Pedalînd pentru Alex 333 km în 24 de ore – partea a II-a (sugestii)

URMARE DE AICI

dragii mei, cîteva sfaturi după experiența asta,

sursa Ben Boingeanu sursa Ben Boingeanu

Mai întîi trebuie să precizez că nu ne-am apucat de o astfel de aventură neantrenați. Este o prostie să vă apucați de așa ceva fără puțin antrenament în spate. Eu fac între 5000 și 7000 de km anual cu bicicleta. Faceți socotelile! 

De asemenea, nu am plecat de capul nostru. Domnul Zsolt Vas Klein este arbitru de ciclism, fost ciclist profesionist. Sfaturile dînsului ne-au fost de mare folos.

Încă un lucru: nu m-am mișcat din loc fără să îmi întreb medicul. Ce să mai spun că am plecat fără 16 kg în plus?

Ca urmare a acestor lucruri n-am consecințe. Nu am amorțeli, altele afară de degetele de la picioare din cauza faptului că mi-am scos șosetele din pantofii de ciclism după ploaia din noaptea cu pricina și am pedalat apa. În rest, paresteziile sînt ceva comun la astfel de eforturi. Eu am scăpat de această dată foarte ușor, mai ales dacă socotim și ploaia și căldurile.

Deci:

1. Am consumat aproape 7000 de calorii, 5 litri de apă, sîntem în formă perfectă, fără niciun fel de urmări, nici de la șa, nici la mîini, nici febră musculară, nimic! Beți apă și folosiți suplimente de calciu și magneziu. Hidratarea este esențială, mai ales pe caniculă! Hidratați-vă corect! Puțin și constant!  Ca o perfuzie.

2. Întotdeauna porniți noaptea, este partea cea mai grea și este bine să fie la început!

3. Nu vă ambalați, păstrați ritmul, ținta este 20  km la oră, s-ar putea să vi se pară prea puțin, dar urmează urcări și drum lung, economisiți-vă! Noi am avut o medie de 23,1, dar la cursiere. Opriți la fiecare oră sau la fiecare 20 km!

4. Nu uitați acasă glucoza, ibuprofenul (1/100 km), spirulina (1/50 km), calciu efervescent, magneziu, vitamina C, toate puse în bidoane. Ciocolată, batoane proteice, dar nu obligatoriu.

5. Mîncați prima dată după 80-100 km, apoi dimineață, după 200 de km. Acolo trageți și un pui de somn! Ațipeală, dar nu mai mult de o oră! Nu vă mai ridicați să pedalați după prea mult somn și prea multă mîncare! Porniți din nou la drum ca să prindeți răcoare cît mai este posibil. Prima noastră masă, la 80 de km a fost piept de pui fript la grătar cu legume la grătar, cafea și apă tonică, foarte importantă împotriva deranjululi stomacal. A doua masă, la 200 de km, carbohidrați, o singură porție de spaghetti. Nu depășiți asta, chiar dacă vă este foame!

6. Cînd nu mai puteți (la mine au cedat genunchii și credeam că abandonez la 250 km), luați pauza mare, cîteva ore, poate patru, și aici petreceți mai mult timp la masa principală (la noi pește – somon, naut cu soia, banane, avocado, smochine, struguri). Nu uitați Cavit 9. Sînt de mare folos! Înainte de tură am luat și o pastilă de glucosamina, dar nu mai dacă vă știți cu încheieturile în pioneze ca mine.

7. Apoi trageți cît puteți, dar fără să faceți concursuri și eroisme necugetate. Atenție la coborîri! Puteți face greșeli fatale din cauza oboselii. Vă tremură mîinile de oboseală și puteți să faceți greșeli de pilotaj. Eu am sărit peste un dîmb, dacă nu mă țineam bine de bicicletă, eram jos la circa 50 de km la oră noaptea, în fața mașinilor, pe coborîre.

8, LUMINI! SĂ AVEȚI lumini bune și de rezervă. baterii de rezervă. Una frontală, două pe bicicletă față, două pe spate. Mie mi-au cedat bateriile la una, am avut una de rezervă. De la vibrații pot ceda becurile. Nu vreți să mergeți pe întuneric.

9. Să aveți creme de masaj, eu recomand Apirevenul și Puterea Ursului, dar orice cremă de relaxare musculară și articulară. De asemenea, importantă este crema de protecție solară, chiar dacă ziua pare cu nori.

10. Să aveți o geacă sau ceva mai gros. Noaptea este frig totuși.

11. Pe căldura cea mai mare să vă opriți neapărat. Nu mergeți dacă este dincolo de 32 de grade afară, asfaltul radiază cumplit și vă puteți trezi și cu explozii la roți.

12. Să aveți ochelari și de zi și de noapte. Să aveți mănuși bune. Pantaloni cu bazon, două perechi una peste alta, dacă se poate. Am amintit de vesta reflectorizantă? Luați-o și ziua, dacă se poate. Și așa vă înjură șoferii, nu le mai dați un motiv în plus!

13. Dacă mă întrebați, ce fel de bicicletă, cursieră! Aș fi avut mult mai multe defecte, dacă luam o altă bicicletă. Mă bucur că l-am ascultat pe domnul Zsolt și am rămas doar cu o amorțeală la primele trei degete de la picioare pentru că am mers (după ce ne-a plouat cum trebuie, fără șosete în pantofii de ciclism). S-ar putea să fie și o setare de șa, în rest Vitus-ul a funcționat impecabil.

14. Sa aveti baterii externe de rezervă. Bateriile se duc rapid de tot.

15. Dacă este posibil, luați mașina de asistență. Face toți banii!

16. Fructe multe, în special banane și smochine!

17. O minitrusă de scule, lanț de rezervă, spițe, două camere, spray-uri antipană!

18. Nu ascultați muzică, deși peisajul poate fi plictisitor. Jos căștile din urechi! Puteți să muriți!

19. Minitrusă medicală! PAnsamente, apă oxigenată sau rivanol sau ambele. Spray cu propolis. Orice este necesar pentru îngrijirea rapidă a rănilor rezultate din frecarea cărnii cu asfaltul. Dacă ați căzut și v-ați pierdut cunoștința, chiar dacă la trezire vi se pare că sînteți în regulă, opriți cursa neapărat.

20. Stați cît mai departe de mașini, dar nu chiar pe margine, unde sînt fragmente de piatră, cioburi, mușcături de asfalt și nu vă pierdeți concentrarea. O groapă mai adîncă vă finalizează cursa.

21. Rugați-vă în tot acest timp. Eu nu am găsit altceva mai bun de făcut!

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în acțiuni umanitare, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, Oameni, Sanatate, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Pedalînd pentru Alex 333 km în 24 de ore – partea a II-a (sugestii)

  1. Super sfaturi! Imi aduc aminte de vremea cand speologia era pasiunea mea si ne pregateam pentru tura de avene (Avenul din Grind -561m) in Piatra Craiului (Arges), unde colegii mei lucrasera multi ani ca sa deblocheze partile mai inguste ale pesterii, la -100m si la -300m, dormind si muncind la -300m in ture de cate o saptamana.

    • Marius David spune:

      Fascinantă și speologia, dar nu mă tentează. Ideea îngropatului de viu mi se pare absolut terifiantă, deși nu am claustrofobie. Admiratia mea pentru cei care se încumetă la așa ceva.

      • Atat timp cat este lumina e ok si in pamant. Odata am ramas sa strang corzile. Singur in inima muntelui am stins lumina sa vad cat de tare ma pot speria🙂. Niciodata nu am mai sitit ceea ce am simtit atunci. Am simtit tot muntele deasupra mea. Timpul de aproape o ora care imi era necesar ca sa ies de acolo si sa-mi intalnesc colegii a amplificat si mai mult sentimentul de singuratate si intuneric. Intunericul parca doare. Cred ca intunericul este cel care va face sa ganditi asa despre adancurile pamantului, daca claustrofob dupa cum spuneti nu sunteti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s