”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți”: pentru ei alergăm, 80 km pentru Ianko

Mărturia despre Ianko este cutremurătoare. Voi pedala fiecare km pînă la epuizare cu gîndul la aceste mame, care ne sînt modele de rezistență și seninătate în fața tragediei.

Noi ne pregătim de concedii, de distracție, de veselie cu familiile întregite. Aceste familii sînt fracturate și urmele încă nu s-au șters. Vor urma altele. Din ce în ce mai mulți tineri și mai ales copii diagnosticați cu boli terminale. Fundația Hospice Emanuel le vine în ajutor acestor micuți și aparținătorilor, supraviețuitorilor.

Cred că în aceste zile lungi putem pune puțin timp de o parte și să spunem o rugăciune ca Domnul să facă lumină în viețile întunecate de moartea celor iubiți, putem pune o cărămidă la Hospice, pentru a aduce zîmbetele din zilele din urmă pentru mai mulți copii.

Noi am decis să facem asta. Poți să ni te alături, cumpărînd kilometri, fiecare 10 km reprezintă un an din viața acestor îngerași. Voi alerga 80 de km pentru Ianko (8 ani), 70 de km pentru o fetiță (7 ani) și tot așa. Toți acești ani-km să se transforme în resurse pentru alți copii care le calcă deja pe urme… din nefericire.

Ianko

Iată povestea lui Ianko:

Bună seara,

 

  Mă numesc Rozalia M. și sunt una dintre mamele care au trecut prin cea mai dificilă experienţă prin care poate trece un părinte: moartea copilului.

 

Viața mea s-a schimbat radical în primăvara anului XXXX când fiul meu Ianko, în vârstă de 8 ani, a fost diagnosticat cu Meduloblastom la nivel cerebral.  Cu inima cutremurată am decis să îi spun lui Ianko adevărul despre boala sa înainte ca în spital fiind, să afle de la alţi copii cu care se juca în camera de joacă. Am început apoi un tratament agresiv care i-a slăbit considerabil trupul firav. Ianko nu și-a pierdut zâmbetul și spiritul optimist nici chiar atunci când nu a mai putut umbla și a trebuit să-l punem în cărucior cu rotile. Pe măsură ce boala evolua, nu a mai putut sta nici în cărucior și nici nu a mai putut vorbi, însă ochii lui calzi și zâmbitori luminau întreaga încăpere și îmi înseninau zilele întunecate. Ceilalţi copii ai mei, fraţi ai lui Ianko au reprezentat un mare sprijin pentru mine în acea perioadă.

 

În tot acest timp dificil a fost alături de noi și Fundația Hospice Emanuel a căror asistente medicale au însemnat o reală binecuvântare pentru familia noastră. Ele ne-au oferit ajutor, sprijin emoțional și ne-au pregătit pentru tratament și pentru efectele adverse inevitabile. După ce Ianko a fost externat din spital, ele l-au vizitat acasă și ajutându-mă să-mi îndeplinesc promisiunea pe care i-am făcut-o copilului meu că va avea parte de tot confortul şi liniştea necasară şi că durerile îi vor fi controlate până în ultima clipă. Le sunt mulțumitoare din toată inima pentru sprijinul primit.
În doar câteva luni starea lui de sănătate s-a deteriorat foarte mult, iar în Septembrie XXXX, Ianko a plecat dintre noi. Şi acum mă mai trezesc câteodată privind spre patul în care a zăcut și parcă îl văd încă acolo! Nu pot să exprim în cuvinte cât de dureros este să nu îl mai am aproape, să nu pot să îi vorbesc sau să îl îmbrăţişez. Dar chiar dacă nu mai este cu noi în mod fizic, îl voi păstra în sufletul meu pentru totdeauna. Știu că Dumnezeu nu mi-a dat mai mut decât pot duce și cred cu tărie că El îmi va alina dorul şi rănile adânci pe care plecarea lui le-a lăsat în sufletul meu de mamă. Pe lângă amintirea lui preţioasă, nu îmi mai ramâne decât speranţa că Ianko este acum în braţul lui Dumnezeu şi că îl voi reintâlni în eternitate. Aștept cu multă nerăbdare ziua în care îl voi vedea din nou și îl voi strânge în brațe.

sursa

folosit cu aprobare

Această istorie a fost prezentată public în cadrul unui eveniment Hospice.

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în acțiuni umanitare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la ”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți”: pentru ei alergăm, 80 km pentru Ianko

  1. Pingback: EXISTĂ VIAȚĂ DUPĂ DOLIU – Ciclaton și Swimathon pentru Hospice Emanuel | Marius Cruceru

  2. Pingback: Cardiac cu acte, 44 de ani, am biciclit 264 km (1200 ron – 264 euro – 264 uro) pentru Hospice Emanuel: ”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți!” | Marius Cruceru

  3. Pingback: Nevoie de ajutor – Pedalez pentru Hospice: ”Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieți” | Marius Cruceru

  4. Pingback: Pedalez pentru Hospice Emanuel | Dana SisoEva

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s