45 de lucruri pînă la 45 de ani

Pe cînd am împlinit 40 am spus că, după 45 de ani, mă pot considera deja bătrîn. Acum parcă nu prea îmi vine să îmi lipesc eticheta de frunte. Dorim să ne amînăm bătrînețile, deși în perioada antichității clasice, Cicero s-ar fi considerat bătrîn și ne-ar fi sfătuit la comportament presbiterial, avînd în vedere statisticile și faptul că 50 de ani era o vîrstă greu de atins. Billy Graham spunea că îi învățăm pe oameni să moară, dar nu îi învățăm ca pastori cum să îmbătrînească bine și corect.

Un lucru este sigur: am trecut cu mult de jumătatea vieții. Cu doi frați antecesori, care s-au dus la răsplătire cu fractură de cord, unul la 47 și celălalt la 59 de ani, eu îmi aștept ruperea mea în pace și cu oarecare răbdare neliniștită. Fibrilațiile din ce în ce mai dese și din ce în ce mai lungi anunță soarta oricărui fibrilant: ultima, din care nu se va mai ieși prin convertire chimică sau electrică, ci pe ușa spre veșnicii.

Pînă atunci să încercăm să trăim cu folos. Poate că anumite gînduri vă vor folosi să nu mai faceți greșeli pe care eu le voi fi făcut. Iată cîteva dintre lucrurile pe care le-am învățat de-a lungul unei vieți, pe care aș dori-o doar la jumătate acum.

  1. Pînă la 20 de ani timpul trece greu, după 30 de ani timpul trece mai repede. După 40 de ani timpul trece, trece, trece … și îi simți curgerea prin vene, prin articulații, prin ochi.
  2. După 40 de ani descoperi că ai genunchi. Dacă faceți planuri pentru case, nu le faceți cu etaj. De asemenea, dacă tot le-ați făcut etaj, nu faceți dormitorul sus și baia jos! Secretul acesta îl veți descoperi la 50 de ani.
  3. Dacă la 20 și 30 de ani făceam planuri pentru carieră, acum, cînd am o modestă carieră, consider că cel mai important lucru din viața mea este familia. Am regretat mult din timpul dat altor lucruri și răpit familiei.
  4. Convertirea! Dacă aș lua-o de la capăt, tot devreme aș porni în călătoria creștină (anul trecut am celebrat 30 de ani!)
  5. Natalia! Dacă aș lua-o de la capăt, tot devreme m-aș căsători! (Anul acesta aniversăm 25 de ani de căsnicie!) TOT CU EA!
  6. Copiii! Dacă aș lua-o de la capăt, tot devreme i-aș chema în viața noastră! Deși acum este greu, cînd mai avem doar cîteva luni împreună și intrăm în dulce disoluție prin căsătoria Neriei. Neriah, Naum, Noah, Dumnezeu ne-a dăruit copii nemeritați!
  7. Prieteni buni? Dumnezeu m-a binecuvîntat cu tot felul de prieteni. Și nu mă refer la cei de pe rețele de socializare. Dar am descoperit că ”nu-i prieten lui Isus asemenea … nimenea” 🙂
  8. Blestemat este omul care se încrede în om și uneori om de încredere îți poate fi o trestie în care, dacă te sprijini, îți vei străpunge mîna.
  9. Bani! Am învățat să trăim cu puțini. Prima noastră proprietate comună a fost chiar o lingură. De la lingură am început și am fost fericiți. Foarte fericiți!
  10. Bancă? Cînd o văd, trec pe partea cealaltă. Ne-am împrumutat de vreo patru ori în viață, dar de la prieteni buni și apropiați.
  11. Lucrurile? După ce hoții ne-au spart casa, am văzut ce repede se pot pierde lucrurile la care ții. Colecții, adunături? Acum scriu despre sărăcire.
  12. N-am fost niciodată avut și n-am invidiat avuția. Ne-am mulțumit cu o sărăcie decentă și îi mulțumesc Nataliei că a acceptat acest standard de viața. Lui Dumnezeu Îi mulțumesc că ni l-a asigurat.
  13. Am descoperit între timp că cele mai mari avuții sînt amintirile cu cei dragi și în acestea am investit, în călătorii împreună, în timp (prea puțin, după cum judec acum) de calitate petrecut împreună.
  14. Citirea Bibliei în fiecare an mi-a spălat creierul și mi-a fost de folos în vîrtejurile vieții. Am reluat-o an de an cu mai multă uimire și mai mult entuziasm.
  15. Am trecut de cîteva ori la milimetri de moarte. De fiecare dată aceste experiențe m-au ajutat să prețuiesc și mai mult viața.
  16. Tratați-vă de bolile care își arată colții încă din anii tinereții. La 45 de ani se cronicizează.
  17. Formați-vă lecturile pînă la 30 de ani, următorii ani sînt pentru sinteze și producție.
  18. Mișcați-vă! Chiar o scurtă plimbare poate fi destul pentru limpezirea gîndurilor și venelor și arterelor. Întotdeauna mișcarea, chiar și după fibrilații, mi-a fost mare prieten și ajutor.
  19. Nu disprețuiți singurătatea, cînd Dumnezeu și oamenii vă fac parte de ea. Au fost vremuri de căutare și regăsire în vremurile în care am fost izolat. Acelea au fost cele mai cumplite teste ale caracterului.
  20. Nu vă negijalți concediile! Planificați-le din timp și executați-le! Mare prostie am făcut în primii 12 ani de profesie. Nu mi-am luat concediu. Am continuat să lucrez ca un disperat. Acum plătesc chitanțele.
  21. Nu lăsați lăstarii de amărăciune și frustrare să vă invadeze spiritul. Sînt apoi foarte greu de smuls. Pier greu și alungă bucuria și nădejdea. Am fost prea mulți ani acrit. Ani pierduți.
  22. Nu intrați în bătălii pe care nu le puteți cîștiga sau, dacă le cîștigați, miza este prea mică. Am purtat multe bătălii de-a lungul ultimilor 25 de ani. Multă pierdere de vorbe în vînt și conflicte inutile, prietenii pierdute, oameni răniți. Îi mulțumesc lui Noah pentru timpul pe care îl consumă și acum mă ferește de încrucișări de săbii în dueluri fără rost.
  23. După 40 de ani am început să văd mai clar că nu toate cauzele sînt demne de viața noastră și nu toate sînt încrucișări între viață și moarte.
  24. Abia după 40 de ani am început să prețuiesc disciplinele spirituale pe care nu am pus preț în tinerețe, pe care discipline le-am executat fără entuziasm și fără prea mare tragere de inimă. Acum văd rezultatele.
  25. Cele mai mari păreri de rău? De multe ori m-am grăbit să vorbesc în numele adevărului fără dragoste sau fără informație de ajuns sau fără amîndouă. Am amînat lucruri pe care ar fi trebuit să le fac la vreme. Am făcut prea devreme lucruri pe care trebuie să le fi amînat.
  26. Cele mai mari bucurii? Vestirea Evangheliei, pastorala, misiunile în Oltenia alături de familie, ucenicia peripatetică alături de ucenici, studenți, tineri.
  27. Mă bucur că nu am publicat mai devreme. Văd cum mi s-au schimbat mai ales în ultimii 5 ani idei care ar fi fost toxice necoapte încă.
  28. O comunitate dragă? Biserica! Biserica din Aleșd, biserica din Potcoava, Bircii, Scînteia, Iași. Bisericile în care am crescut și ne-am format.
  29. La 45 de ani deja încep să îmi îngrop prietenii. În ultimii 2 ani și jumătate am fost înconjurat de 10 sicrie ale unor dragi. Acum prețuiesc mai mult timpul petrecut chiar la o cafea cu un prieten. Am devenit mai îngăduitor și evit subiectele pentru care aș fi sărit peste masă cu alte ocazii. Știu că s-ar putea să fie ultima noastră întîlnire.
  30. La 45 de ani deja am trecut cu ai noștri primi copii prin adolescență. Acum îmi dau seama că panica inițială era neligitimă. Adolescența va trece. Rămîne buna creștere. Sper să nu mai facem aceeași greșeală cu Noah.
  31. De trei ani de zile am realizat că nu ne putem mîntui copiii. Este slujba lui Dumnezeu. Dar trebuie să îi educăm. Sînt lucruri diferite.
  32. Hobbiurile? Mi-aș fi pierdut mințile fără unele dintre ele, sănătatea, fără altele. Călăria, ciclismul, parapantele, arcurile, cuțitele, chitarele, toate își au rostul și rolul lor. Hobbiurile nu sînt joacă de oameni mari. Mă tem de oameni fără pasiuni. Le lipsește creativitatea și, odată cu ea, simțul umorului. Lipsa simțului acestuia vădește o îngrijorătoare lipsă a inteligenței.
  33. Trebuie să admit că am devenit din ce în ce mai selectiv în privința oamenilor și lucrurilor. După o anumită vîrstă calitatea contează. Mușamaua îmi repugnă în fața pielii autentice. Placajul mă deprimă în fața lemnului adevărat. Margarina îmi este străină de ani buni de zile în fața untului. La fel și cu oamenii. Există oameni făcuți din margarină, placaj și mușama!
  34. Credeam că după 40 de ani nu voi mai plînge. Voi fi destul de tare. Este invers și nu este rușinos!
  35. Albirea și ridurile sînt o binecuvîntare. Ne aduce aminte că este întoarsă clepsidra și nisipul curge. Le privesc cu pace și sper ca într-o bună zi să fiu mîndru de riduri și de perii albi ca semne ale înțelepciunii.
  36. De vreo cîteva luni mă rog insistent să sfîrșesc bine. Mă rog să mă omoare Dumnezeu înainte de a face cumva de rîs familia, lucrarea, Biserica, Evanghelia. Este atît de greu să sfîrșim bine. Apostolul ne îndeamnă să ne uităm nu la vîrsta maturității unora, ci la sfîrșitul lor de viețuire.
  37. Am simțit în multe situații din viață călăuzirea lui Dumnezeu așa de concretă precum o suflare peste umăr. Au fost și neascultări. Acum le regret.
  38. Pe la 40 de ani am descoperit alimentația sănătoasă: turmeric, ulei de cocos, brocolli etc. Mi-aș fi dorit să le fi descoperit măcar pe la 30 de ani.
  39. În ultimii ani am înțeles mai mult ce-au făcut bătrînii noștri pentru noi, în special mama. Mult sacrificiu! Acum, apropiindu-ne de senectute, sper să ne fie și nouă răsplătite sacrificiile.
  40. Spaime? De decizii greșite! Nu mă tem de întuneric, moarte, boală, singurătate. Mă tem de decizii greșite! Și am multă experiență în acestea!
  41. Visuri? Visez noaptea foarte rar și atunci cu totul ciudat și de nereținut. Urăsc somnul și acum plătesc. Dacă ar fi să mă întorc în timp, aș dormi regulamentar! 8 ore pe noapte.
  42. Visuri de zi? Să mă mut la țară, într-o casă țărănească de chirpici sau lemn, mică, pentru noi doi și Noah. Să vadă Noah rațe vreo două și capre, tot vreo două. Să avem o mică grădiniță pentru Natalia îmbătrînită și un mic atelier de lutierie pentru mine pensionar.
  43. Dacă mor între timp? Să fiu înmormîntat pe deal la Aleșd. Este un loc bun de așteptat revenirea Domnului, printre sfinții pe care i-am înmomîntat în ultimii 20 de ani.
  44. Planuri de viitor? DAcă Dumnezeu îmi mai dă viață, să scot vreo trei proiecte de sertar și alte patru sau cinci proiecte coapte. Un raft mic de cărți. Nimic mai mult.
  45. Cînd va veni vremea sper să fiu pregătit și să mor decent, fără isterii și frici. Am început pregătirea de la 36 de ani. Aș dori, dacă se poate, să trăiesc pînă la 72 de ani. Mi-am așezat deja contorul invers, cu un foarte puternic sentiment că s-ar putea defecta mai devreme.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, Gînduri, Jurnal de tată imperfect, Meditaţii, Pt. studenţii mei, zîmbetu din colţu gurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la 45 de lucruri pînă la 45 de ani

  1. Roxana Popescu zice:

    Frate Marius, la punctul 31 spuneti „De trei ani de zile am realizat că nu ne putem mîntui copiii. Este slujba lui Dumnezeu. Dar trebuie să îi educăm. Sînt lucruri diferite.” Poate ne scrieti noua, celor cu copii inca mici, cateva lucruri despre cum sa ne educam copiii, cateva principii pe care le-ati aplicat si care au dat roade. Fiti binecuvantat de Domnul nostru Isus!

  2. Calin zice:

    Nu am mai comentat niciodata, chiar daca s-a intamplat sa nu fiu deacord cu anumite afirmatii din articole precedente. Aceasta lista insa, e binevenita de la o persoana matura (trecuta prin viata) si tare mi-as dorii sa aplic multe puncte in viata mea. Ma tot rog pentru intelepciune si citesc pentru a o dobandi, insa din lista asta vad ca unele lucruri se invata cu trecerea timpului si cu inaintarea in viata.

  3. Alex M zice:

    Aceeasi varsta. Subscriu la punctul 34. De la cel infundat, pe ascuns , la cel de tipul lui Iosif cand si-a recunoscut fratii. Sa recunoastem, plansul dupa voia lui Dumnezeu provoaca eliberare.

  4. Gabriela zice:

    Pace, am o intrebare poate un poc mai personala. Bunicul din partea mamei , Ion Arvat, a fost pastor la Turnu Severin. Si am auzit deseori numele Cruceru. Ma intreb daca este vre-o legatura intre aceasta persoana si dumneavoastra. Multumesc.

    • Marius David zice:

      Pace, da, există,
      Fratele Arvat a fost cel care l-a sfătuit, apoi l-a căsătorit pe tatăl meu cu mama mea,
      au fost buni prieteni, a fost omul care i-a fost un fel de confesor și sfătuitor, un fel de tată spiritual.
      L-am cunoscut personal pe fratele, cînd venea pe la nenea Florea, părintele meu spiritual și unchiul meu.

  5. Pingback: Ne-am mutat! A 12-a oară (1) | Marius Cruceru

  6. Pingback: Ce-mi doresc eu … mie! | Marius Cruceru

  7. Eduard T. zice:

    Referitor la Pct 2: marturisesc ca mi-am construit o mica chiliuta din lemn, zis „birou” sus la mansarda, iar fierestraul, ciocanul si cuiele, tot acolo le tin. Cand am ceva de reparat prin casa, trebuie sa urc scarile de 100 de ori. Imi pare foarte bine de acest fapt (!), pentru ca sunt silit sa fac multa miscare si la cei 56 de ani ai mei, e perfect pentru sanatatea mea. Nu mut sculele jos, decat cand m-or lasa genunchii! Ii simt bine dupa 100 de urcari-coborari, dar tot mai puternici! 🙂 Stiu frati in zona Prahova, care se urca prin pomi sa taie crengile la varste de peste 75 de ani. N-au nici o treaba ei cu bolile si cu doctorii pentru ca fac munca fizica tot timpul… In natura mai ales – e minunat. Recomand oricarui om care nu vrea sa-si petreaca batranetea prin spitale, sa-si faca baia sus si bucataria jos 😀 (sigur ca pentru cardiaci pot fi niste restrictii, e de inteles…).
    Referitor la pct. 45, sunt in perfect asentiment. Cred ca idealul trecerii in vesnicie este ca la un frate de la noi, care a plecat in 2 zile (infarct, rau, spital, plecat…), dupa o viata de om activ si sanatos. Ca parca e mai bine sa-ti iei totusi la revedere de la cei dragi, decat sa mori brusc si sa nu stie sotia ta care facturi au ramas neplatite sau cum sa-ti dezactiveze contul de Facebook. Tata i-a lasat mamei o lista cu toate actele, cheile, unde trebuie platita fiecare factura, etc.. A avut un pic de timp. Si pe Ezechia l-a anuntat Domnul: „puneti in randuiala casa…” . Pentru ca ii era drag, a vrut sa-l anunte. Si pe Avraam l-a anuntat despre Sodoma si Gomora din acelasi motiv. Ma rog la El sa nu mor intr-un accident de unde sa ma scoata pompierii sub forma de „efecte personale” intr-o punguta… si nu va doresc nici dvs. E mult mai frumos sa moara omul lui Dumnezeu in patul lui, in casa lui, inconjurat de cei dragi. Dar este dupa cum hotaraste El, noi putem doar sa ne rugam.
    Am citit pct 9 si 12 cu admiratie. Pocaitii de azi sunt tot mai mondeni si mai luxosi, mai preocupati de acest aspect ca niciodata, dar eu am ramas prea in urma, un taran care nu are timp si nici bani de Occidental House’s Design, asa ca nu invitam la noi decat oameni despre care stim ca sunt ca noi si nu pun pret pe frumusetea gresiei si faiantei din baie si nici nu pleaca din casa noastra bombanind si barfind. Va admir ca nu apreciati averile pamantesti, poate o sa treceti si pe la noi intr-o zi 🙂
    Pentru aceleasi lucruri de la pct 36 ma rog si eu. La 45 de ani exista o sansa marita de a termina viata exemplar, cu final glorios, dar dupa 55, 65… devine tot mai greu sa ramai la fel de „erou al credintei”. Satana e tot mai dur si preseaza tot mai mult crestinul sa nu aiba parte de un sfarsit bun de dat exemplu pentru ceilalti. Oamenii asteapta de la tine tot mai multa intelepciune, iar tu simti ca devii din ce in ce mai mai slab, mai obosit, poate mai senil. Slabiciunea, neputinta, boala, depresia, sunt oportunitati bune pentru Satana sa-ti strice un potential „sfarsit exemplar”.
    Am citit si celelalte puncte cu placere (multumim frumos! 🙂 ), si da – fara pasiuni, se ajunge repede la boala si sminteala. Mi se pare un dar de sus, un mare har, sa te poti bucura de un „hobby” care poate aduce castig si pentru cer (adica prin el, sa poti ajuta si pe altii intru mantuirea sufletului lor).
    Multe binecuvantari si sanatate si sa auzim de 55, 65, 75, 85, etc.. Dar sper ca Domnul sa vina totusi cat mai curand si sa nu ne lase sa ne numaram anii prea muit, sa ne tot lungim ochii si urechile cu asteptarea venirii Lui 🙂

    • Marius David zice:

      va felicit pentru condiția fizică și la mai mult! Sper și eu să mă mișc cel puțin la fel de bine la 56 de ani.
      da, am auzit de fratele TEodorescu și de trecerea sa. Un om admirabil.
      și eu mă rog să am puțin timp înainte, dar deja am început să mă pun în rînduială. Un cardiac cu acte în regulă ca mine trebuie să fie gata oricînd. Soția știe aceste lucruri de făcut după moartea mea. Discutăm destul de adesea despre moarte, mai ales că ne-a vizitat atît de des în ultimii 3 ani.
      da, aveți dreptate, de aceea mă rog mai bine să mă ia Dumnezeu mai devreme, decît să fac de rîs Biserica Sa.
      La ultimul paragraf: MARANATHA!

  8. Florea Burca zice:

    Frate Marius, Domnul să vă binecuvinteze cu mult Har din partea Lui. E Duminică Dimineata prima din luna Februarie 2017. Mă pregătesc să merg la Biserică. Si m-am oprit la acest importanf anunt pe care l-ati publicat. De unde ati stiut că multi dintre noi am făcut la fel ca si d-stră. Cel mai important număr aste 36, da 36. Imi doresc din toată inima mea să facă Domnul cu mine la fel ca si cu d-stră.(bineînteles dacă va fi cu putinta) Mare adevăr ati spus foarte mare. Că dacă sfârsim altfel toată munca, strădania si pocăinta noastră de o viată întreagă este egal cu nimic.
    harul să vă fie îmultit. Florea Burcă Florida 2017.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s