Dependența de oameni – Dan Botica

O tânără își dăruiește trupul unui băiat pentru a nu pierde relația de prietenie. Părintele unui elev o măgulește pe doamna profesoară pentru a-și păstra pruncul în grațile ei. Se numește „dependența nesănătoasă de oameni” și se manifestă în toate relațiile pe care le-a îngăduit Dumnezeu.

Un politician se umilește înaintea altuia pentru a nu-și pierde privilegiile. Ca împăratul Ahaz care a cerut disperat protecția lui Tiglat Pileser, rege al Asiriei, când viața sa și a Ierusalimului au fost amenințate cu moartea. Ahaz și-a dăruit toate jucăriile din visiteria Templului ca să câștige favorurile împăratului Asirian (2Cron 28:21). Dar Ahaz nu s-a limitat doar la a plăti taxa de protecție. „Fiindcă dumnezeii împăraților…le vin în ajutor,” a chibzuit Ahaz, „ le voi aduce și eu jertfe, ca să-mi ajute.” La început îți dăruiești jucăriile băieților mai mari pentru a te proteja de bătăușii din fața blocului. Fără să bănuiești că, în final, vei tânji să venerezi și idolii lor, pentru a fi la fel de cool ca ceilalți. Cum se manifestă dependența nesănătoasă de oameni?

În viziunea Scripturii, să te folosești de Dumnezeu pentru a-i promova pe cei dragi. Cum s-a întâmplat cu mama fiilor lui Zebedei, care l-a rugat pe Isus ca, dintre toți ucenicii, să îi așeze la dreapta și la stânga pe pruncii ei, nu pe ai altora. Ca mămica care a apelat la o fostă prietenă de liceu, acum inspectoare la Județ, să facă cumva ca odorul ei să treacă bacu’. Dependența de oameni poartă numele Rahela, care l-a amenințat pe Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!”Adică, să îți clădești identitatea pe cei dragi mai mult decât pe Cel drag. Iar în final, când cei iubiți se vor distanța emoțional de tine, să realizezi că Dumnezeu este neputincios să umple golul din inima ta.

Dependența nesănătoasă înseamnă să îți legi inima de predicatorii atractivi și să îi desconsideri (poate inconștient) pe cei „plictisitori.” „Când unul zice ‘eu sunt al lui Pavel,’ și altul ‘eu sunt al lui Apolo,’ nu sunteți voi…„ dependenți de oameni? Și totuși, chiar să păcătuiești când te încântă mesajul unui predicator mai mult decât al celuilalt? Nu neapărat, deși mă întreb cât de des m-au încercat sentimente de gelozie când ceilalți au primit mai multe „like-uri” decât mine?

Mulți au zâmbit îngăduitor când un frate s-a rugat duminică dimineața la biserica Emanuel: „Doamne, binecuvântează-l pe fratele Iohannis!” Jurnaliștii români se roagă pt. o „revoluție” politică, iar site-urile de știri creștine pt. „primul președinte evanghelic din istoria României.” A te ruga pentru „împărați” înseamnă să împlinești o poruncă divină. Dar pune-ți nădejdea în ei și te expui la virusul „dependență.” Mulți dintre creștinii evanghelici americani au jubilat când George W. Bush a fost ales președinte al Statelor Unite. „În sfârșit, unul de-al nostru, care citește Biblia în fiecare zi!”, se felicitau ei. Cynthia McFadden, prezentatoare la ABC News, l-a întrebat mai târziu pe Bush dacă chiar crede că Biblia este „adevărată în mod literal”? „Nu, nu sunt un literalist,” a răspuns el, „dar cred că putem învăța multe din Biblie.” Știți cumva ce reacții trezește astăzi numele Bush, în inima celor care atunci îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru un președinte creștin? Evident că omul cultivase la început cele mai nobile intenții față de valorile creștine. În timp, însă, valul compromisurilor politice s-a prăbușit asupra lui atât de puternic încât l-a readus la țărmul realității ca pe un fulg zgribulit de pescăruș. Sau, cum recunoaștea smerit împăratul Saul: „N-am ascultat de poruncile Tale. Mă temeam de popor și i-am ascultat glasul”.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu și mă rog pt. politicienii creștini de azi. Eu nu aș putea rezista sub o astfel de presiune! Din nefericire, astăzi încă mai persistă „mireasma” stânjenitoare a mărturiei celor care în anii ’90 au îmbrăcat haina de politician peste cea de predicator. Iar eu întreb: vom mai jubila la fel când luceferii politici de azi vor accepta mâine legile despre familie și sexualitate prin care Uniunea Europeană îl scuipă în față pe Dumnezeu?

Oare chiar ni se dă puterea să frângem lanțurile „robiei de oameni?” Mă pot ruga cu adevărat „și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine,” când universitatea mea depinde de comisia de acreditare, biserica pocăiților de primarul ortodox, pruncul lui mami de doamna profesoară, tati de șeful ticălos și relația ta de atingerile intime pe care le așteaptă „iubitul” tău?

Dan Botică

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Anunturi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.