Postul lui Daniel – ziua 13, zi de solitudine (”privește-MĂ!”)

Astăzi am ales 10 ore de post de oameni, relații, aglomerație. Cînd planific așa ceva, îmi iau un drum de vreo 500 de km singur. Nu apăs butonul radioului. Completă liniște în zgomot de rulaj. Fără opriri, fără în-fățișări de niciun fel.

În solitudine m-am luptat cu o întrebare, de fapt cu două întrebări pe care le-am lăsat ieri tinerilor de la Providența:

  1. Cine este Dumnezeul meu? Este Același cu Dumnezeul Scripturilor sau o închipuire? Este un idolaș gata de treabă și lucrare cînd vreau eu, sau este Stăpînul, Atotputernicul, Cel pentru Care este atît de greu să ne găsim cuvintele descrierilor? Cum umblu eu cu Dumnezeul meu?
  2. Cine sînt eu de fapt? Cel ce mă poartă mama în gînd, soția, cel ce sînt văzut de copii, cel văzut de studenți, enoriași, cunoscuți, prietenii feisbucăriți pe mine? Cine sînt cu adevărat? Cel care mă vede Dumnezeu? Mă văd eu așa cum mă vede Dumnezeu? Pot să fac acest transfer de aplicație?

Cineva mi-a trimis acest superb poem, care este un ajutor extraordinar în răspuns la cea de-a doua întrebare (sîntem suma experiențelor și relațiilor noastre?)

Iată poemul AICI.

…..I’m now an old man, and nature is cruel,

It’s jest to make old age look like a fool.

The body, it crumbles, grace and vigor depart,

There is now a stone, where once I had a heart.

But inside this old carcass a young man still dwells,

And now and again, my battered heart swells.

I remember the joys, I remember the pain,

And I’m loving and living, life over again.

I think of the years, all too few, gone too fast,

And accept the stark fact that nothing can last.

So open your eyes, people, open and see:………

 

Și acum postul:

Dimineață – laptele de turmeric (laptele de aur, voi reveni cu rețeta mea proprie)

și un espresso la ruta 60, unul dintre cele mai bune din țară. A fost doppio. Se face acolo așa cum trebuie. Cana opărită, puțină apă trecută prin cafeaua proaspăt măcinată, la presiune mare. Acolo, în cana aceea, sînt două cafele!

2016-02-13 10.38.46

Prînz – o salată, una dintre cele mai bune pe care Natalia le va fi făcut vreodată. De data asta a fost baby spinach. Pe drum am mai luat suc de portocale. Excelentă ideea celor de la OMV cu portocalele, a celor de la Socar, cu rodiile!

2016-02-13 18.47.10

Seara – i-am furat unul cîte unul cartofii Nataliei, cartofii copți. Este surpriză de Sfîntul Valentin (pe care noi, pocăiții, oricum nu îl ținem, că nu ținem sfinții, dar asta este altă poveste.) I-am făcut surpriza să o eliberez de cartofii pregătiți pentru musaca. I-am mîncat unul cîte unul și a avut mai puțini de tăiat, de pregătit, deci… mai puțină muncă!

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în disciplinele spirituale, Sanatate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Postul lui Daniel – ziua 13, zi de solitudine (”privește-MĂ!”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s