Ziua 7 – Neputință

Astăzi a fost a 7-a zi din seria de șapte zile dedicată copiilor. Am început pe 1 iunie. Ne-am rugat pentru copiii Bodnariu (Slavă Domnului pentru eliberarea lor!), pentru copiii rămași orfani, pentru Florin Barbu, pentru alți copii arestați de sisteme abuzive, pentru copiii-slugi, chiar pentru atentatul împotriva inocenței dată copilăriei.

Astăzi am simțit în timpul zilei încețoșarea gîndurilor și moleșeală. Am ieșit totuși. Știam ce am de făcut! Pedalare contra vîntului. M-au lăsat puterile. Pe la bariera de la Borș simțeam că nu mai pot. Am crezut că o chem pe Natalia să mă ia și să mă ducă acasă, cu bicicleta pe habitaclu.

Atunci mi-am adus aminte de sentimentul puternic de neputință cînd am auzit de cifrele imense venite din Asia, în special Thailanda: copiii folosiți în industria pornografică. Atunci am simțit cum adrenalina revine. Am încălecat și am pedalat mai departe în nervi, rugîndu-mă pentru toate acele destine frînte. La fiecare pedală îmi revenea un text în minte: o piatră de gît, o piatră de gît, o piatră de moară de gît, o piatră de gît… 

2015-08-31 10.32.59

Precum copiii Auschwitz-ului ….

Sîntem absolut neputincioși în fața unui astfel de rău. De ce îngăduie Dumnezeu? Ce se întîmplă cu acești copii? Ce fac îngerii lor păzitori, dacă angelologia noastră ne permite o astfel de imagine? Toate întrebări strigate peste cască fără răspuns …

Un gol imens, alături de o răzvrătire vulcanică, scrîșnet de dinți a neputință, vizualizînd fețele gonflate și degetele ca niște cîrnăciori ale celor care numără banii și profită din această industrie … o neputință disperată.

Și totuși am încheiat cursa, stringîndu-mi în urechi, împotriva oricărei evidențe: Dumnezeu este încă pe Tron, este încă Suveran!

Apoi m-am gîndit la toată experiența asta, pe care o împărtășesc cu voi. De ce? Ce rost are?

Un comentator, Daniel, mi-a scris și mi-a pus întrebarea așteptată, vorba lui Mircea Eliade, întrebarea seminală, care stîrnește dialogul lămuritor-quintilian și discursul paradeigmatic (în sens etimologic).

Iată comentariul aici:

Eu cand postesc, ma feresc sa fac din asta un prilej de a arata sau cel putin a insinua tutror fanilor cat de spiritual sunt, sau la ce nivel spiritual am ajuns … sau indirect transmiteti ideea exemplului personal cu un pic de mandrie personala…
Intr-un post anterior ati ajuns pana acolo incat insinuati ca dupa 4 zile sti ajuns din punct de vedere spiritual la nivelul martirilor.
Hai sa fim seriosi, daca motivul postul se intrepatrunde cu dorinta de a-ti fi apreciata calitatea spirituala atunci acest post este macar putin asemanator cu cel pe care Domnul Isus Hristos ii acuza pe farisei ca il fac.
Cand postesti e bine sa stii tu doar tu si Dumnezeu, evolutia spirituala din acea perioada si mai ales durata, din simplu motiv ca atragi invidie si oamenii tind sa iti atribuie etichete de campion al credintei pentru faptele dumneavoastra spiritusle expuse cat mai ostentativ cu putinta…. aveti grija, ca asa faceau si fariseii…

Răspunsul meu este acesta:

Stimate domnule Daniel,
ați atins o problemă extrem de importantă. Cumva așteptam o astfel de abordare.
1. mai întîi v-ați prins într-o capcană retorică. Dați-mi voie să glumesc.🙂 Spuneți: ”eu cînd fac ce fac nu fac ca dvs. Deci sînt mai bun!” Corect?

2. Ideea exemplului personal nu este nebiblică și rea. Apostolul spune: călcați pe urmele mele căci și eu calc pe urmele Domnului. Oare n-ar trebui să avem același… tupeu? Eu cred că da. Mă exasperează genul de comentarii de tipul… să nu vă uitați la mine, eu nu sînt bun, uitați-vă la Domnul Isus, noi mai greșim, noi sîntem păcătoși. Domnul ne-a sfătuit să fim sare și lumină, să facem fapte bune ca TAtăl să fie glorificat. BA, mai mult, ne-a spus să ne îndemnăm la dragoste și fapte bune.

3. Nu văd unde aș fi insinuat că am ajuns la nivelul martirilor. Dați-mi citatul. Vă rog insistent!

4. Posturile și postirile sînt de multe feluri. Există o întreagă taxonomie a postirilor. Sînt posturi private, intime, cele despre care vorbește Domnul în predica de pe Munte. Acelea nu trebuie să fie motive de laudă. DAr sînt și posturi publice, chemări publice la pocăință, anume expuse. Vezi pocăința ninivitenilor. Acolo împăratul a dat exemplu și apoi toată cetatea a fost chemată să arate public pocăința. Au existat și alte postiri de genul Esterei, MArdoheu, DAniel, Moise, Ilie, Pavel cu juruința lui, care s-a arătat și prin tonsură.
Deci există o dimensiune intimă a actelor și disciplinelor spirituale și una publică. Problema delicată este … cînd una și cînd alta. Cum alegem? Ce alegem? Cînd alegem să spunem cui și unde?
De această dată, din pricina problemei PUBLICE legată de familia Bodnariu, am chemat mai mulți la un post prelungit, PUBLIC, pentru rezolvarea acestei probleme. Slavă Domnului că imediat a răspuns îndelungelor osteneli ale altora. Nu văd relația cauză-efect între această chemare la post (de fapt inițialmente a fost a fratelui pastor Cristian Ionescu) și eliberarea copiilor Bodnariu. Aici chiar nu vreau să ne luăm prea în serios. În primele zile au început 15 persoane pînă în a treia zi. Astăzi au mai rămas 3 persoane, care au ținut 7 zile pentru diferite probleme legate de tema postului: situația copiilor abuzați din lume, din țările sărace, copiii folosiți în industria pornografică, copiii abuzați de părinți, bătuți, molestați et c. Nu aveți idee cît de mare este problema.

5. Sper să atrag nu numai invidie, sper să atrag acel gen de competitivitate pentru ca alții să încerce și să se bucure de beneficiile fizice și spirituale ale postului. dacă am reușit să vă stîrnesc, mă bucur.🙂

6. Lăsați, tocmai din pricina acestui spațiu, mă cunosc prietenii și neprietenii ca pe un cal breaz. Nu este cazul să fiu bănuit de prea multă sfințenie, iar ”campion al credinței” în dreptul unui biet profesoraș de greacă clasică, care se chinuie cu scădințele din propria viață, cu răutatea, cu cinismul, cu sarcasmul, multe altele, pe care le știe mai bine iubita mea…. lăsați. Nimeni nu mă bănuiește pe mine că aș fi cumva vreun sfînt coborît de prin icoane, iar după aceste 7 zile n-a început să îmi apară aureolă în jurul capului. Dimpotrivă …🙂

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în acțiuni umanitare, cugetări de pe bicicletă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Ziua 7 – Neputință

  1. Daniel spune:

    Pacea Domnului Isus!
    Recunosc că nu mă așteptam să îmi răspundeți, dar dacă așteptați o astfel de polemică pentru lămurirea modalităților în care un creștin poate posti, atunci sper să nu fiți chiar atât supărat pe mine. 😃
    Mi-ați cerut citatul prin care eu v-am acuzat că vreți să insinuați că ați ajuns la un moment dat după un post prelungit la o anumită performanță spirituală asemănătoare cu cea a martirilor.
    Citatul este următoul:
    ” Apostolul spune că se purta aspru cu trupul său. Nu aveți idei ce injurii a primit astăzi fratele meu corpul (porcul, cum îi spunea Noica prin metateze succesive). L-am umilit, l-am certat, l-am smerit, l-am îngenunchiat și i-am spus să aștepte răbdător MASA de mîine. Masa Euharistică.

    Mă gîndesc în continuare la Florin, la cei care traversează cîmpuri minate, la cei fugăriți de mișcările musulmane radicale, la cei hăituiți pe dealuri pustii, la cei nedormiți, nemîncați cu zilele, la cei care sorb apă dintr-o groapă murdară, fără să strîmbe din nas din pricina mîlului și nisipului dintre dinți. A propos, azi am alergat și fără nicio sorbitură din bidon.”
    Trecerea mi s-a părut bruscă între disciplinarea trupului și suferințele unor martiri ai credinței până la urmă…. iar eu când am scris acele rânduri aveam în minte învățătura Domnului Isus Hristos referitoare la post:
    Matei 6:16-18 (VDCC) ” Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
    Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,
    ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
    E posibil ca acea trecere spre gândirea negativă îndreptată spre suferințele unor persoane, să fie doar o motivație spiritual aspirațională și să mă fi înșelat.
    Dacă este așa cum ați lămurit în acest articol, atunci îmi cer scuze pentru acuzația de insinuare….
    Totuși, ce facem cu învățătura Domnului Isus Hristos privitoare la post?
    Domnul Isus Hristos ne spune destul de clar în pasajul din Matei 6: 17-18 că este greșit să te lauzi cu performanțele din timpul postului în fața oamenilor.
    Nu mă cred mai bun decât dumneavoastră, dar poate… dacă nu greșesc, în ceea ce privește postul eu cred că am o încredințare mai bună.
    Postul public declarat și exemplul personal nu intră în contradicție cu învățătura Domnului Isus Hristos privitoare la post.
    Eu văd această chestiune destul de simplu….
    Poți fi un exemplu personal și fără să descrii cu lux de amănunte performanțele spirituale din timpul postului, pentru că altfel nu văd unde se mai aplică învățătura Domnului Isus Hristos referitoare la post, ba mai mult…. dacă toți am proceda la fel, acea învățătură, ca o consecință logică, s-ar anula, neavând nicio aplicabilitate.
    Referitor la exemplul personal, să știți că performantele spirituale date ca exemplu ÎNTOTDEAUNA duc la mândrie spirituală și aici putem da cazul lui Pavel a cărui performanță de a fi răpit în cer știm cum s-a terminat….
    Exemplul personal nu constă în lauda cu performanțele spirituale ci prin smerenie și sacrificiu, eu așa știu că e mesajul biblic.
    Într-adevăr, până la un nivel e foarte bun exemplul sacrificiului prin post…
    dar nu știu dacă pedalarea a 18 km după 4 zile de post plus descierea amănunțită a acestei performanțe e chiar inspirată.
    Îmi cer scuze dacă v-am jignit.
    Domnul Isus Hristos să vă binecuvânteze!

    • Marius David spune:

      Pace, scump Daniel,
      1. de ce să nu răspund. Sînt destul de răzpunzător.🙂. Nu, nu sînt supărat pe nimeni. Urăsc doar să îmi fie răstălmăcite vorbele și acțiunile.
      2. Eu nu știu ce ați înțeles dvs. din citatul respectiv. Vorba cuiva: eu sînt responsabil de ce spun eu, nu de ce înțelegeți dvs. Părerea mea este că ați înțeles cu totul pe dos ceea ce am spus în fragmentul citat. Cînd am spus că mă gîndesc la Florin și la martiri am spus-o în sensul că acele gînduri mă motievază la rugăciune pentru Florin Barbu, pentru problema lui și astfel îmi alungă foamea ,iar chinurile martirilor îmi sînt exemplu și motivație să merg mai departe. Îmi scapă fragmentul în care m-am comparat cu martirii coegalîndu-mă cu aceștia. Chiar nu înțeleg de unde ați scos gîndul respectiv.
      3. Știu fragmentul respectiv foarte bine. Am scris o carte pe Predica de pe Munte🙂 . Și totuși… atunci așa să facem și cu rugăciunea, pentru că și despre rugăciune este zis același lucru… cînd vă rugați… Există rugăciuni și postiri diverse și de diverse tipuri. Ceea ce spune Domnul acolo este să ne cercetăm inima, să ne cercetăm motivațiile. După cum vă spuneam: există postiri publice absolut legitime. există acte didactic-profetice absolut legitimabile biblic.
      Insist: nu luați prezentările mele ca o laudă, altfel laudă ar fi și exercițiul rezolvat de profesorul de matematică în fața elevilor. Nu! Rezolvă ca să le arate calea, să le arate ăc se poate, că există soluție.
      4. Vă admir încredințarea mai bună. Eu fac ce pot cu încredințarea pe care o am.
      5. Despre mîndrie. Credeți-mă că din 2013 încoace a lucrat Dumnezeu la mîndriile mele. Am alte pricini mai tentante de a mă mîndri decît mațul gol. Sînt chestii mai rafinate și mai subtile cu care sînt ispitit, nu cîteva zile de ghiorăieli de burtă și șunci reduse, ca să mă laud cu ele în fața șuncilor altora. Să nu luăm în derizoriu, cum spuneați mai devreme! Și mîndria este o chestie complicată. Este greu să te mîndrești așa cum trebuie. Și pentru asta îți trebuie talent! Vezi Lucifer!
      6. Ucenicii i-au cerut Domnului să îți învețe să se roage, deși știau, i-a învățat să se roage, să postească, să dăruiască, să facă una alta. Le-a arătat prin exemplu personal. De aceea, orice proces de ucenicie presupune neapărat o viață personală, privată, intimă cu Dumenezu, din care iese, după principiul Icebergului, și partea vizibilă, care este de arătat ucenicului.
      7. Pînă la ce nivel? Eu încă simțeam că mai pot, cînd am oprit postul și voi repeta experiența. Vă voi ține la curent…
      și … a propos.,
      daca eu nu scriam despre aceste rînduri, cum am mai fi discutat atîtea lucruri bune și importante împreună? Spuneți-mi!

      cu simpatie,
      mc

  2. Mecanick spune:

    Eu cred altceva …de data asta . Nu stiu daca se poate vorbi de mandrie aici….pur si simplu este altceva . Compar asta cu inocenta si bucuria unui suflet de copil ….care si-a scris compunerea ..vad o bucurie launtrica profunda . Apreciez sinceritatea si riscul pe care vi-l asumati . Apreciez si modul in care faceti fata si raspundeti …tuturor , cat si intelepciunea de a relata aspecte si experiente din viata personala . Este un alt mod de a prezenta . Felicitari !

    • Daniel spune:

      Isaia 58:5 (VDCC) „Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?”
      Cu alte cuvinte performanțele obținute prin disciplinarea trupului în timpul postului sunt mai puțin importante ca celelalte discipline spirituale din timpul postului…. „dezleagă lanțurile răutății…. etc…”
      Dându-te exemplu personal ÎN PRINCIPAL prin performanța disciplinării trupului în timpul postului pentru că asta a făcut domnul Marius Cruceru în articolele dumnealui, cam duce în derizoriu concepția despre post.
      Dacă fixarea unor standarde aproape masochiste în disciplinarea trupului, mai ales în timpul postului reprezintă un exemplu(pedalarea nemâncat de 4 zile cu riscul de a leșina sau mai rău) atunci pe același raționament putem spune ca autoflagelarea ca instrument de disciplinare (sau penitență) este la fel de bună, măcar autoflagelarea aplicată cu moderație nu duce la pericolul unui infarct miocardic.

      • Marius David spune:

        Stimate Daniel,
        Da, în Isaia 58 ne arată că Domnul dorește ceva mai mult decît mațe goale și fețe slute. Dorește relația cu El, dorește relații restaurate. Domnul Însuși a postit, deci nu este împotriva Postului.
        Domnul Însuși a postit, noi am aflat de asta și am aflat și de ce s-a întîmplat în timpul postului. Deci n-a ținut la secret.

        Exemplul personal are funcție didactică nu doxologică (adică slava deșartă). Am fost întrebat chiar azi din nou și din nou și din nou… de oameni tineri și sănătoși: CUM SĂ POSTIM? nimeni nu ne-a învățat practic asta.
        Sau altul: eu cred că nu voi putea, am simțit că mor de foame, că leșin, că nu mai pot.
        Aceste exerciții pe care le fac sînt spre ÎNCURAJARE ȘI ÎNVĂȚARE.
        Dacă eu pot, cardiac și slab de înger cum sînt eu, atunci și voi puteți. Iată ce trebuie să faceți. CAm asta este ideea.
        Nu înțeleg expresia dvs, o consider chiar ofensatoare și aștept probe: ”Marius Cruceru în articolele dumnealui, cam duce în derizoriu concepția despre post.”
        Sper că aveți proprietatea cuvintelor DERIZORIU și CONCEPȚIA. Părerea mea, la fel cum mi-ați demonstrat în discuția depsre distopie-utopie, este că nu aveți proprietatea cuvintelor pe care le folosiți și nici nu ați înțeles ce am spus.
        Despre leșinat sau infarct … acestea nu survin la cineva care pedalează chiar așa de ușor. Sînt semne de avertizare. Am destul de multă experiență ca să nu fac prostii împotriva instinctului de conservare. Am totuși încă un copil de crescut, stați liniștit!
        Vorba bunicii: sămînța rea nu moare ușor …🙂

        • Daniel spune:

          Am incercat sa va scriu in postul referitor la distopie-utopie…. dar n-am mai reusit pentru ca nu am putut salva postul respectiv, distopia descrie rezultatul dezastruos al utopiei de aceea se afla in opozitie cu utopia… Dumneavoastra ati spus ca e un termen neutru, dar nu prea are cum datorita faptului ca distopia reprezinta un avertisment asupra rezultatului implementarii utopiei.
          Recunosc ca fac si greseli si nu ma feresc sa le recunosc.
          Pe de alta parte as fi vrut totusi sa fiti explicit in ceea ce priveste folosirea termenului mai ales cand il caracterizati pe Domnul Isus.
          Vedeti dumneavoastra nu toti membrii din auditoriul dumneavoastra sunt de nivel academic.
          Eu tot mai cred ca nu l-ati folosit corect fie el si intr-un anumit context pentru ca nu ati catadicsit nici macar sa il definiti. Asta pentru ca tot faceati referire la proprietatea termenilor.
          Sa stiti ca hermeneutica nu are prea multe in comun cu prezentarea definitiei distopiei decat poate ca etimologie…. dar chiar si asa…
          E foarte usor sa descalifici o persoana atunci cand nu ai argumente intr-un anumit subiect…
          Cea mai simpla metoda cand nu ai argumente e sa jignesti… Asta am invatat-o de mult timp. E un mecanism de aparare… nu e el prea fair play dar te salveaza din situatii neplacute de fiecare data….
          Asta nunesc eu a duce o discutie in derizoriu.
          Am ecplicat de ce cred ca e o diferenta sa arati cum se posteste si sa fii competitional in ceea ce priveste disciplinarea trupului. Sunt 2 lucruri diferite….
          Ce ar putea sa inteleaga din acel exemplu coneva care e bolnav si nu poate posti?
          Ca si dumneavoastra sunteti bolnav si trebuie sa isi doreasca si el sa ajunga la o performanta asemanatoare? Nu 4 zile + 18 km de pedalat dar macar 2 + 10 km de pedalat?
          Dar daca i se face rau? Daca se uita cu jind la dumneavoastra pentru ca nu poate ajunge la performanta dvs?
          Daca va glorifica ca pe un super erou spiritual? O fi si asta vreun scop?… Intreb doar…
          Oricum nu mai conteaza… tot dvs. veti avea ultimul cuvant din cate imi dau seama si „monopolul” asupra adevarului.

          • Marius David spune:

            Stimate DAniel,

            1. distopia reprezintă proasta-poziționare față de ceva. Depinde unde luăm reperul. Exemplu. Isus este distopic în momentul în care spală picioarele ucenicilor. În raport cu ce este distopic? În raport cu așteptările de la un maestru, adică să fie slujit, să I se spele LUI picioarele. Este distopic atunci cînd este pe cruce în loc să fie pe tronul Israelului, este distopic cînd este pe măgar în loc să fie pe cal ca împărat, este distopic cînd este jertfă în loc să fie El Marele Preot. Acest gen de distopie este șocul administrat contemporanilor Lui, le înșeală așteptările lor, unui popor care are urechi, dar nu aude, are ochi, dar nu mai vede. Aceasta este ideea!

            2. dacă urmăriți cu atenție, am detaliat acest termen în contextul întregului discurs. Nu este nevoie de diplomă în teologie pentru prdicile mele. Dacă ar fi, atunci m-aș lăsa de predicare.

            3. Hermeneutica are de-a face cu înțelesul. Este arta și știința înțelegerii unui text. Eu v-am spus că problema este nu cu etimologia, ci cu textul și contextul.

            4. Nu văd unde anume v-am jignit. Dacă vă corectez anumite înțelegeri, poate fi o apucătură profesională. Cel legitim jignit cred că mă pot simți eu cînd îmi plasați vorbe și idei în gură și cînd insinuați, atacîndu-mi intențiile, fără a le analiza sau aștepta să vă explic. Mai întîi punem întrebări, dacă nu înțelegem ceva, nu tragem direct concluzii, acuzîndu-ne de ipocrizie și fariseism unii pe ceilalți. Dvs. faceți acest lucru. Eu m-am apărat cu argumente, iar acum strigați că v-am atacat. Acest proces mi-e foarte incomod.

            5. ORICINE poate posti, inclusiv diabeticii și cei bolnavi de cancer. Sub supravegherea medicului și cu sfaturi și indicații speciale. Tocmai de aceea fac aceste discuții publice. Ca să exorcizăm prostiile și miturile pe care le avem in cap și unii și alții. Unul dintre mituri este tocmai acesta: anumite persoane nu pot practica abstinența alimentară. Nimic mai greșit. Cunosc bolnavi de ulcer care postesc, dar sub regim și indicații speciale.

            6. Postul nu este concurs. N-am sugerat și nici nu cred că puteți citi în textul meu așa ceva: ”hai să facem concurs, băieți, cine mă ajunge, cine face mai mult”. Nicidecum! Paideuw, verb de la care vine lexemul pedagogie, înseamnă a conduce un copil de mînă, a călăuzi un pupil. Cînd îl duc pe Noah de mînă să îndeplinească o sarcină, fiți sigur că nu mă iau la întrecere cu el. Ar fi devastator. Am precizat foarte clar: scopul este PEDAGOGIC, nu SPORTIV!
            Vă rog să fiți atent la ce spun și ce comunic, fără să mai torsionați sensul frazelor mele. Alfel eu voi spune că este frumos afară și că mîine va ploua, iar dvs. veți spune că v-am jignit ca să mă apăr.

            7. Nu țin să am ultimul cuvînt. N-am nici monopolul asupra adevărului. Din nou, nu știu de unde ați scos-o. Am vulnerabilitățile mele. Am eventual ultimul cuvînt, gazdă fiind. Atît.
            Atît timp cît respectați regulile unui dialog la calm și rece, cu argumente și fără acuze și insinuări, fără epitete și calificative, nu țin să vă pun la punct.
            Erou spiritual n-am ținut să fiu niciodată pentru nimeni. Din această pricină m-am lăsat pe acest blog mai vulnerabil decît ar fi vrut colegii mei sau familia.
            Aici au transpirat și căderile și scădințele mele. Aici m-am lăsat jignit, tîrît, terfelit.
            Aș fi putut avea o pagină foarte țepoasă și oficioasă, fără comentarii, numai de predici, meditații, acatiste și pomelnice. Aș fi putut face o poză bună aici și auto=promovare cît încape.
            Am ales alt drum, cu pierderi tocmai pentru imaginea de ”super-erou spiritual”.
            Și dvs. v-aș fi putut răspunde mai puțin sincer și fără ne acordăm unul altuia atît de mult timp.

            Cu simpatie,
            mc

            • Daniel spune:

              Va muțumesc pentru răspuns.
              1. Nu cred că ați definit corect distopia, deoarece nu am întâlnit niăieri definiția dată de dumneavoastră, de aceea încă eu cred că ați abuzat de termen.
              proasta poziționare poate fi doar ca o consecință a implementării unei utopii… Am căutat foarte mult o definiție corectă și cred că aceasta este realitatea.
              Vă mulțumesc că mi-ați dat acele exemple, pentru că le-aș putea analiza, dacă îmi permiteți (în nume propriu, fără să vă pun cuvinte în gură) prin prisma acestei noțiuni.
              Atunci când Domnul Isus spală picioarele ucenicilor înșelând așteptările ucenicilor pe care le avea de la un maestru, ca să avem distopie trebuie ca ucenicii să aiba un înainte un ideal nerealizabil precum un maestru care are demnitate și nu se umilește spălând picioarele. Ca să fie distopic, Domnul Isus trebuia să facă acest lucru (să fie mândru, și exigent și să nu se coboare la nivelul ucenicilor umilindu-se, adică să aiba poziția Lui autoritară de lider) dar să le înșele așteptările fiind așa.
              Așa e definită distopia din câte am văzut…. si vă rog sa nu mă mai jigniți spunând că nu am proprietatea termenilor pentru că ce am scris eu se adlă în multe dicționare nu numai în dex. Exemplu:
              http://www.oxforddictionaries.com/definition/english/dystopia
              În acest link găsim următoarea afirmație:
              „It’s extremely difficult to imagine a realistic dystopia because we’re so tempted to create a caricature”
              Mai a un link: https://www.vocabulary.com/dictionary/dystopian
              De aceea cred că ați abuzat de acest cuvânt și din acest motiv nu L-ați caracterizat corect pe Domnul Isus Hristos.
              …….
              6. Nu torsionez sensul frazelor dumneavoastră, doar că nu văd sensul, fie el și pedagogic să duceți postul la extrem din punct de vedere fizic și să faceți din el o bravadă. Da așa ați făcut…. Ați fost în situația de a fi epuizat fizic cu riscul ca soția dumneavoastră să vă transporte înapoi acasă. Acela e momentul în care apar riscurile de leșin dacă continuați și totuși ați folosit fraze motivatoare gen „Yes, we can”. Păi nu e asta bravadă?
              7. Nu v-ați obosit să-mi explicați de ce țineți morțiș să explicați „pedagogic” că puteți atinge performanțe fizice demne de invidiat pedalând 18 km după 4 zile de întrerupere a alimentației.
              Sunt două conflicte aici…. nevoia „pedagogică” de a dsitruge un mit și rezultatul care poate fi o pricină de poticnire pentru mai mulți credincioși… De aceea v-am citat din Isaia 58 și din Matei 6: 6-18.
              Dumneavoastră vreți o excepție de la acele versete ca să arătați că se poate, dar rezultatul este capitalul de imagine spirituală și invidia.
              Se merită costul? Dacă ați fi spus sec am reușit să postesc 4 zile fără mâncare, era mai puțin eficient?
              Da, dar atunci nu puteau vedea studenții și fanii cât de „extraordinar” sunteți cum vă sacrificați de dragul experimentului, cu riscul de a vă face fani mai mulți sau invidioși și să fiți o pricină de poticnire, chiar cu riscul de a ignora Isaia 58 și Matei 6: 6-18.
              Nu o să mai repet acest detalii…. deja le-am repetat prea mult.
              După cum spuneam, dumneavoastră aveți ultimul cuvânt,
              Să știți că vă apreciez, dar mi-am făcut obiceiul să nu ridic pe NIMENI pe piedestal, orice om poate greși, fie el și lider evanghelic și nu mă feresc să o spun atunci când se întâmplă…. Mai ales atunci când mesajul e public, iar în acest caz nu cred că greșesc (făcând observații într-un mesaj public)
              Dumnezeu să vă binecuvânteze!

              • Marius David spune:

                Stimate Daniel,
                eu am oprit discuția aici,
                se pare că rămîneți la concluzia dvs. cum că aș fi un tip nesigur pe mine, dornic de aplauze ca un adolescent de încurajările fetelor din tribună.
                Nu vă pot convinge cu argumente raționale din cîte văd, așa cum nu vă pot convinge de exisetnța ariilor semantice.
                N-ați citit cartea mea pe Predica de pe Munte în care fac acest fel de definiri și redefiniri (a propos, am muncit la o carte întreagă ca să fac chestiunea, nu am dat o căutare în DEX și gata), dar dvs. rămîneți la propriile definiții împrovizate într-un comentariu pe blog.
                Doriți cu orice preț să vă trageți dreptatea pe turtă.
                Prețul este chiar dialogul însuși.
                Eu nu cred că se poate purta o discuție serioasă doar din cîteva searciuri pe google.

                Despre post am mai discutat și v-am dat exemple biblice. Scoateți textele din contextul întreg al bibliei. V-am mai spus: există mai multe tipuri de post. Există postiri comunitare, publice, există postiri private. Aceasta a fost o postire comunitară, publică.

                Dvs. insistați să mă caricarizați și să îmi caricaturizați acțiunile, făcute cu bune intenții în termeni ca ”bravadă” și ”fariseism”.
                Nu cred că sînt multe de spus atunci cînd vă disprețuiți partenerul de dialog în astfel de termeni, făcînd procese de intenție și caricaturizîndu-l.

                Vă pot indica alți blogări care să continuie astfel de dialoguri și apoi să le și afișeze în continuare drept articole.
                Eu nu fac așa ceva.
                Deci vă invit să vă păstrați concluziile.
                Cît despre mine, din cînd în cînd voi continua să fac astfel de chemări și voi mai face astfel de bravade și acțiuni periculoase.
                Pînă la coadă… Psalmul 139:16 este valabil și pentru mine și pentru dvs.
                Cît despre mine … mai bine mor cu ghidonul în mînă decît cu tastatura pe dește.

                Cu simpatie,
                mc

          • Mecanick spune:

            Stimate Daniel am si eu cateva observatii …neacademice daca nu va suparati . Ati vazut vreodata , indiferent de educatie , un om perfect ? Sau ati vazut vreun pastor care sa fie perfect si sa aiba acceptul tuturor ? Pastorii sunt tot oameni la o adica ,nu ? In gramatica exista mai multe perfecturi …simplu [ eu citi tu citisi noi citiram ] , compus , mai mult ca perfectul . Ma intreb daca intentia dv a fost sa completati ceva referitor la tema postului biblic sau doar sa criticati .” Eu cand postesc, ma feresc sa fac din asta un prilej de a arata sau cel putin ”…..spuneati dv dar tocami asta ati facut . CS Lewis spunea ca ”daca zici ca nu esti mandru faci un pacat si mai mare ..devii foarte mandru” . Fiecare om are o doza de mandrie dar parerea mea neacademica este ca ati depasit un pic linia . Poti sa le spui oamenilor intr-un mod elegant [ asa ca si cantarea ] : Pocaieste -te omule pana inca nu-i tarziu ! dar poti fi si neacademic , in anumite situatii : Pocaieste-te fraiere , nu te juca cu viata ta ! Important este ca mesajul sa fie inteles de toti ….Cu respect !

            • Daniel spune:

              Ok Imi cer scuze daca am lasat sa se inteleaga acest lucru…
              Stati linistit… nici eu nu am nimic de a face cu lumea academica.
              Totusi, un mesaj public trebuie analizat.
              Mai repar daca mai este posibil…. cu toate ca un crestin ar trebui sa accepte intentiile bune, astfel o spun raspicat.
              Imi place de domnul Marius Cruceru, iar acuzatiile nu au fost atât de jignitoare….
              Am scris: „Aveti grija ca asa faceau si fariseii”
              Nici macar nu l-am facut fariseu, ci am lansat un avertisment ca sa nu devina fariseu conform invataturii Domnului Isus dintr-un text biblic.
              Nu stiu daca va aparea acest mesaj… dar e bine de stiut domnule Marius ca dreptul la replica e normal printre crestini atunci cand suntem civilizati si nu avem un orgoliu exacerbat…🙂
              Il urmaresc cu placere pe domnul Marius Cruceru in predicile dumnealui dar nu sunt intotdeauna de acord cu tot ce spune dumnealui.
              Cu respect!

    • Marius David spune:

      Mecanick, mulțumesc de încurajări!🙂

  3. Eliza Tilvaru spune:

    Frate Marius, am urmarit toate postarile din saptamana postului, cu mult entuziasm, in sensul motivarilor si provocarilor pe care mi le-ati transmis personal. Si noi, in biserica de la Focsani, la finalul fiecarei carti studiate, anuntam un post de o saptamana, public, si fiecare impartaseste pe grupul online sau la grupul de casa, provocarile, transformarile, luptele, BIRUINTELE, infrangerile si deciziile din saptamana respectiva. Le povestim, efectiv. Niciodata nu am indraznit sa judecam trairile unul altuia, exprimate verbal sau in scris, sau sa consideram ca cineva pretinde a fi mai spiritual decat altcineva…oricum suntem chemati sa privim pe ceilalti mai presus de noi insine, iar cand fratii nostri au biruinte in diferite domenii, aceasta chemare ar trebui sa fie mai lesne de implinit, nu?

  4. Alex Ciocan spune:

    Cred că foarte mulți și-au pus întrebarea asta: de ce doarme Dumnezeu atunci când apare nedreptatea…

    Cred că ne-am obișnuit toi să credem într-o divinitate care ar trebui să intervină când, de fapt, există acolo sus dar nu intervine niciodată… Ne-a lăsat nouă putere.

  5. Ioan Joldes spune:

    Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s