”Îmbrățișarea României” sau ”România la perimetru” (campania Hospice Emanuel) – Corneliu Jităreanu, primele 2 zile

Corneliu, unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut la Limba Greacă a Noului Testament, devenit apoi ajutorul meu de nădejde atît în scrierea cursurilor cît și la seminarii, inginer în IT, absolvent de teologie, dă puțin de bănuit că ar fi în stare de eforturi extreme. Are aspect de intelectual bine format, nicidecum de atlet. Dar aparențele înșeală. În piept are o inimă foarte mare și sensibilă, care în aceste zile pompează tone de sînge într-un efort dincolo de imaginație. Acum chiar face un GEST EXTREM.

Toată această aventură are de-a face cu Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți. 

sursa Corneliu Jităreanu

sursa Corneliu Jităreanu

Iată AICI despre ce este vorba! Corneliu înconjoară România pe graniță, trecînd din cînd în cînd la vecini numai pentru a spune o rugăciune pentru fiecare dintre ei.

sursa Corneliu Jităreanu

sursa Corneliu Jităreanu

AICI este ziua 1,  224 KM,

Ziua 2, 200 KM,

Ziua 3, 178 KM.

Puteți să îl urmăriți pe STRAVA și pe contul de Facebook în această aventură fascinantă. De invidiat.

România la perimetru

Prevenire: Postare posibil plictisitoare pentru persoanele puțin pasionate pentru pedalat. 🙂

Când zicem „concediu” ne gândim imediat la odihnă: la mare sau la munte pe un șezlong la soare. E bine și-așa… Dar pentru mine, de câțiva ani încoace, concediul însemnă oboseală fizică pentru odihnirea minții. Și cu cât sunt mai obosit, cu atât e mai reușit concediul. Anul acesta mi-am propus să merg la extreme: extremele României, adică granițele – cu bicicleta, bineînțeles. Poate nu m-aș fi gândit la o asemenea aventură dacă n-aș fi fost provocat de campania fundației Hospice-Emanuel: Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți (vezi detalii aici: www.emanuelhospice.org). Mai sunt câteva zile lungi de vară și-aș vrea să le exploatez la extrem. Mai sunt multe vieți care țin cât o noapte de vară, și-aș vrea să atrag atenția asupra lor, chiar și printr-un gest extrem: pedalând România la perimetru.

Ziua 1:

Pregăteala pentru aventură a fost scurtă și pe fugă. Așa se face că prima zi am început-o somnoros. M-am silit să părăsesc Oradea în jurul orei opt – târziu pentru o zi caniculară.

Reglaje:

Prima zi am dedicat-o reglajelor, și nu doar reglarea pantofilor, a șeii, a ciclometrului sau cadenței. Cel mai dificil este să-mi resetez gândurile astfel încât să mă bucur conștient de aventură. Deși mă aflam la zeci de kilometri de Oradea, mintea mea s-a dus la serviciu. Problemele nerezolvate, frământările cotidianului, simțul datoriei mă trăgeau înapoi ca o coardă elastică legată de bicicleta mea. Prezența pe o șosea aglomerată dar absent cu gândurile poate cauza neplăceri. Am coștientizat asta în câteva rânduri și a trebuit să mă disciplinez. Mă întreabă unii: „Și ce faci pe bicicletă, nu te plictisești când mergi așa mult?” În primul rând, când mergi cu bicicleta pedalezi, și asta îți ocupă tot timpul (nu ascult muzică: fără căști!). Apoi – valabil pentru orice activitate – ne plictisim când nu suntem 100% implicați în ceea ce facem. Dacă am vrea să facem altceva decât ceea ce facem, ne mănâncă plictisul.

Canicula:

Când am plecat din Oradea, un prieten mi-a urat „Lanț întins, pedală ușoară și vânt din spate!” – dorința oricărui biciclist. Contrar urării, am avut vânt din față care mi-a îngreunat pedala astfel încât lanțul mai să se rupă de întins ce era… Nu știu pe la voi cum a fost, dar la mine a fost caniculă. Pe asfalt, printre tiruri și mașini puturoase, termometrul indica 40 de grade. Casca mi se părea o oală în care erau puși la fiert creierii mei. Până am ajuns în Arad am fiert la foc mare în saramură proprie. Nici poftă de mâncare nu mai aveam.

Ploaia:

A trebuit să mă opresc la restaurant mai mult ca să mă adăpostesc de arșiță. De obicei mănânc repede. Acum a trebuit să trag de timp ca să pot sta mai mult la masă. Numai bine ce-am terminat a început să plouă. M-am grăbit să ies afară, nu cumva să se oprească fără să fac și eu un duș gratis (seara urma să dorm în cort). Nu știu alții cum sunt, dar eu am avut cele mai plăcute momente pe bicicletă în ploaie. Cum începe să plouă, cum încep și eu să cânt (‘Singing in the rain’). Așa că, până am ieșit din Arad, m-am simțit ca pe hidrobicicletă.

Bunătățile Domnului:

Aventura mea are și o latură spirituală. În fiecare asemenea călătorie caut prezența Domnului și îndrumare pentru viața mea. De data aceasta am fost motivat de îndemnul: „Uită-te la bunătatea lui Dumnezeu!” Astăzi I-am cerut Domnului să-mi arate bunătățile Lui. Mi-a răspuns prin două întâmplări.
Am trecut pe lângă un nene pe o bicicletă al cărei lanț cânta fals. L-am întrebat dacă n-ar vrea să-i ung lanțul. „Nuuu, n-am treabă eu cu el! De patru ani am bicicleta asta și nu l-am uns niciodată. E foarte bună bicicleta.” După alte câteva cuvinte schimbate ne-am despărțit. Dar Duhul Domnului m-a cercetat. De câți ani n-am schimbat nimic în viața mea?! De câte ori am respins anteționarea fraților care auzeau că ceva scârțâie în viața mea!? Atunci am conștientizat că bunătatea Domnului se arată și prin mustrare, și prin pedeapsă, și am fost mulțumitor pentru frații pe care I-a folosit pentru aceasta.

13895525_10205637370928550_4335762959369620810_n
Apoi am întâlnit în calea mea o vrăbiuță ciufulită de o mașină. Și acum îi simt gheruțele înfipte în degetele mele, când am luat-o s-o ridic. Nu a avut nevoie decât ca cineva să o ridice, să creadă că viața ei nu s-a sfârșit acolo, să nu o lase pradă iureșului de pe șosea; apoi și-a luat zborul. M-am gândit atunci la bunătatea Domnului exprimată prin frații care s-au aplecat și m-au motivat să-mi continui mersul în viață. Cristale sărate îmi înțepau ochii: eram copleșit…

 

Vecinii:

Ca un semn de apreciere, mi-am pus în gând să vizitez toți vecinii noștri. Am trecut granița spre vest cu gânduri de pace și cu o binecuvântare spusă în rugăciune pentru poporul maghiar. M-am bucurat de câteva din pistele lor de biciclete și mi-aș dori ca ai noștri conducători să ne cadorisească și pe noi cu așa ceva.

Incidente? Nimic grav, doar o primă căzătură cu SPD-urile. Totu-i în regulă: bicicleta n-a pățit nimic 😀.

‘Romania la perimetru’ on Strava: https://www.strava.com/routes/5855372

Campania: Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți

SURSA 

sursa Corneliu Jităreanu

sursa Corneliu Jităreanu

 

România la perimetru – Ziua 2

Nu știu dacă „cri-cri-itul” greierilor are vreun efect terapeutic, dar după cinci ore de somn iepurește am fost mai odihnit decât după un weekend de trândăveală. (Poate de aia iepurașii sunt așa energici: că dorm cu greierii :)). De la ora cinci nu am mai avut somn: am asculat ploaia, care părea nehotărâtă. Pe la șase, vremea s-a răzbunat, iar eu mi-am ridicat cortul și mi-am început umblarea de azi.

Un român pe bicicletă

Două lucru interesante mi s-au întâmplat la restaurantul unde am dejunat. Ospătarul părea că nu este interesat să-i facă pe clienți să mai treacă pe-acolo. Era un nene la vârsta pensionării. După o servire ca de angajat care caută să fie concediat, la plecare, când a văzut că sunt cu bicicleta, și-a schimbat dintr-o dată atitudinea. A devenit prietenos deși nu-i lăsasem bacșiș. A pus întrebări și s-a interesat de călătoria mea. Dacă nu era despre bicicletă, eu aș fi plecat dezamăgit, cu intenția de nu mai trece pe-acolo, iar el ar fi rămas posac.
Imediat m-a abordat un domn cam de aceeași vârstă cu ospătarul. Ezitant, neștiind parcă pe ce limbă să-mi vorbească, m-a întrebat cu un puternic accent german: „Vorbiți românește?” Mare i-a fost surpriza când a aflat că sunt român: Un român făcând touring?! Nu prea vezi așa ceva. Cam peste tot, când mă văd cu bicicleta încărcată cu bagaje, românii încearcă să-mi vorbeacă fie în engleză, fie prin semne 🙂. Pe neamțul nostru român l-a adus traseul Dunării din Germania pe bicicletă: formidabil efort pentru vârsta lui. Dar și mai uimit am fost când i-am văzut bicicleta încărcată: a mea e fulgușor față de-a lui. Ne-am despărțit cu concluzia că, dacă vezi pe cineva făcând touring, ori nu-i român, ori e român de pe alte meleaguri.

Bunătățile Domnului

Pentru mine, cel mai plictisitor e să pedalez pe loc drept. Sunt atras de munte ca ursu’. Însă când văd șesul, încep să cârtesc. Astăzi am avut parte de plat. Singurele variații de profil erau fie podurile, fie denivelările din asfalt. La un moment dat, cum mergeam așa posac cu ochii în asfalt, văd niște bobițe semănate de un camion încărcat cu grâu, plin de da peste margini. Atunci mulțumirea mi-a cuprins inima, și-am fost recunoscător lui Dumnezeu pentru platoul acesta din Banat, pe care ni-l umple an de an cu bunătățile Lui. Nu toate locurile sunt obiective turistice; altfel, n-am mai avea ce mânca. Dar călătoria mea nu are numai interes turistic, ci mai mult, unul pedagogic, în care încerc să urmăresc urmele pașilor lui Dumnezeu imprimate în natură.

„Tu cercetezi pământul şi-i dai belşug, îl umpli de bogăţii şi de râuri dumnezeieşti pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia şi-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.” (Psalmii 65:9-11)

Am ales și un cântec pentru călătoria mea: https://youtu.be/uS9fLr9xAng

Am găsit o asemănare între câmpie și viață. Cea mai mare parte a vieții, cei mai mulți dintre noi o trăim în rutină, la fel cum ai pedala pe un loc drept. Însă cu cât înghiți mai mulți kilometri plictisitori, cu atât te apropii de munte. Mâine avem urcare: am văzut munți în zare 🙂. So, pedal it forward!

Statistici
Distanța: 200 km
Media: 22.8 km/h
Strava link: https://www.strava.com/activities/657752577…
Ruta intreaga: https://www.strava.com/routes/5855372

Campania: Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți (www.emanuelhospice.org)

SURSA

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în acțiuni umanitare, Fabrica de barbati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s