Sărbătoarea mulțumirii

Este Duminică. Încep seriile de sărbători ale mulțumirii sau sărbători ale roadelor. În bisericile evanghelice se suprapun aceste două sărbători, care ar trebui despărțite una de cealaltă.

Una, sărbătoarea roadelor, sărbătoare cîmpenească,  cu rădăcini agricole, celebrare a roadelor date de Dumnezeu, vine dinspre Vechiul Testament și, reformată, reajustată, încadrată corect în tiparele Noului Legămînt, ar trebui restaurată. Bisericile ni se umplu de roadele cîmpului și, mai ales în bisericile din mediul rural, rugăciunile de mulțumire pentru un an bogat, sînt emoționante, autentice. Cealaltă?

2014-10-26 19.58.13

Sărbătoarea mulțumirii ar trebui izolată, după  părerea mea, și așezată în calendarele noastre diferit, pentru a ne concentra pe o disciplină spirituală care ne ocolește.

Ne-am acrit, ne-am lipsit de bucuriile simple, am devenit cu toții din ce în ce mai întunecoși, ploioși, tomnateci și zgribuliți în sine. Zîmbetele forțate nu ne ma ajută să ieșim spre celălalt cu pace și seninătate. Tulburați de griji, am lăsat lăstarii de amărăciune să ne cuprindă tot mai mult, an de an, anotimp cu anotimp.

Astăzi ar trebui să ne aducem aminte că, precum ne scria Steinhardt, un creștin nu  mai are voie să fie umbros, nemulțumit și acru. Roada Duhului este dragostea, BUCURIA, pacea …

Mulțumirea creștinului înrădăcinat în Vița-Cristos nu are motive de uscăciune. Avem cel puțin un minim motiv de celebrare: sîntem mîntuiți. Da, plini de furuncule și reumatisme, plini de jegul vieții și obosiți de ridurile trecerii, scobiți de cancere și ciopliți de vîrste, sărăciți de proaste guvernări și ale noastre decizii proaste, părăsiți de dragi, alungați de copii, abandonați de părinți, lăsați de izbeliștea oamenilor, avem cel puțin un motiv de mulțumire constantă: sîntem iubiți de Dumnezeu, sîntem fii de Creator, o împărăție de preoți, o rasă arhierească, cu genă princiară, aristocrați ai Cerului, pribegi, dar prinți, călători, dar domni cu Domnul domnind.

Roada Duhului este deopotrivă Mulțumirea. Un creștin nemulțumit stă în spațiul oximoronului. Nemulțumitul patologic nu-și cunoaște Mîntuitorul. Un creștin nemulțumit este cu probabilitate nemîntuit. Un creștin autentic nu poate fi nemulțumit decît de propriile-i performanțe spirituale, de prea puțina asemănare cu Domnul, de prea puținele roade spirituale.

Orice altă formă de nemulțumire este infracțiune spirituală împotriva Duhului care a inspirat un deținut bolnav, bătrîn, plin de frig și angoase, cu rugăciuni neascultate, să scrie: bucurați-vă, iarăși zic: bucurați-vă! 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Gînduri, Meditaţii, Predici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Sărbătoarea mulțumirii

  1. iulia spune:

    Un articol de care aveam nevoie.
    Aveți dreptate. Începe să ne cuprindă blazarea, spaima, nemulțumirea… Începe să ne fie tot mai greu să privim în sus și nici nu mai percepem că avem nevoie de ajutor. Ne simțim tot mai singuri, mai părăsiți, lăsați în voia atacurilor diavolului. Acum, când venirea Lui este așa de aproape, noi ne ofilim din ce în ce și uităm cine suntem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s