două șiruri – poem de Shady George

via Dănuț Tolea

Two rows of men walked the shore of the sea,
On a day when the world’s tears would run free,
One a row of assassins, who thought they did right,
The other of innocents, true sons of the light,
One holding knives in hands held high,
The other with hands empty, defenseless and tied,
One row of slits to conceal glaring-dead eyes,
The other with living eyes raised to the skies,
One row stood steady, pall-bearers of death,
The other knelt ready, welcoming heaven’s breath,
One row spewed wretched, contemptible threats,
The other spread God-given peace and rest.
A Question…
Who fears the other?
The row in orange, watching paradise open?
Or the row in black, with minds evil and broken?

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la două șiruri – poem de Shady George

  1. Mi-ar plăcea să cred că acesta e adevărul.
    Rescris. Mult prea rescris,..
    Mult prea romantic rescris…
    E ca şi cu „Hristos, senin, pe cruce, îmbrăţişând larg lumea”.
    Mie mi s-a înfipt în suflet pironul: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit”
    Şi Cerul tăcea, adăugând un munte de nepăsare pe sufletul Osânditului.

    • pop silvia spune:

      „…Si am vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui ISUS……Ei au inviat si au imparatit cu Hristos o mie de ani……Fericiti si sfinti sunt ceice au parte de intaia inviere ” Apocalipsa 20,4-5
      Credem cu adevarat ceea ce este scris in Sriptura,asa cum este scris? -„FERICITI si SFINTI „

  2. Cipri Moldovan spune:

    Fie-mi iertata interventia, dar citind-o, mi-am adus aminte de alta poezie:
    Psalmul 353*)
    Doamne,
    Cei care vor din cer să te răstoarne
    Ne-au rupt din oase şi ne-au smuls din carne
    Ne-au pus obloane grele la fereastră
    Să nu vedem zidirea Ta măiastră.

    Flămânzi şi goi ne-au aruncat în hrube
    Încovoiaţi de boală, roşi de bube
    Şi zilnic scurmă în acest gunoi
    Să vadă, câţi au mai rămas din noi.

    Dar noi, din fund de iad şi de pe brânci
    Ne aplecăm pe tainele adânci
    Cu sufletul călcăm pe legi şi fire
    Şi ne-mbătăm c-un strop de nemurire.

    Iar când groparii vin în ţintirim
    Noi din morminte le strigăm: „- Trăim”
    Fiindcă aici nu ne hrănim cu pâine,
    Ci cu nădejdea zilelor de mâine.

    Şi-asupra lor apasă un blestem:
    Ne au în mână şi, tot ei, de noi se tem.
    Să tremure! Că noi cei din morminte,
    Vom trece peste ei! Vom merge înainte!
    Petre Strihan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s