Ziua 6 – simțăsc enorm și văz magistral – despre ce ne mai rugăm ..

Este ziua 6. Probabil, dacă nu eram în lipsa alimentației normale, aș fi avut un accident. Din pricina începerii acestui post (inițialmente pentru familia Bodnariu în special, pentru copii în general, apoi pentru Florin Barbu și celelalte familii cărora li s-au arestat copiii de către instituții), simțurile mi s-au ascuțit. Foamea produce un proces în care instinctul de vînătoare ajunge paroxistic. Miroși totul, auzi și ce nu ai fi auzit înainte, vezi mai clar, simți pericolul mai intens. Văd dudele de la 150 de metri, cireșele de la 200🙂. Știți că cireșele au miros? Au miros de ceai pentru rinichi …

Repet, ca să nu uităm, postul nu este cură de slăbire. Am detaliat în cursul conferințelor despre disciplinele spirituale. Tocmai acesta este scopul postului, să ni se ascută simțurile spirituale, să înțelegem ce dorește să ne comunice Dumnezeu, să ne smerim, să ne pocăim. Bonus? Simțurile biologice se ascut asemenea.

Eram pe șosea spre Hidișel. Am simțit cum se apropie periculos din SPATE o mașină cu înghețată. Dumnezeu mi-a dat gîndul ăl bun să trag ușor dreapta, intrînd pe griblură. Am simțit presiunea vîntului din spate. Dacă nu mă trăgeam, m-ar fi agățat cu siguranță. O fază oarecum paralelă la coborîrea dinspre intersecția cu Mierlău. Ceva ce nu înțeleg nici acum m-a anunțat că cel care vine în sus pe serpentine va intra pe contrasens.

Azi am încercat peste 60 de km, fiind ziua a 6-a. Am fost curios cum se comportă trupul la presiuni de acest fel. Am pedalat cu mulți nervi și vedeți mai jos de ce anume (66 km, 3 ore, 140 batai pe minut media, 1500 de calorii consumate, 48 de minute numai de urcări). Iată pentru ce trebuie să ne mai rugăm, pentru astfel de căderi, perversități și pentru rușinea copiilor lăsați în urmă de un astfel de tată.

Continuăm să ne rugăm pentru copiii noștri, pentru copiii noștri și ai altora, dar și pentru cei care se cred copii, mintea fiindu-le stricată.

 

Iată de ce am pedalat azi pe nemîncate și cu nervi.

sursa

Mărturisesc. Am fost mînios! Adrenalina și-a spus cuvîntul pe toată durata cursei.

Cînd am ajuns acasă eram epuizat. Am adormit întins pe covor în sufragerie pentru 35 de minute. Cînd am vrut să mă ridic aveam crampe în tot corpul. Lipsa calciului și altor minerale și săruri aruncate prin transpirație începe să își spună cuvîntul.

Să continuăm ne rugăm pentru copiii noștri! Merită toate crampele noastre!

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în acțiuni umanitare, cugetări de pe bicicletă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Ziua 6 – simțăsc enorm și văz magistral – despre ce ne mai rugăm ..

  1. mariusteodoru spune:

    Ma duc si eu la pedalat!!!

  2. Daniel spune:

    Eu cand postesc, ma feresc sa fac din asta un prilej de a arata sau cel putin a insinua tutror fanilor cat de spiritual sunt, sau la ce nivel spiritual am ajuns … sau indirect transmiteti ideea exemplului personal cu un pic de mandrie personala…
    Intr-un post anterior ati ajuns pana acolo incat insinuati ca dupa 4 zile sti ajuns din punct de vedere spiritual la nivelul martirilor.
    Hai sa fim seriosi, daca motivul postul se intrepatrunde cu dorinta de a-ti fi apreciata calitatea spirituala atunci acest post este macar putin asemanator cu cel pe care Domnul Isus Hristos ii acuza pe farisei ca il fac.
    Cand postesti e bine sa stii tu doar tu si Dumnezeu, evolutia spirituala din acea perioada si mai ales durata, din simplu motiv ca atragi invidie si oamenii tind sa iti atribuie etichete de campion al credintei pentru faptele dumneavoastra spiritusle expuse cat mai ostentativ cu putinta…. aveti grija, ca asa faceau si fariseii…

    • Marius David spune:

      Stimate domnule Daniel,
      ați atins o problemă extrem de importantă. Cumva așteptam o astfel de abordare.
      1. mai întîi v-ați prins într-o capcană retorică. Dați-mi voie să glumesc.🙂 Spuneți: ”eu cînd fac ce fac nu fac ca dvs. Deci sînt mai bun!” Corect?
      2. Ideea exemplului personal nu este nebiblică și rea. Apostolul spune: călcați pe urmele mele căci și eu calc pe urmele Domnului. Oare n-ar trebui să avem același… tupeu? Eu cred că da. Mă exasperează genul de comentarii de tipul… să nu vă uitați la mine, eu nu sînt bun, uitați-vă la Domnul Isus, noi mai greșim, noi sîntem păcătoși. Domnul ne-a sfătuit să fim sare și lumină, să facem fapte bune ca TAtăl să fie glorificat. BA, mai mult, ne-a spus să ne îndemnăm la dragoste și fapte bune.
      3. Nu văd unde aș fi insinuat că am ajuns la nivelul martirilor. Dați-mi citatul. Vă rog insistent!
      4. Posturile și postirile sînt de multe feluri. Există o întreagă taxonomie a postirilor. Sînt posturi private, intime, cele desre care vorbește Domnul în predica de pe Munte. Acelea nu trebuie să fie motive de laudă. DAr sînt și posturi publice, chemări publice la pocăință, anume expuse. Vezi pocăința ninivitenilor. Acolo împăratul a dat exemplu și apoi toată cetatea a fost chemată să arate public pocăința. Au existat și alte postiri de genul Esterei, MArdoheu, DAniel, Moise, Ilie, Pavel cu juruința lui, care s-a arătat și prin tonsură.
      Deci există o dimensiune intimă a actelor și disciplinelor spirituale și una publică. Problema delicată este … cînd una și cînd alta.
      De această dată, din pricina problemei PUBLICE legată de familia Bodnariu, am chemat mai mulți la un post prelungit, PUBLIC, pentru rezolvarea acestei probleme. Slavă Domnului că imediat a răspuns îndelungelor osteneli ale altora. Nu văd relația cauză-efect între această chemare la post (de fapt inițialmente a fost a fratelui pastor Cristian Ionescu) și eliberarea copiilor Bodnariu. Aici chiar nu vreau să ne luăm prea în serios. În primele zile au început 15 persoane pînă în a treia zi. Astăzi au mai rămas 3 persoane, care au ținut 7 zile pentru diferite probleme legate de tema postului: situația copiilor abuzați din lume, din țările sărace, copiii folosiți în industria pornografică, copiii abuzați de părinți, bătuți, molestați et c. Nu aveți idee cît de mare este problema.
      5. Sper să atrag nu numai invidie, sper să atrag acel gen de competitivitate pentru ca alții să încerce și să se bucure de beneficiile fizice și spirituale ale postului. dacă am reușit să vă stîrnesc, mă bucur.🙂
      6. Lăsați, tocmai din pricina acestui spațiu, mă cunosc prietenii și neprietenii ca pe un cal breaz. Nu este cazul să fiu bănuit de prea multă sfințenie, iar ”campion al credinței” în dreptul unui biet profesoraș de greacă clasică, care se chinuie cu scădințele din propria viață, cu răutatea, cu cinismul, cu sarcasmul, multe altele, pe care le știe mai bine iubita mea…. lăsați. Nimeni nu mă bănuiește pe mine că aș fi cumva vreun sfînt coborît de prin icoane, iar după aceste 7 zile n-a început să îmi apară aureolă în jurul capului. Dimpotrivă …🙂

  3. aloptulea spune:

    Mie imi prind bine relatarile fratelui Marius despre post şi alimentație. Sunt crâmpeie din experienta dumnealui, pe care le impartaseste cu noi, şi care la unii ne sunt de folos.

  4. Pingback: Ziua 7 – Neputință | Marius Cruceru

  5. Eliza Tilvaru spune:

    Frate Marius, am urmarit toate postarile din saptamana postului, cu mult entuziasm, in sensul motivarilor si provocarilor pe care mi le-ati transmis personal. Si noi, in biserica de la Focsani, la finalul fiecarei carti studiate, anuntam un post de o saptamana, public, si fiecare impartaseste pe grupul online sau la grupul de casa, provocarile, transformarile, luptele, BIRUINTELE, infrangerile si deciziile din saptamana respectiva. Le povestim, efectiv. Niciodata nu am indraznit sa judecam trairile unul altuia, exprimate verbal sau in scris, sau sa consideram ca cineva pretinde a fi mai spiritual decat altcineva…oricum suntem chemati sa privim pe ceilalti mai presus de noi insine, iar cand fratii nostri au biruinte in diferite domenii,
    aceasta chemare ar trebui sa fie mai lesne de implinit, nu?

    • Marius David spune:

      Mulțumesc, Eliza.
      Da, cam asta este ideea, postul public, ca în Neemia, precum a făcut Ezra, precum în cartea Esterei.
      Sîntem chemați să privim la Domnul, nu la oameni.
      Nu există olimpiadă de post. Nici premii în bani!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s