Turul Bucovinei – tur de meditație și doliu

Ieri am încheiat un proiect despre care nu știam că este programat de Dumnezeu în acest fel.

Am mai spus-o: pentru mine Bucovina este patria mea de suflet. De două sau chiar trei ori pe an mă retrag pentru a privi albastrul de Bucovina.

De această dată potriveala lui Dumnezeu a fost din nou suprinzătoare, dar plină de dragoste. Știa ce ne pregătește.

După moartea fratelui meu, am căutat un loc în care să îmi dizolv durerea. Mi-am urcat bicicleta pe mașină și m-am îndreptat spre Bucovina, deși eram răcit bocnă.

Am făcut mai întîi o probă de plămîni și bicicletă încărcată, după care am decis. Chiar dacă mă voi ține greu de tinereii care mă vor însoți, voi pedala cu gîndul: cu moartea pe moarte călcînd…

Aici trebuie să le mulțumesc celor care au avut bunăvoința să își pună timpul și energiile de-o parte pentru a petrece timp de părtășie, ucenicie, frăție și prietenie: Iosif (Tucu), David, Beniamin, Alex și Ionatan (Naty).

Prima zi am mers spre Sucevița. Ne-am oprit la Pensiunea Dagida (mulțumiri, Dănuț și Gina pentru buna primire și mai ales pentru scrijelele, pe care tocmai le-am descoperit) și am ascultat fulgerele și tunetele dintre munți. A fost o zi grea. Una dintre cele mai grele zile de pedalat. Plămînii îmi funcționau la circa 60% din capacitate, nasul îmi era obstrucționat continuu și am făcut o greșeală de hidratare. Rămînerile în urmă mi-au asigurat totuși solitudinea de care aveam nevoie în aceste zile.

Scrijele Scrijele

A doua zi. Am plecat din Sucevița spre Cîmpulung Moldovenesc. A fost ziua cea mai grea din punctul de vedere al escaladelor, dar pentru mine a fost ceva mai ușoară decît prima. Cea mai mare emoție mi-a dat-o ploaia. Ultimul lucru pe care l-aș fi dorit ar fi fost o ploaie peste răceală. Palma și Trei Movile sînt două delușoare, pe care în mod obișnuit le-aș aborda cu mare bucurie. Nu acum. Urcările mi-au fost prilej de amintire în rugăciune a multor nume. Pedala și numele, pedala și numele. Uneori privesc aceste escalade drept urcușuri autoflagelante, pelerinaje spirituale, prilej de rugăciune în efort.

Am ajuns la Pensiunea Veronica din Cîmpulung (recomand călduros) și am fost primiți de familia Betiuc cu o căldură cu adevărat bucovinească. Buna dispoziție, atmosfera prietenească, focul grătarului, cîinele, pisica, iarba, cafeaua, toate mărunțișurile acestea au fost curat balsam pe sufletul meu străpuns de trecerea lui Aurel. În acea zi am început din nou să rîd.

Am plecat a doua zi dimineața, nu înainte de a urmări Rarăul, loc în care era să îmi pierd viața în anii liceului. I-am pus gînd și tot vara asta. Am lăsat ceva bagaje în urmă (cam 20 de kg) și ne-am întins spre Voroneț. Ne-am oprit o oră la tabăra Cristia, apoi am pornit din nou spre Suceava.

Primele două zile fusese plin de nori, mohorît, gata să ploaie, cu vînt puternic, precum în sufletul meu. Ultima zi a fost cu soare, căldură, vînticel domolit. Precum în sufletul meu.

Așa m-am despărțit de Aurel. Dar numai pentru o vreme. În tot acest timp m-a chinuit gîndul la programările lui Dumnezeu. Cum le face și le știe El pe toate. Mă gîndeam la coborîrile în viteză, la primejdia călătoriei pe două roți și atunci mă chinuia invidia. L-am invidiat pe fratele meu pentru că a murit în Biserică și … pentru  că a murit … ca să trăiască deplin. Parcă mi-a ieșit durerea odată cu sudoarea, parcă am expirat ciuda de moarte cu fiecare gîfîit de escaladă. S-a dus, s-a ars. Eliberator efort.

Mai totdeauna după un sicriu, pe care îl urmăresc printre bulgării căzînd pe capac, îmi ridic ochii spre munți și … strig: Domnul a dat, Domnul a luat, fie-I Numele binecuvîntat. Munții Bucovinei nu au ecouri. Sînt prea ușor văluriți și împăduriți. Din acestă pricină trebuie să strigi din nou și din nou: Numele-I binecuvîntat, Numele-I binecuvîntat …

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, dulce Românie, Fabrica de barbati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Turul Bucovinei – tur de meditație și doliu

  1. Reblogged this on Suceava Evanghelica and commented:
    Prof. Marius Cruceru după o tură prin meleagurile noastre. Se pare că a fost una tămăduitoare și revigorantă.

  2. Dacă aș fi fost ortodox, ți-aș fi spus: pedalează și pentru mine o rugăciune, părinte…

  3. Maria spune:

    Domnul Isus sa va binecuvinteze.

  4. Cea mai frumoasa strigare.

    • Nu vreau sa va supar dar imi permit acum o intrebare. Credeti ca in Cer ne vom recunoaste? Eu caut un raspuns la aceasta intrebare in Biblie si nu gasesc dect ca Domnul va face toate lucrurile noi.
      „El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Apoc.21:4-5
      Nu inteleg cum nu va mai fi durere in Cer daca eu voi avea amintirea trista a parintilor care nu s-au intors la Domnul in timpul vietii lor. Sa-i stiu intr-un loc de chin pentru o vesnicie, cum ar putea ca acest lucru sa nu fie o durere pentru mine?
      Daca stiti unde in Biblie ni se spune ca ne vom reintalni cu cei dragi in Cer si ca ii vom recunoaste acolo, va rog frumos spuneti-mi si mie. Singurul loc din Biblie care arata ca dupa ce murim mai avem amintirile de aici, este povestea saracului Lazar si a bogatului la usa caruia zacea, dar aceste lucruri se intampla pana ca Domnul sa faca toate lucrurile noi.

      • Marius David spune:

        Om muri și om vedea!
        Habar n-am. Eu sper să nu rămîn așa urît🙂
        Sper să o pot totuși recunoaște pe soția mea. Ar fi păcat să o modifice foarte mult Domnul.
        Pe unii sînt sigur că îi va modifica total.
        Sper!🙂
        Cel mai important lucru care rezultă din Biblie este să ne recunoască Domnul, noi recunoscîndu-L pe Dînsul.
        Cel mai îngrozitor lucru? Plecați de la Mine … NU V-AM CUNOSCUT!

    • Marius David spune:

      Da, la nunți sînt strigările, la în mormîntări sînt bocetele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s