Plînsul bebelușilor

Ultimele doua zile ale lui Noah au fost extrem de agitate. Nu el a fost agitat. Zilele. A plîns continuu. Ne-am întrebat de ce plînge. Este schimbat, este sătul, dar n-a mai zîmbit așa de des și plînge de ne rupe inima, deși perioada colicilor regulamentare este pe trecute. Iată ceva ce ne-ar putea ajuta. Plînsul este singura formă de comunicare a sugarului. Așa ne comunică diverse: că se plictisește, că îi este prea cald, prea rece, că nu stă bine, că îl strînge pampersul sau … cine știe. Trebuie dezbrăcat și reîmbrăcat. La rearanjare s-ar putea să nimerim. Pornim FOEN-UL. Dacă nu merge, atunci îl luăm afară. Dacă nici după tura de afară nu tace, atunci mergem la băiță. În toată această perioadă stă în wrap. Acum s-a liniștit. Astfel că pot scrie aceste rîndurele. Somnoroase rîndurele🙂

„Proaspetelor mame li se spune adeseori ca daca bebelusul este hranit si schimbat, ar trebui lasat singur sa se aline daca plange, pentru ca are toate nevoile indeplinite. Sper ca intr-o zi toate proaspetele mame sa zambeasca si sa spuna cu incredere: „Am dat nastere unui bebelus, nu unui sistem digestiv. Bebelusul meu are un creier care trebuie sa invete ce e increderea si o inima care are nevoie de dragoste. O sa-i indeplinesc bebelusului meu toate nevoile, fie ele mentale, emotionale sau fizice si o sa ii raspund la fiecare plans, pentru ca plansul este comunicare, nu manipulare.”

L.R. Knost – „Whispers Through Time” http://www.littleheartsbooks.com

via Dr. Bianca Chirea

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Citate, Jurnal de tată imperfect. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Plînsul bebelușilor

  1. arh.anca spune:

    Cred ca e o simpla coincidenta dar si eu am un baietel de 1 an si 3 saptamani, care in ultimile doua nopti a fost foarte agitat… Am verificat tot ce era normal de verificat … Cine stie ce il supara? … I-am servit putin siropel pt gingii… Cine stie? Poate acolo e problema …

    Succes cu bebelusul dvs …

  2. Alina Eremia spune:

    Nici eu nu am putut sa-l las pe al meu sa planga, asta la 10 luni cand umbrele erau mai mult decat umbre.. Acum dupa destui ani, imi dau seama ca exista intotdeauna un motiv in spatele lacrimilor unui bebelus chiar daca adeseori noi il numim cu nonsalanta rasfat. Micul Print nu era rasfatat pentru ca isi dorea o cutie pentru oaia lui…

  3. mamica spune:

    Foarte probabil sa treaca printr-un puseu de crestere. Cat despre a lasa copilul sa planga- ei nu stiu manipula, ci INTOTDEAUNA au o nevoie sau ii deranjeaza ceva. Cand noi nu intelegem si ni se pare ca am epuizat toate variantele, tragem o astfel de concluzie. O proaspata mamica nu intelegea de ce plange atat de mult copilasul ei la un moment dat, era schimbat, hranit, tinut in brate, in wrap, sirop de colici, foehn, aspirator, zgomote albe… tot tacamul. Cand era pe punctul sa se dea batuta si sa il lase pur si simplu sa planga, i-a dat jos pijamaua si a observat ca jos de tot, la picior, erau niste ate care il deranjau la piciorus. Copilul s-a oprit: in sfarsit mama intelesese.

  4. Iuliana spune:

    Am si eu o bebelusa de 1.3 ani. Sincer, niciodata nu plange de rasfat… plange cu motiv. Si incerc de fiecare data sa identific motivul si sa rezolvam problema impreuna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s