Vicii și virtuți – Epilog: Mînia și Pacea lui (cu) Dumnezeu

Mînia este de două feluri: tymotică (Thymos) și orgiastică (Orge).
În general în Scripturile Noului Testament conotațiile pentru thymos sînt negative, dar nu întotdeauna. Orge tou Theou, mînia lui Dumnezeu, poate apărea ca o expresie comună.

Mîntuitorul mînios

Avem un Dumnezeu mînios! Avem un Cristos care mînios a curățat Templul. Fiind creați după Chipul Său, sîntem mînioși, sîntem programați pentru un evantai deschis de mînii, într-un spectru care se depărtează de sfințenia Lui și de sfințire: mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu, Dumnezeu cel blînd și bun și smerit cu inima.

Mîntuitorul blînd

Mînia este singurul viciu care poate deveni acțiune dumnezeiască, fără a-i adopta opusul, blîndețea.

Mînia este relaționabilă întotdeauna la perspectivă! Ne mîniem pentru că în noi se ciocnesc două perspective, două așezări, două realități, cea care este cum este și cea care este cea bună sau pe care noi o presupunem cea mai bună. Tempul nu trebuie să fie loc de comerț, este Casa Tatălui, de aici mînia. Răul își trece limitele, de aici mînia. Copiii trebuie să ne asculte și să ne fie supuși. Nu sînt! De aici mînia. Dorim un lucru sau altul, lucruri de care sîntem lipsiți. Privarea naște mînie. Sîntem privați de atenție, de respect, de proprietatea care ni se cuvine. De aici pumnul strîns în mînie.

De ce ne mîniem și cîte feluri de mînii ne macină? Sînt mînii bune și mînii rele.

Ne mîniem dumnezeiește atunci cînd vedem nedreptatea, este mînia care ne gîtuie. 

Ne mîniem pe noi înșine, din complex, pentru lucrurile ratate. Este mînia-frustrare. 

Ne irităm. 

Ne enervăm. 

Ne agităm. 

Pufăim. Pufnim. 

Scrîșnim. 

Răcnim devastator în plină luptă. 

Mocnim. 

Izbucnim. 

Ne supărăm. 

Ne înfuriem (observați că majoritatea sînt verbe reflexive … iată un foc care se autoaprinde.)

Ne înciudăm. 

Ne necăjim. 

A fi iute la mînie, 

Ești cuprins de furie,

Ți-ai ieșit din fire? 

Fierbi de mînie. 

iată expresii pe care merită să le reținem pentru a insista asupra lor.

 

Iată cîte forme ale mîniei putem inventaria. Ne putem mînia precum Cain sau ca Moise, pe cînd i-a fost omorît etnicul, mînie care a dus la crimă, ne putem mînia ca David pe Șimei, ca Iosif pe frații săi, mînie dulce-amară, apăsată de nostalgie, precum Saul pe David sau Apostolul Pavel pe Galateni (scrijelească-se odată!), ne putem mînia păcătuind și mîncîndu-ne unii pe alții sau putem asculta sfatul Cuvîntului: mîniați-vă și nu păcătuiți!

Duminica seara, începînd cu orele 18.00, la Biserica Iris din Cluj-Napoca, vom aprofunda aceste lucruri în ultima întîlnire din seria Vicii și Virtuți.

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, Predici, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s