”Cu Biblia într-o mînă și cu ziarul în cealaltă”

sursa Credo TV

sursa Credo TV

Cred că prima dată am auzit această expresie la John Stott. L-am ascultat pe cînd a venit la Oradea, în anul 1994. Spunea ceva în genul următor.

Niciodată nu stau liniștit cînd mă uit la știri. Nu stau liniștit și cufundat în fotoliu cînd citesc ziarele. Sînt într-o stare de alertă permanentă și mă gîndesc ce spun Scripturile despre ceea ce tocmai am citit. Citesc realitatea cu ziarele într-o parte și cu Biblia în cealaltă parte.

O vreme am crezut că spusa îi aparține. Am descoperit-o la un moment dat atribuită lui la Billy Graham. Mai tîrziu, chiar lui Martin Luther, Lincoln et c. Se pare că este în toate cazurile prost atribuită. Se spune, de asemenea, că i-ar aparține lui Karl Barth, deși barthologii nu o găsesc în scrierile publicate. Paradoxal, Barth însuși pare să își fi amintit că a spus așa ceva, dar în general este citat fără sursă.

Nu contează prea mult dacă zicerea îi aparține lui Karl Barth, atît de controversatul teolog cu meritele lui incontestabile, cu alunecările lui regretabile, sau altcuiva. Este la fel de productivă. La fel de periculoasă.

Periculoasă prin faptul că poate genera un fals model epistemic, un fals model de raportare la realitate, la viața și chiar la biserică (ce spuneți de seeker-senzitive? ce spuneți de cele două surse în teologie? Ca protestanți înlocuim cele două surse Tradiția și Biblia cu Ziarul și Biblia), pe de altă parte, poate fi extrem de productivă, dacă o plasăm în contextul potrivit. Este prilej de meditație la cele două realități între care ne mișcăm.

Formula pune cîteva probleme extrem de importante pentru viața creștinului, probleme pe care nici Părinții nu le-au neglijat. Părinții Bisericii vorbesc despre Forum și Agora, despre filozofiile care se vindeau în piață, fiind cunoscători fini ai acestora. Dialogul dintre filozofie și teologie este o preocupare permanentă în scrierile teologilor primelor șase secole și nu numai.

Ce spunem dar despre Scriptură și ziar? Unde le este locul? Într-o mînă și în cealaltă? Care dintre ele în care mînă? Citim ziarul prin Scriptură, Scriptura prin ziare? Cîte profeții îndoite și contorsionate după lecturile ziarelor? Să ne amintim de numărul 666, de profețiile din Mica Apocalipsă a lui Matei (capitolele 24-25), de cartea Daniel sau Ezechiel. Ziarul poate fi o reflectare a culturii? Putem extinde întrebarea spre tensiunea dintre Evanghelie și Cultură, dintre Biserică și Lume? Toate aceste tensiuni sînt implicate în spusa controversată care opune textul care reflectă actualitatea imediată, contemporană, ZIARUL, și TEXTUL, care ne modifică realitățile, cele percepute sincronic și diacronic deopotrivă.

Mai întîi fiecare dintre texte (să le numi așa, că este vorba de tabletă, de ziare, de televiziune), dintre cele două tipuri de texte au pretenția asupra atenției noastre. Canalele (ce bun cuvînt) de informare și Textul revelat sînt în concurență pentru timpul și formarea noastră mentală. Tot timpul vom fi într-o continuă oscilare, într-o dezbatere pentru a acorda atenție textului care se prezintă mai agresiv și mai persuasiv. De unde aflăm ceea ce trebuie aflat? Ne cufundăm doar în Scripturi, fără să ne pese de ce se întîmplă în jurul nostru? Acolo este Adevărul! Ce mai contează alte adevăruri? Ce text ne cîștigă finalmente atenția și exegeza?

Fiecare dintre aceste surse (să le numim totuși așa, fie că noi credem că Scriptura este revelație) are pretenții epistemice, prin acestea pretindem sau autorii textelor pretind accesul la realitate. Care este realitatea? Ce trăim noi? Trăim noi în avionul spart de un depresiv? Trăim noi drama familiei unui instructor ucis? De unde aflăm aceste lucruri? Din Biblie? Nu! Dar de acolo de unde le aflăm le aflăm corect? Nu! Le aflăm prin ochii altor oameni? Da! Dar din Biblie aflăm cum a fost omorît Saul? Prin ochii cui? Prin ochii lui Saul, ai informatorului mincinos, ai lui David? Știrile din Biblie, la care nu am participat direct sînt mai credibil decît cele aflate din ziare? Dacă da,  de ce?

Fiecare dintre aceste oglinzi (să le numim totuși așa, Iacov ne spune că Scripturile ne sînt o oglindă, ziarele ne oglindesc fapte în mod vag) ne reflectă realitatea pămîntească într-un fel sau/și altul, Textul Bibliei pretinde o oglindire a unei realități meta-fizice (dincolo de cele ce se văd). Ce vedem prin oglinda ziarului? Realitatea? Am stabilit că este deja falsificată într-un fel sau altul. Uitați-vă la aceeași știre la trei televiziuni. Dar Biblia ce oglindește?

Unde vom găsi adevărul? Dar Adevărul?

Formularea lasă de înțeles că acești concurenți pentru adevăr sînt coegali. Ori departe de noi acest accept. Stăm dilematici între Scriptură și ziare căutînd să ne înțelegem pe noi și să ne înțelegem semenii.

Dacă nu putem viețui între Scriptură și ziar, atunci ne putem ruga trăgînd cu coada ochiului la ce ni se prezintă drept actualitate prin media de informare și să privim drept înainte spre ceea ce vedem ca printr-o oglindă în chip întunecos? Ne putem ruga strîngînd la piept Scripturile, cu profețiile, cu descoperirile, pentru cele ce se întîmp între noi și pe lîngă noi? Ne

Mă pot ruga pentru sărmanele suflete care sînt în pragul sinuciderii, după ce voi fi aflat că un pilot depresiv și suicitar prăbușește un avion cu 149 de oameni, femei, copii, 2 bebeluși, o clasă de liceu sau că un elev își ucide instructorul de tir, după care se sinucide? Mă pot ruga pentru toate profesoarele și învățătoarele, care sînt la marginea hăului, și care țipă la copii, golite pe dinăuntru după ani și ani de uzură? Mă pot ruga pentru copilașii jigniți de ”cadavrele” didactice din școli, grădinițe, universități?

Isus Însuși ne îndeamnă să fim o cetate așezată pe un munte. Putem ignora valea? Sau tocmai pentru vale sîntem așezați pe munte? Sîntem chemați să fim sare și lumină. Dar putem ignora țărîna sau întunericul? Sau tocmai pentru pămîntul aflat în întunecime sîntem așezați ca niște oi în mijlocul lupilor. Din ziare auzim hăulitul haitei. Din Scripturi primim bucuria cîntecului care acoperă urletele lupilor.

Să ne rugăm și să învățăm să dialogăm între noi cu Biblia în ambele mîini, cu ziarul în lateral.

Nu, nu propun și nu admit modelul cu Biblia într-o mînă și cu ziarul în cealată. Aceasta ar presupune o epistemologie înjumătățită, o opțiune permanent în ezitare, între realitatea mediatizată și realitatea lecturată din Sfintele texte.

Trăim între Scripturi și ziar, da. Aceasta este o realitate pe care o accept precum moartea, precum boala, precum inevitabilele pasajelor prin care trebuie să trecem spre viitorul îndepărtat, escatologic. Nu este o formulă pe care să o acceptăm cu mai multă fericire decît injecțiile pentru diabet sau clisma pentru un bolnav de cancer la colon, dar aceasta este realitatea pe care o aproximăm, realitate în care ne mișcăm circular, spiralat (dacă este să îl cităm pe Osborne), modificîndu-ne realitatea în care trăim, devenind tot mai cerești și tot mai desprinși de fizică, pentru a accepta o realitate paralelă, încredibilă, paradoxală, modificată într-un sens care contrazice legile creației însele.

***

De astăzi începem o nouă emisiune la Credo TV. Deocamdată este o emisiune pilot. Va fi o emisiune cu invitați. Dacă lucrurile merg bine, vom continua. Dacă nu, vom abandona spațiul dintre Scripturi și ziar pentru a rămîne numai cu Scripturile.

Sperăm să ne ajutați în căutările de răspunsuri la problemele de actualitate.

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Analize, Conferinte, Dezbatere, inventarul stricaciunilor spirituale, serile Iris, theologia in nuce, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la ”Cu Biblia într-o mînă și cu ziarul în cealaltă”

  1. Super articolul. De prea multe ori alegem simplificarea abuziva in detrimentul asumarii tensiuniilor vietii. Ruptura falsa dintre viata si scripturi ne plafoneaza spiritual si ne umfla mandria deoarece nu stim cat de multe nu stim. Ma intreb cum ar fi abordat Domnul Isus problema? Ar fi fost El la curent cu stirile (pe vremea aceea nu existau ziare, dar vorba zbura oricum)? Daca privim la stirea de senzatie privitoare la turnul prabusit peste oameni sau la masacrul facut de Pilat, am trage concluzia ca Domnul ar fi „citit” ziarele.
    Andy Stanley vorbea despre existenta unor tensiuni care trebuiesc administrate si nu eliminate. Daca le elimini nu faci decat sa agravezi problema. Personal cred ca tensiunea ziar-scripturi trebuie asumata si nu eliminata. Iar in procesul dureros al administrarii acesteia, devenim un pic mai smeriti, devenim dependenti de calauzirea Duhului, cultivam o minte deschisa si flexibila, capatam marea revelatie a limitarilor personale, etc.
    Eu personal aleg tensiunea cu bunele si relele ei, cu bucuria si disconfortul aferent, cu promisiunile si capcanele ei si ma rog ca in acest demers sa nu fiu lasat de capul meu ci sa fiu pazit de harul lui Dumnezeu si calauzit de Duhul Sfant.
    De ce? Deoarece cred ca pericolul este mai mic decat cealalta varianta. In articolele de mai jos explic mai amanuntit motivatiile acestei incredintari.
    http://www.efraim.ro/spiritul-critic-si-invierea-art-538.html
    http://www.efraim.ro/tipar-sau-gandire-teologica–art-493.html

    • Marius David spune:

      Stimate Laurențiu Funieru, mulțumesc pentru aprecieri.
      Da, se pare că Isus era la curent cu ce se întîmpla în jurul Sau. S-a deconectat 40 de zile la începutul lucrării și se deconecta nopțile de veghe în rugăciune, în rest era în mijlocul oamenilor, în Agora, Forum, Piață, la mese.
      Așa cum spui, această tensiune trebuie asumată. Asta încercăm să facem.

  2. horvathliviu spune:

    Hristos a înviat!
    Beni Fărăgău spunea că nu putem fi doar preoți ai lui Dumnezeu, ci și ai culturii în care trăim.
    De aceea trebuie să citim ziarul(ideal nu cel cu benzi desenate, paparatzi), cărți de literatură, filozofie, să putem critica un film, o operă de artă, un meci de fotbal, să ne putem juca un joc video, etc.
    Mai deunăzi m-a prins miliția penticostală că l citesc pe Rorty; nu mi-a spus nimic despre înțelepciunea deșartă a lumii, ce spune Pavel prin Corinteni, ci m-a întrebat că de ce citesc cărți de sataniști. Eu să-mi înăbuș râsul, am fost ironic: -N-am știut că sataniștii scriu cărți. I-am crezut mai pragmatici, cu pelerinaje a locurilor sfinte, etc.🙂

  3. Pingback: Între Scriptură și ziar | Marius Cruceru

  4. aurelmateescu spune:

    Daca nu ma insel, CH Spurgeon a scris ceva material intitulat Biblia si ziarul. (The Bible and The Newspaper)… prima oara la el am citit expresia… Succes (binecuvantare) cu emisiunea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s