu, prin Cristos, în Duhul, prin har. Noi, morți fiind, nu ne putem învia singuri. El ne trezește la viață, prin puterea Duhului Său, care ne suflă din nou în nările nasurilor noastre pietrificate deja de frigul păcatului. (Ce frumoasă metaforă în Narnia – înghețul ca formă a păcatului!)

Cum este trupul? Ca atunci cînd încălecăm pe cal, iar calul vrea să pască sub noi.

Precum încălecăm pe cal și îi stăpînim trupul mult mai mare decît al nostru, nu-i dăm voie să pască sub noi, tot astfel trebuie să punem zăbala între dinții propriului corp și să îl ducem unde dorește spiritul.

Sper să învățăm împreună duminică seara să încălecăm și să ne dezghețăm.

Duminică, orele 18.00, Biserica Iris, pe Sobarilor. Cluj.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, Predici, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s