Avariția (philargyria) și generozitatea (dărnicia) … și despre francul elvețian, cumpătare, frugalitate și frustrare (UPDATE VIDEO)

Zilele acestea a explodat francul elvețian. Cam 150.000 de români sînt pe crestele disperării. Viitorul le apare ca robilor la galere. Robi pentru 30 de ani să muncească numai pentru a plăti 1500 de lei lunar dintr-un salariu de 2000 de lei.

sursa kiriakon.wordpress.com

sursa kiriakon.wordpress.com

Prietenii apropiați știu despre mine că trec pe partea cealaltă a drumului dacă văd cumva intrarea la o bancă. Nu mă împrumut din bănci, dar nici nu îi condamn pe cei care au făcut-o.

Isteții, consultanții de pripas, economiștii de cafenea, miniștri și mici nea gigi de prin cartier își dau cu părerea și, dacă nu sînt împrumutați în franci elvețieni, chiar dau verdictul: lăcomie și prostie. Sînt veseli numai pentru că, împrumutați și ei la rîndul lor, stau la adăpostul unui euro mincinos de stabil sau într-un dolar care să se miște odată cu petrolul sau cu schimbarea de la Casa Albă.

Am rude și prieteni împrumutați în franci elvețieni. Situația este foarte complicată și complexă. Pe prea puțini dintre ei îi pot bănui de lăcomie sau prostie sau de amîndouă. Am un prieten care plătește un credit de 8000 de euro la transformare și nici măcar nu este creditul lui. Partenerul i-a fugit fără urmă și toată povara i-a căzut în spate. Plătește pentru bani de care nu s-a bucurat. Plătește pentru încredere, pentru naivitate, pentru bunătate, pentru îngăduință, pentru neveghere, dar nu pentru lăcomie și prostie.

Lăcomia așa cum credem că o știm noi, vulgară, grasă, vorbăreață, prost crescută, jegoasă și unsuroasă este doar copila mai mică a Poftei, soră bună cu Voracitatea și Avariția.

Lăcomia își schimbă hainele și măștile. Stă la masă, îndopîndu-se, dar poate sta și la tejghea, umblă printre rafturile magazinelor, dar își poate lua și haine de lucru. Pare chiar cumsecade și poate da impresia de înfrînare și cumpătare, ascunzîndu-se sub varii forme de pseudo-spiritualitate.

Lăcomia este pluriformă, este ca o caracatiță cu multe brațe și fiecare dintre acestea este colorat altfel, unele fiind subtile și ascunse.

Lăcomia, precum celelalte vicii, își are originea în Paradis, în porunca dată lui Adam și Evei să crească, să cultive, să lărgească, să se bucure de înmulțire, multiplicare și de grădina dată în posesie. Lăcomia este rămășița pervertită a instinctului așezat de creator în cultivatorul grădinii paradisiace.

Din această pricină există lăcomii și lacomi de toate tipurile. Există lacomi de postiri lungi. Vă puteți imagina așa ceva? Oameni care nu pot fi opriți din post și le trebuie canon să se oprească. Există lacomie de kilometri alergați, de ore de sală, din pricina endorfinelor, există lăcomia cultivării mușchilor, deși aceasta presupune privări și frustrare.

Lăcomia de bani, arghirofilia sau avariția, este doar o formă minoră de manifestare a poftei inițiale. Este însă mult mai înșelătoare, pentru că banul, respectînd regulile jocului semiotic (înlocuiește ceva prin altceva – Umberto Eco), poate reprezenta orice. Din această pricină ne spune Apostolul că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Iubirea de bani înseamnă o patologie a semioticii, a modului de resemnificare. Iubim banii pentru că aceștia, precum piatra aceea din jocul de Remi sau păcăliciul din jocul de cărți, poate deveni orice. Banii sînt duhulețul nostru din lampa lui Aladin. Le cerem orice și ne dăruiesc tot ce le cerem, mai mult, mai divers, mai colorat.

Este rău să facem bani? Om de afaceri creștin este cumva un oximoron? Nicidecum. Nu banii, avuțiile sînt marea problemă, ci modul în care iubirile noastre își mută obiectul de focalizare. Nu banii, ci iubirea de bani. Nu proprietățile, ci plăcerea de stăpîni. Nu afacerile, ci desfătarea narcisistică pe care negocierea ți-o procură. Problema fundamentală rămîne EUL, EGO-ul căzut în păcat.

Cum putem răspunde acestui puternic instinct al proprietății și măririi proprietăților noastre, instinct pe care îl manifestăm încă din fragedă pruncie?

După ce vom fi fost răscumpărați prin Cristos și în Cristos, ce arme avem pentru a ne lupta cu lăcomia?

What Would Jesus Do? Chiar ce ar fi făcut Isus? Isus a trăit în generozitate, practicînd frugalitatea și frustrarea autoimpusă.

Generozitatea presupune sursa din care vom împărți. Iată deci că trebuie să fim creatori de bunăstare, creștini fiind. Dacă avuțiile ne înconjoară, atunci vom fi scutiți de lăcomie? Să presupunem că … ne-am ajuns, cum spune românul. Nu, lăcomia continuă să capete alte forme, mult mai rafinate și subtile.

Atunci, chiar în mijlocul avuției putem face cel puțin două lucruri: să ne schimbăm atitudinea (să fim mulțumitori și recunoscători pentru toate lucrurile) și să ne schimbăm comportamentul.

Ce înseamnă să trăiești intenționat (chiar bogat fiind) frugal, în frustrare (și sper să recuperăm un sens pozitiv al acestui termen) autoimpusă, precum Isus, dăruind din toată inima? Aceasta am dori să vedem, încercînd să articulăm o soluție biblică inclusiv pentru situația în care ne aflăm împrumutați din bănci fie și în franci elvețieni, Duminică seara, începînd cu orele 18.00, la Biserica Creștină Baptistă Iris din Cluj.

UPDATE

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Greaca, inventarul stricaciunilor spirituale, serile Iris, theologia in nuce. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Avariția (philargyria) și generozitatea (dărnicia) … și despre francul elvețian, cumpătare, frugalitate și frustrare (UPDATE VIDEO)

  1. Nechitoaia Marius spune:

    draga frate Cruceru , imi explicati mai pe intelesul meu(mai de la tara) expresia’ Isus a trăit în generozitate, practicînd frugalitatea și frustrarea autoimpusă’ mai exact termenii ‘frugalitatea'(chiar nu stiu ce inseamna,am sa consult si dex-ul dar vreau sa vad ce inseamna si din experientele Domnului) si ‘frustrarea autoimpusa’ (asta stiu ce inseamna dar vreau sa vad ce reprezenta si in viata Mantuitorului).multumesc anticipat

  2. Marius David spune:

    daca vei urmari pe video, voi explica duminica seara

  3. Nechitoaia Marius spune:

    🙂 doar daca puneti dupa aceea pe youtube pt ca o sa fiu la adunare la noi.oricum sunt sigur ca intr-un final voi putea asculta predica dvs . multa binecuvantare

  4. De obicei și noi trecem „pe partea cealaltă a drumului” când vedem o bancă. Încercăm să nu ne întindem mai mult decât este plapuma.Este însă înfiorător cât de mulți oameni împrumută pentru lucruri fără valoare, sau care scade repede (cum ar fi mașina). Este cartea fratelui Tiberiu Ciubotari – Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă-n traistă. Tratează în amănunt subiectul banilor și i-am dat mare dreptate citind-o.

    • Stelian spune:

      Ma tot izbeste aceasta vorba: „Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista”. Traista reprezinta ce? Este aceasta vorba conforma cu Scriptura?

      „Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne.” (Ezec.36:26)

      Unde este actiunea noaastra de a baga in „traista” aici?

      • Traista ar însemna viața noastră. Dumnezeu ne dă resurse, dar nu ne forțează să le folosim. Este alegerea noastră dacă vrem să folosim resursele noastre spre bine, sau spre rău.

        • Stelian spune:

          A avea un bun, o resursa „in traista” si a folosi acel bun, mi se par totusi doua lucruri diferite. Daca traista ar insemna viata noastra, pana sa le folosim, unde sunt localizate resursele pe care ni le da Dumnezeu

          • Oamenii se dezvoltă în timp. Nu te naști știind vorbi deja. Dar Dumnezeu deja a pus în noi o personalitate care se dezvoltă înainte să știm a vorbi, înainte să fim independenți. Ne dezvoltăm în timp și toată viața descoperim în noi, în viața noastră, în persoana noastră comori puse de Creator pe care le putem folosi spre gloria Lui și spre zidirea Bisericii. Cât privește lumea în care trăim, nu putem spiritualiza totul. Chiar dacă proverbul ăsta nu este scris în Biblie, asta nu înseamnă că nu este realist sau că este fals. Cu referire la acest proverb (sau titlu de carte) de multe ori Dumnezeu ne dă din belșug iar noi uneori respingem ceea ce ne dă El, sau suntem ignoranți sau chiar risipim resursele date de El. Cu alte cuvinte El ne dă, dar nu ne forțează să acceptăm sau să folosim ceea ce ne dă El.

            • Stelian spune:

              Mi-a placut raspunsul dvs. Va multumesc pentri el.
              Pot vedea rabdarea, blandetea, dragostea, in acest raspuns. De aceea imi este greu sa mai comentez, dar o fac pentru ca vreau sa inteleg.
              Spuneti „El ne da, dar nu ne forteaza sa acceptam”. El ne da viata si noi putem sa nu o acceptam? Ne da Dumnezeu sanatate si putem noi sa nu o acceptam? Ne da bani si noi putem sa nu-i acceptam? Sau mai clar, ne da Dumnezeu o boala si noi o putem respinge?
              Dar sa ramanem numai la resurse, caci despre asta era vorba in mesajul dvs la care am comentat prina data. Eu vad putin diferit lucrurile. Cand Dumnezeu da noi primim. Altfel ar fi doar intentia de a da. Cand Dumnezeu ne da noi primim si da, putem folosi gresit ceea ce El ne da. Dar folosirea intr-un anume mod a resurselor pe care El ni le da, nu cred ca poate fi socotita o respingere a lor.
              Dvs de fapt spuneti ca noi putem fi total independenti de Dumnezeu daca traim in neascultare de El. Ceea ce eu nu prea vad in Biblie. Una este neascultarea de Dumnezeu in care traiesc oamenii si altceva este atunci cand El da ceva unui om. Pe cine a binecuvantat Dumnezeu in Biblie si acel om a respins binecuvantarea Lui?

              • Aveți dreptate. Nu putem trăi independenți de Dumnezeu. Fie că oamenii cred în existența Lui, fie că Îl neagă, ei se hrănesc și folosesc resursele date de El. Când spun alegere de a primi darul lui Dumnezeu mă refer în deosebi la mântuire. El nu ne forțează să primim mântuirea. Mântuirea este deja acolo, dată prin Jertfa Domnului Isus. Dar noi alegem viața sau moartea. Când decidem viața, înseamnă că acceptăm darul lui Dumnezeu. Când decidem moartea, respingem jerfa Domnului Isus, respingem darul mântuirii. Dumnezeu are deci intenția să ne dea darul mântuirii, dar mulți îl resping. Când vine vorba de resurse, sunt oameni care refuză resursele din anumite motive. Să spunem că sunt cazuri izolate, dar ele există. Depindem de Dumnezeu în cele mai mici detalii: de la satisfacerea nevoilor vitale până la dezvoltarea noastră psihică și spirituală. Da, Dumnezeu ne dă viața, și e posibil ca unii să nu o accepte (de exemplu unii aleg sinuciderea). Dumnezeu ne dă sănătate, dar unii o deteriorează, sau chiar își fac rău cu de-amâna (sunt atâția care se droghează conștienți de efectele drogurilor, sunt atâția care își fac fel de fel de tăieturi pe corp…). Cât privește boala, de cele mai multe ori ea este fie din cauza noastră (alegerile noastre greșite de a ne alimenta, starea noastră psihică instabilă)…, fie datorită planetei noastre care este afectată și deteriorată de păcat și deci prin urmare calitatea vieții nu mai este ca în grădina Edenului, fie Satan ne dă boala. Cred mai degrabă că Dumnezeu îngăduie boala, și asta doar spre binele nostru. Exemplul apostolului Pavel, sau al lui Iov. Ce-i drept nu putem știi toate răspunsurile aici pe pământ. Va veni un timp (și cred că este foarte aproape) când totul ne va fi clar. Aici este posibil să avem dreptate, și este posibil să ne înșelăm sau să nu cădem de acord în toate lucrurile. Dar nu este minunat că dincolo de această viață plină de semne de întrebare, nedumeriri, dureri, contradicții, respingeri și acceptări, cei care se încred în Jerfa Lui vor moștenii viața veșnică? Să aveți o săptămână binecuvântată!

              • Stelian spune:

                Pai, suntem sau nu ca lutul in mana olarului, in relatia noastra cu Dumnezeu? Eu chiar cred ce scrie in Biblie. Cred ca Dumnezeu este suveran peste creatia Lui. Cred ca numai El poate da viata si numai El o poate lua.
                Imi puteti spune daca v-ati rugat vreodata Domnului pentru mantuirea cuiva? Daca v-ati rugat, i-ati cerut lui Dumnezeu sa faca ceva ce oricum El face la acelasi nivel pentru toti oameni, sau i-ati cerut sa intervina intr-un mod special pentru acea persoana? Astazi am ascultat o marturie la RVE. O sora spunea cum s-a intors la Domnul la varsta de 15 ani, datorita faptului ca bunicul ei, singurul credincios din familie, a purtat-o mereu in rugaciune. Pai daca rugaciunea bunicului a contat pentru mantuirea ei, nu inseamna ca Dumnezeu l-a ascultat si a intervenit in viata ei pentru a o mantui?
                Daca Dumnezeu ne-ar folosi numai sa vestim Evanghelia, atunci oamenii ar fi liberi sa aleaga sa accepte sau nu mantuirea. Dar daca noi ne rugam pentru o anumita persoana si vedem cum Dumnezeu ne raspunde la rugaciune si inmoaie inima acelei persoane, iar acea persoana decide sa primeasca mantuirea, nu inseamna ca pentru acea persoana Dumnezeu a facut mai mult decat pentru altcineva pentru care nu se roaga nimeni si care nu accepta mantuirea? Nu inseamna ca Dumnezeu intervine pentru anumiti oameni? Daca n-ar fi asa, ar fi foarte gresit pentru noi, sa ne rugam numai pentru anumite persoane sa fie mantuite, caci prin asta am face o diferenta intre oameni, diferenta pe care Dumnezeu spuneti ca nu o face.
                Harul si pacea Domnului sa va umple viata!

            • Stelian spune:

              Eu in toata Biblia citesc numai despre ca face Dumnezeu pentru Om si nu omul pentru Dumnezeu. Eu cred ca noi toti primim tot ce ne da El. Unii primesc intr-un mod mai dureros, mai traumatizant, iar altii primesc cu bratele deschise acelasi lucru de la Dumnezeu. A treia categorie care sa respinga ce vrea sa le dea Dumnezeu, eu nu cunosc.

  5. Alina Eremia spune:

    Ce facem cu lacomia de a trai ? Dupa ce dogma e un pacat ?

  6. Pingback: Desfrînare și castitate, poftă și dragoste, împrăștiere și hotărîre – Serile Iris – UPDATE VIDEO | Marius Cruceru

  7. valentin spune:

    ,,Nu condamn pe cei ce imprumuta,,..interesant…oare Dumnezeu nu ne a spus nimic despre imprumuturi in biblie.Sau sant prea multi frati care o fac si i cam greu sa spunem adevarul..

    • Marius David spune:

      Valentin, Domnul n-a vorbit despre multe lucruri, avînd încredere în bunul simț și inteligența noastră, ba chiar are încredere și în capacitatea noastră de deducție.

      • valentin spune:

        Corect,dar fara legatura cu subiectul.Despre imprumuturi ,Domnul A VORBIT! Dar poate nu ne convine noua ce a spus.Ca de ex : ,,cine ia cu impr. este robul celui care il imprumuta,,! Sau asta: nimeni nu slujeste la doi stapani.Concluzie:robii bancilor nu pot sluji lui Hristos. Eu credeam ca aluzia era subanteleasa…

  8. Pingback: Disciplinele Spirituale (Serile Iris) – Despre simplitate/simplificare și sărăcirea intenționată | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s