”Crede și nu cerceta!” – ”Biblia-mi spune așa!”

Mîine la Tîrgu Mureș, la întîlnirea cu studenții, și Duminică la Iris vom vorbi despre cunoaștere – știință – informație: Creștinul secolului Xxi în vremea exploziei de cunoaștere.

si-cu-totii
Vă avertizez însă că nu vom intra în clasica, obositoarea și inutila dezbatere pseudo-apologetică Credință versus Știință (de fapt nici nu cred că am competențele), ci vom analiza mai degrabă atitudinile, dispozițiile creștinilor față de cunoaștere și știință, atitudinea celui care crede față de informație.

Un exemplu: și vă rog să nu mi-o luați în nume de rău, nu vreau să distrug cîntările pentru copii, dar cum se poate, cum este posibil ca biserici urbane, cu pretenții, cu învățători la copii absolvenți de litere să cînte așa ceva (a propos, cînd mi-am dat seama de eroare, nu l-am mai învățat pe Noah cîntecelul):

1. Isus, ştiu, mă iubeşte,
Biblia-mi spune mie;
Cei mici Lui Îi aparţin,
Copilaşii la El vin.

R: Da mă iubeşte,
El mă iubeşte!
Mă iubeşte da,
Biblia-mi spune aşa.

2. Pentru mine a murit,
Casă-n cer mi-a pregătit;
El spală păcatul meu,
De El m-apropii şi eu.

Sursa – http://www.resursecrestine.ro/cantece/6812/isus-stiu-ma-iubeste

Cum poți cînta senin cu toate accentele deplasate o traducere șchioapă. Acest simplism și neglijență a abordării caracterizează din păcate și atitudinea față de cunoaștere a multor credincioși, unii dintre ei deținători de doctorate.
Parcă se întîmplă ceva cu mintea noastră atunci cînd dăm dăm de lozinca creștină, pe de o parte, sau de informația neconvenabilă, pe de altă parte. Parcă lucrăm cu două creiere diferite.

În primul caz, văzînd un astfel de cîntecel, parcă rațiunea este decuplată și toată știința aruncată la coș, gîndirea fiind anesteziată de dulceața copilașilor care ne cîntă, fără să ne dăm seama că tocmai pe ei îi sacrificăm, îi întoxicăm, îi învățăm FALSUL, PROSTIA, GREȘEALA, și sub cupola bisericii.

Este la fel ca și cu Moș Crăciun. Le spunem ritos și aproape religios că există Moșul și că le aduce daruri, pentru că I-au scris, Apoi tot noi trebuie să îi convingem că acest personaj simpatic, pe care l-au văzut, l-au pipăit, au stat în brațele lui, I-au mîngăiat barba, nu există, dar că există cu siguranță altul, care spune Lăsați copilașii să vină la Mine, care vrea să îi țină în brațele sale perforate, care are barbă alba apocaliptică, dar pe care nu îl pot vedea.

Cum vom împăca acestea? Unul simpatic și vizibil nu există, dar cel antipatic, cu jugul și crucea, există.

A propos de asta:

Natalia: Noah, repetă: Lăsați copilașii să vină la Mine!
Noah: Lăsați copilașii să vină la Mami!

și a doua fază:

Natalia: Noah, să îi mulțumesți Domnului că ne-a dat porumb, ca să facem mămăligă
Noah: Tu ești Domnul, că tu ai făcut mămăliga.

Ei, are 2 ani și 2 luni, încearcă să te joci cu creierul lui! Încearcă să folosești lozinci și formule zaharisite pentru a convinge această generație că Domnul ar fi spus undeva crede și nu cerceta!

About Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Conferinte, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, serile Iris, zîmbetu din colţu gurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la ”Crede și nu cerceta!” – ”Biblia-mi spune așa!”

  1. Daniel spune:

    Presupun ca acest cantecel ar fi fost corect daca ar fii avut versurile:
    Parintii mi-au spus ca Isus ma iubeste (dar eu nu stiu sigur inca)
    Parintii imi spun asta pentru ca au citit din Biblie si eu ii cred pentru ca am incredere in ei…
    Ei imi mai spun si ca cei mici ii apartin Lui si copilasii vinm la El iar eu „ii cred pe cuvant…”
    Da, ma iubeste, pentru ca asa spune mama sau tata
    etc….
    Nu stiu unde putem trasa o linie si unde mai ai dreptul sa transmiti si cat sa transmiti copilului din CREDINTA proprie…. cat din credinta proprie reprezinta indoctrinare si cat reprezinta o incredintare a copilului in mainile Lui Dumnezeu?….
    De fapt, cat inteleg copiii despre conceptul Dumnezeu si cat reprezinta de fapt indoctrinare din partea noastra?
    Si cel mai important lucru…. De cand cuvantul indoctrinare are doar conotatii negative?
    Adica daca iti indoctrinezi copilul pe Calea Lui Dumnezeu (il inveti Caile Lui care, bazandu-se pe credinta tot indoctrinare inseamna…) iar cand va fi mai mare nu se va bate de la ele…. e un lucru rau?
    De ce ar fi o indoctrinare cu conotatii negative acel cantecel, cand un copil, oricum are foarte putine cunostinte despre Dumnezeu? Dar daca pentru el el Dumnezeu e doar la nivelul unui mos cu barba care face mamaliga?
    A! Stiu… Pana creste mai mare…. spunem PA cantarilor pentru copii….

  2. Marius David spune:

    Daniel, TOTUL este îndoctrinare, ai verificat tu la școală tot tabelul luji Mendeleev sau constanta Pi? Ai verificat dacă ți s-a spus că două drepte paralele se întîlnesc la infinit? Ai reverificat experimental legea lui Bernoulli? Să fim serioși! tocmai asta ne spun Kuhn și Popper, că sîntem dependenți de o tradiție epistemică, dragul meu prieteni. Îi îndoctrinăm pe copii despre Isus, precum îi îndoctrinăm despre constanta Pi, pentru că noi considerăm că ambele sînt adevărate, dar adevăruri la care am ajuns pe căi diferite și metodologii diferite, nu-i așa? A propos, cînd ai întîlnit față în față ultima dată un atom. Îi deduci existența matematic sau ți=ai crezut profesoara de chimie și fizică, care te-au îndoctrinat? Probelma mea este să nu îl învăț greșit gramatică din prima, să nu îl învăț accente greșite, pentru că apoi îi creez scîrbă de orice fel de adevăr, dacă îi vestesc adevărul pervertit, la fel ca atunci cînd îi spun că l-a adus barza, spre exemplu 🙂

    • Gabriel spune:

      Nu cred ca a verificat tabelul lui Mendeleev, dar daca vrea neaparat nu stiu ce il poate impiedica sa o faca. In privinta Divinitatii nu poate recurge la aceeasi metoda, nu o poate identifica oricat si-ar bate capul. Iar a crede in orice sau oricine fara aceasta posibilitate de a investiga, nu este un lucru bun.

      • Marius David spune:

        Draga Gabriel, există o metodă de verificare a existenței divinității. Nu știu dacă sînteți gata să v-o asumați.

        • ”există o metodă de verificare a existenței divinității.” lol hahaha lol hahaha lol hahaha
          Domnule, Marius David, dumneavoastra sinteti??? Ah stiu,e c-am asa:…eu nu ma indoiesc de existenta Domnului …CREDE si nu CERCETA

          • Marius David spune:

            Stimate domn, se pare că nu ați citit cu atenție.
            Încercați să vă țineți în frîu cinismul pentru cîteva minute și să citiți cu atenție. Ar trebui o pedeapsă în instanță cumva pentru cei care comentează pe bloguri sau facebook fără să citească articolele la care comentează 🙂
            Se cheamă băgare în seamă gratuită.

  3. Vasilis spune:

    va inteleg, sunteti profesor, teolog dar pentru mine nu e o asa mare problema
    imi pare cam dura exprimarea „falsul, prostia, greseala”
    cantarea respectiva, nr. 500 din Cantarile Evangheliei a fost cantata de generatii si nu cred ca „toti vorbeste prost romaneste”. mai sunt desigur si alte exemple in respectiva carte dar tot drag imi e sa le cant uneori. totusi, nu fac din ea carte de gramatica
    ca si copil a fost una din preferatele mele si nu m-a afectat in exprimarea ulterioara sau modul in care accentuez cuvintele limbii romane
    asa ca puiul meu de 2 ani si o luna va invata aceasta cantare 🙂

  4. SILVIA spune:

    Ce minunata este simplitatea (tot mai rar intalnita la pocaiti) a miresei si a mamei !

  5. Janeth spune:

    Fiindca veni vorba de copii, cum am punea sa le explicam unii termeni din Biblie pe limba lor??? Eu ma simt neputincioasa in fata intrebarilor lor. Is curiosi, inocenti, insistenti si pana nu le dai un raspuns care sa ii satisfaca nu se lasa.
    Recent fetita mea de 8 ani m-a intrebat ce-i harul? Si ce-i „luarea in desert a Numelui Domnului”? Sau nu poate intelege cum a existat Isus inainte de fi copil in iesle….
    Exista vreo carte care sa ma invete cum sa predic unor copii de 8 si 4 ani? Sau ati putea scrie un articol pe tema asta. ?! Responsabilitatea asta e foarte mare, fiindca ideea care i’o bag in cap acum, aia o va sustine toata viata…. si as vrea sa ii invat corect si drept.

    • Marius David spune:

      cîteva idei, chiar astăzi le-am pus în aplicare cu Noah.
      1. citiți-le biblia, da, Biblia, așa cum este. Fără scălîmbăieli. PAsaje simple, narative.
      2. învățați-i să memoreze, versete scurte, pasaje scurte, logice.
      3. citiți-le din cărticele și bibliile ilustrate pentru copii. Oferta este dincolo de generoasă.
      4. Nu vă prostiți la limbaj, vorbind o păsărească inutilă. Chiar dacă dvs. credeți că nu înțeleg anumiți termeni, ei îi deduc din context.
      5. Nu vă stresați!

      • Janeth spune:

        1. Mai rar le citesc pasaje din Biblie, le povestesc ce am citit folosind un limbaj mai simplu de mintea lor. E rau?
        2. Lipesc versete din Biblie pe frigider, cand ma asigur ca le-au invatat pun altele, si tot asa…
        3. Din Biblia copiilor pe fetita de 8 ani o pun sa citeasca singura, si aude si cea de 4 ani. Dar nici acolo nu e un limbaj identic cu Biblia.
        4. Unii termeni mai dificili copiii chiar nu ii inteleg. Ce e „harul”, de ce trebuie sa postim, de ce n-are voie sa ia Cina, ce rost are botezul, cum vorbeste Dumnezeu prin prooroci, daca Dumnezeu e tatal lui Isus, cum e si Iosif?! La asta ma refeream, ca nu stiu sa explic intr-un limbaj inteles de ei, chestiuni mai complexe din Biblie. Mi se pare mie sau copiii din ziua de azi is prea maturi pentru varsta lor? Ma uimesc cu intrebarile lor intelepte. Parca is intr-o sete continua de cunoastere.
        (Intr-o duminica, dupa un program de casatorie fetita mea de 8 ani vine acasa si-mi spune :”Stii ce s-a predicat azi? Femeia sa se teama de barbat!!! Tu te temi?” )
        5. Nu e vorba de stres, ingrijorare poate 🙂 nu-mi place termenul „stres”

        • Marius David spune:

          1. nu este rău, totuși încercați să îi citiți și Scripturile așa cum sînt. Nu simplificați lucrurile. Nu că copilăriți. Copul va deveni adult, nu trebuie să îi simplificați viața, limbajul și gîndirea. Lăsați lucrurile complicate. Mintiuca lor evoluează cu o rapiditate de necrezut. Vorbiți cu el precum vorbiți cu un adult.
          2. Da, ideea cu frigiderul este foarte bună. și așa îi dăm tîrcoale prea adesea 🙂
          3. Nu toate aceste bibliuțe pentru ochișori micuți sînt reușite, unele am impresia că sînt făcute pentru creierașe micuțe, din păcate …sau de oameni care n-au avut copii niciodată și au impresia că sînt proști copii.
          4. Așa cum vă spuneam, nu alegeți pasaje conceptuale, ci narative.
          Bună chestia cu să se teamă de bărbat. Am un textișor despre asta.
          http://mariuscruceru.ro/2010/03/31/femeia-sa-se-teama-de-barbat-p/

          5. Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre.

          • Janeth spune:

            O sa fac asa cum spuneti, o sa le citesc direct din Biblie. Chiar nu stiu cum am gandit ca ,cuvintul meu ar fi mai rodnic decat al Domnului….
            Apropó de Bibliute cu poze… (bunica mea le numea Cartea cu Chipuri). Credeti ca e bine ca sa vada copiii in ele imagini cu Dumnezeu, Isus ?! N’or sa aiba toata viata in fata ochilor chipurile acelea cand va veni vorba de Isus? Nu e o incalcare a poruncii ? Sa nu mai zic de foile de colorat de la Scoala duminicala….

            Aceeasi isteata a mea,Lizi, mi-a zis:
            -Cum chiar asa e Isus, blond, cu parul cret?
            I-am zis: Nu, asa si-a imaginat pictorul.
            Ea:Da, parca mi-ai zis ca in Biblie scrie ca sa nu facem imagini cu Isus, Dumnezeu….
            Eu: 😦 ….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s