Cum se poate crește un copil în țara lui Iliescu, Constantinescu, Băsescu și a cui o mai veni …?

Nașterea și creșterea unui copil în România anului 2015 este un lux. Este un lux de ani de zile. De pe vremea lui Iliescu. De atunci alocația pentru copii este o jignire.

Acum, cînd asistăm la dezvăluirile legate de corupție, alocația mi se pare echivalentă cu o înjurătură adresată la megafon.

Ieri am avut un șoc. Noi am avut primul copil  pe vremea în care nu existau pamperși. Acum există. Atunci spălam în fiecare zi, acum putem cumpăra… Ba nu! Noi putem! Nu TOȚI putem!

Ieri am avut un  șoc…

A propos …. trebuie să precizez clar că avem de toate. Dumnezeu, prin prieteni și Biserica Sa, S-a îngrijit din plin să nu ne lipsească nimic la acest început. Le mulțumesc tuturor celor ce s-au gîndit la noi …

DAR… am avut un șoc. Am primit alocație pentru copii pînă acum. 41 de lei pentru Naum și 41 de lei pentru Neriah. Le dădeam bani pentru cheltuieli de buzunar din alocația lor. Mi se părea o poantă cinică.

Acum mi se pare o mișcare sadică.

Ai 41 de lei alocația și UN PACHET DE PAMPERȘI ESTE 37 DE LEI.

Fraților, treziți-vă! Sîntem în prăbușire demografică, iar statul român își bate joc de părinții care doresc să își crească pruncii fără prea multe griji. Cum să nu emigreze familiile tinere din țara aceasta?

Astăzi am discutat cu un tînăr tată. Are un copil de 2 anișori. Locuiește într-o altă țară. Am încercat să îl conving să vină acasă. Se va muta din țara aceea într-o altă țară din Europa, dar acasă nu va veni, deși are părinții aici, casă aici.

– Ce să fac, domnule Cruceru, aici, ce să fac? Ce mi se oferă acolo? Cum să îmi cresc pruncul acolo? Aici mi se oferă toate condițiile. Statul încurajează nașterea și creșterea de copii … Vă gîndiți cum vom sta cu asigurările? Ce slujbă vom putea obține ca să îi oferim copilului nostru minimum minimorum pentru nevoile sale? Dacă vom avea nevoie de vreo operație pentru acesta mic …

Am încheiat discuția trist.

– Să veniți măcar de Crăciun, poate la binecuvîntarea copilașului nostru …

– Da, în vizită vom veni….

Acum, proaspăt intrat în clubul tăticilor tineri, îmi dau seama cu ce se confruntă o tînără familie, care este la începutul vieții de căsnicie. Dincolo de bucuria imensă a venirii lui Noah Cristofor, aceste probleme au fost ca o găleată de apă rece turnată drept în creștet.

Am început să mă gîndesc la ceilați. La ei, părinții tineri. Noi avem casa noastră, ei stau în chirie; eu am o slujbă stabilă, sînt profesor universitar, spre mijlocul și a doua parte a carierei, ei sînt la început de drum, cu salarii de începători; noi avem ajutoare împrejur, copiii mai mari, Miriam (5 adulți la un copil), ei sînt singuri; Natalia este casnică și încă îmi pot permite să o țin lîngă copil, alergînd eu singur după resurse cu puterea de la Domnul, ei se descurcă cu un singur salar? Noi vom reuși să îi purtăm de grijă micuțului cu relaxare și bucurie, dar ei, ce să faci cu 41 de roni pe lună, nu pe săptămînă, pe lună!!!

Căruț, scoică ogligatorie pentru mașină, hăinuțe, vată, materiale pentru spital, schimburi pentru mamă și copil, medicamente, biberoane, sterilizatoare pentru biberon, pătuț, schimburi noi, ferească Dumnezeu de vreo complicație de sănătate pentru mamă sau/și copil …

Discutam aceste lucruri cu ai mei colegi de suferință în așteptări pe holurile maternității și unul s-a scăpat cu ciudă…

– Facem economii de anul trecut. Ne-au ajutat și părinții mei și părinții ei… Nu te poți apropia de naștere fără 3500 de roni. Atît am avut pregătit… și … s-au dus…

A oftat adînc … apoi a ridicat privirea și a zîmbit pe sub masca de protecție pe care o avea pe toată gura…

– dar sînt așa de fericit…. așa de fericit…. merită!

– Mai bine îl cumpărai făcut gata, a glumit celălalt... ce să spun… dacă mergi la privați e 6600 numai nașterea … noi am scăpat ieftin, de unde să scot atîția bani.

Am înțepenit. M-am uitat la acești doi tineri de 25-28 de ani cu distanță și apropiere în același timp. Eu știam mai bine decît ei ce îi așteaptă și mi-au înflorit două mărgele în colțul ochilor. Sînt la distanță în ani și experiență față de ei, dar acum îi înțeleg mai bine, alergînd prin tot orașul după ceai de chimen și pampers de prematuri. Am căzut în aceeași mulțime și mi s-a făcut o milă imensă de ei. I-aș fi strîns de umeri și i-ași fi sărutat pe amîndoi obrajii ca pe copiii mei. Acești părinți tineri sînt niște eroi demni de toată admirația pentru mine.

– E bine doamna, aveți emoții? m-a întrebat cel mai tînăr. Observase totul.

– Nu …. totul e bine, e în regulă …

Mi-a fost teamă să nu îi descurajez, dar de fapt de ei mi s-a rupt inima. I-am văzut atît de dedicați, atît de determinați să facă totul pentru copiii lor. Tați buni, dar dușmăniți de context. Niște copii cu copii. Niște adolescenți naivi care vor porni la o aventură extraordinară, dar primejdioasă. Primejdioasă, pentru că îi poate transforma în niște cinici, în niște amărîți. Mă tem că unii dintre acești părinți vor decide ca următoarea sarcină să fie întreruptă, pentru că vor fi atît de disperați, atît de lipsiți de perspectivă … sau … vor decide să vină acasă doar în preajma Crăciunului și Paștelor, și copiii lor vor vorbi alte limbi … materne.

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Jurnal de tată imperfect. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Cum se poate crește un copil în țara lui Iliescu, Constantinescu, Băsescu și a cui o mai veni …?

  1. cristividican spune:

    Felicitări, frate Marius pentru al 3-lea copil. În ce privește creșterea copiilor aici sau dincolo, o soră din Anglia, care vizitează în fiecare an Biserica noastră, este uimită de câtă libertate au copiii noștri în România. Ei le pot oferi multe, dar nu le mai pot oferi ceva ce încă noi le putem oferi. Pruncul meu, la 5 ani, poate merge sigur pe strada noastră, de la un capăt la altul, fără să ne îngrozim. Ai lor nu mai pot.

    • Marius David spune:

      Al șaselea. Întotdeauna îi numărăm și pe cei din ceruri. Și acesta a avut un geamăn, care s-a dus mai devreme să îi pregătească locul acestuia.
      Nu peste tot este așa cu străzile… E mult de discutat. Și sînt și la noi locuri în care copiii nu mai pot merge singuri pe stradă.

      • Felicitari, Marius! N-o sa va fie usor, dar, stii si tu, nu tot ce e usor e bine, iar necazurile ii pregatesc mai bine pe copiii nostri pentru viata. E mai usor pentru mine sa spun asta, acum ca ai nostri au crescut, desi inca n-am terminat cu ei. :-))
        Ce spune sora din Anglia e adevarat, cel putin in parte, chiar daca incet, incet ii ajungem din urma.

        • Marius David spune:

          Avantajul nostru, Mircea, față de cei doi tătici pe care i-am însoțit pe holuri, este că noi am mai trecut de două ori pe aici. Știm totul, colicile, nopțile nedormite, necazurile, emoțiile, toate, poate și din această pricină acum le trăim altfel.

      • Ai dreptate insa cu jignirea numita alocatie de la guvern. Asa e prin 90-91, cum ai spus. Banii statului au alte prioritati, nu cresterea copiilor, cum ar fi de pilda campaniile electorale. Nu-i de mirare ca tot mai multi tineri vorbesc de emigrare. Nu-i poti condamna.

      • Daniel spune:

        Domnul sa-L binevuvinteze si mana puternica a Domnului sa-L insoteasca mereu iar intr-o zi sa-l cunoasca si el pe Domnul Isus Cristos. Noi avem un baietel de 2 ani iar de curand sotia a fost insarcinata dar copilul a murit in pantecele mamei la cateva saptamani, neavand activitate cardiaca. Si eu am nadejdea ca este in cer cu Domnul si intr-o zi ne vom vedea, desi sotia nu este intorsa la Domnul. Ma scuzati ca indraznesc sa pun o intrebare si poate intr-o zi cand nu sunteti aglomerat imi veti raspunde: Inainte sa ma intorc la Domnul a murit alt copilas in pantecele mamei tot la cateva saptamani de la conceptie. Cu privire la el nu am nadejdea vie ca este cu Domnul sau ca ne vom vedea odata. Domnul sa binecuvinteze intreaga dumneavoastra lucrare, a Lui este biruinta, slava si gloria. Amin

  2. CP spune:

    Felicitări familiei Cruceru pentru noul născut băiețel. Domnul să îl păstreze sănătos iar pe părinți plini de înțelepciune, răbdare si dragoste.
    Totuși, nu sînt convins că vinovatul principal pentru prăbușirea demografică este lipsa alocațiilor adecvate sau a unei economii puternice. A se studia Europa nord-vestică care, in ciuda unei economii normale, are parte de câteva decenii de aceeași prăbușire demografică. Alocațiile menite ameliorării acestei probleme au avut însă „unintended consequences,” din punct de vedere etnico-demografic. La cealaltă extremă se află China, fără alocații și în plină explozie demografică. S-ar putea ca alți factori sa fie cei mai determinanți pentru familiile tinere. Credința, speranța, încrederea? Aștept comentarii.
    Mi-este frică de vremurile în care o majoritate consideră nașterea, hrănirea, îmbrăcarea, imunizarea, educația, salarizarea, pensionarea si înmormântarea populației, responsabilitatea statului.
    Poate că nu am dreptate, dar dacă am, atunci miza alegerilor prezidențiale din țara unde m-am născut, și pe care o vizitez din cînd in cînd, este extraordinara. Îmi este greu de imaginat o Românie din care in Ianuarie se vor autoexila, dezamăgiți, cei care înțeleg această miză, iar cei care rămîn, încurajați fiind de promisiunea majorării alocațiilor, se vor unii in scopul ameliorării declinului demografic.
    Doamne ajută.

    • Marius David spune:

      Mulțumim pentru cuvintele de încurajare.
      da, sigur, alocațiile reduse nu sînt cauza principală, mai sînt egoismul, lipsa curajului, păcatul, amînarea căsătoriei …
      Nu, eu sînt de dreapta, deci sînt pentru o cît mai redusă intervenție a statului în domeniile pe care le enumeri.
      Din păcate România pe care tu și eu ne-o dorim nu există. Da, mulți vor vota pentru o găleată cu alimente. Din păcate …

  3. Mykens spune:

    Felicitări ! La noi a venit o minunată Estera după 8 ani de aşteptări, rugăciuni, vizite pe la medici oprobriul multura. Aveam pe atunci 40 de ani şi eram oarecum stânjenit, mai glumeau prietenii: la grădiniţă o s-o întrebe, a venit bunicul ? Dar am trecut uşor peste asta şi sunt tare mulţumit. Fără să întrebe, fără să ne consulte, după 3 ani a bătut şi David la uşă. Ce să facem ? Să-l lăsăm afară ? Nu, a venit să completeze bucuria noastră. De data asta nu m-am simţit deloc bătrân, ci cu mult mai tânăr. Despre partea financiară nu putem să ne plângem, nu sîntem la nivel de profesor universitar, dar oricum mai sus binişor de minimul pe economie. Oricum, dacă până la naşterea copiilor realizasem multe, după, nu ne-am văzut prea calzi la buzunare. Ne-a consolat un verişor care ne-a spus: voi aţi făcut cea mai bună investiţie ! (el condusese deja la cimitir 2 copii). De aceea am o plăcere deosebită când văd pe stradă copii sau femei cu ,,burtici”. Da, Dumnezeu a lucrat, dar, trebuie să fim recunoscători, mulţumiri fie aduse şi medicului ginecolog Mihai Căpîlna de la Tîrgu Mureş. În urma unei operaţii relativ simple, soţia a rămas însărcinată. ,,Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” Psalmul 127:3. Deşi am vorbit numai despre mine, încă odată felicitări domnule marius pentru copil !

    • Marius David spune:

      FElicitări și vouă!
      La noi nu va fi cazul să îl întrebe nimeni la grădiniță și școală de nimic. Nu va vedea grădiniță și școală pînă la 18 ani.
      Despre nivel de profesor universitar, să știi că nici pe noi nu ne dau banii afară din casă. Salariul de profesor universitar în mediul privat confesional este mic în comparație cu alte locuri, dar sîntem mulțumiți. Cînd nu mai rezist, mai vînd o bicicletă 🙂
      Slavă Dommnului pentru toate!

  4. STEFAN T. spune:

    Din pacate eu sunt din cei care cu copii lor vorbesc alte limbe materne.Ne straduim la micuta noastra Sarah de 2 ani sa stie romana dar suntem siguri ca in timp se va pierde.Nici in SUA lucrurile nu stau prea roze.Statul iti da $1500 credit pe an pentru copil.Daca nu esti la poverty line in linie cu mexicanii sau negri atunci nu te califici la nimica.Sincer,imi este indiferent daca statul face ceva pentru familie sau nu.Nici nu ne bazam pe asta.Cheltuielile sunt pe masura si la noi.Slavit si multumim Domnului pentru joburile,ajutorul unei sore pentru childcare ca ne putem descurca decent.Sunt convins ca in Romania lucrurile ar fi fost mult mai grele si sper ca oamenii sa se uite la lucrurile frumoase care le aduce un copil in viata.

    • Marius David spune:

      da, așa cum spuneți, nu ne bazam pe stat, nu trebuie, dar conside că și 200 de roni în aceste vremuri reprezintă o jignire pentru alocația unui copil, dacă tot se dă.
      Noi asta am ales, să ne bucuram cît mai mult de acest copil, indiferent de probleme și provocări!

      • CP spune:

        Asta este!!! Alegerea de a va bucura de copil, in ciuda problemelor si a provocarilor, este una dintre chei. La urma urmelor, nou nascutul nu va aprecia marca si anul fabricatiei masinii de familie si nu va fi preocupat nici de coruptia politicii. Va aprecia, in schimb, atentia de care va avea parte.
        Cu un fierastrau, putin talent si bunavointa, se pot construi jucarii extraordinare, care au stimulat creativitatea copiilor de mii de ani, fara Duracell. http://grandpaswoodentoys.com/

  5. Alin spune:

    Frate Marius, in primul rand felicitari pentru curajul de a aduce pe lume un copil si Dumnezeu sa il binecuvinteze si pe el si pe voi ca parinti!

    As avea doar doua comentarii cu privire la gandurile tale:
    1) primul comentariu nu are legatura efectiv cu continutul a ceea ce ai scris ci cu o chestiune de scriere. Am vazut des in posturile tale (si din pacate si la altii) ca mai folositi RON cand va referiti la banii noi. „Primesc 41 RON, ma costa 7 RON, etc…” Va rog mult cat se poate sa inceapa de aici si apoi altii incet incet, folositi terminologia corecta si anume: 41 lei, 7 lei. RON a fost o denumire bancara a leului nou (new romanian leu) si a inlocuit ROL. Inainte de leul greu ati folosit vreodata expresia: „ma costa 100 mii ROL”, sau spuneati: „ma costa 100 mii lei” ? E acelasi lucru cu RON. La fel cum nu scrieti „m-a costat 125 usd” si scrieti „m-a costat 125 dolari”. Chiar daca pare o prostie ce ar trebui neglijata, zgarie pe creier celor care suntem cat de cat in domenul asta, asa cum pe altii ii zgarie pe creier „ma duc s-a ma joc” :-))
    Va multumesc

    2) Legat de alocatia pentru copii: aveti dreptate, e o bataie de joc cei 41 lei, dar aceasta alocatie e o bataie de joc pentru noi, oamenii urbani, care vrem anumite conditii minime pentru confort, pentru copii, etc. Nu uitati ca atunci cand a fost introdusa obligativitatea participarii la cursurile scoale pentru a primi alocatia de copil (pentru cei scolari bineinteles) a crescut automat gradul de scolarizare in randurile tiganilor, in paturile sociale napastuite, si culmea, unele familii care au 5-6 copii chiar traiesc si se bazeaza pe banii astia. Sigur, nu vreau sa ii dau ca exemplu bun neaparat, insa asa cum spunea cineva mai sus, aceasta alocatie nu ar trebui sa fie o bariera pentru a nu naste copii…chiar daca din pacate pentru foarte multe familii este.
    V-ati declarat de dreapta si ma bucur, asta inseamna ca intelegeti ca ar fi potrivit ca unele familii care au venituri peste un anumit nivel chiar sa nu primeasca deloc, si alocatia sa creasca conform veniturilor, invers proportional. Asta ar fi intr-adevar o masura de dreapta.

    In final, sa nu uitam, alocatia pentru nou nascut este de 200 lei (mama primeste 200 lei/copil pana la 2 ani daca tin minte) deci in cazul asta, totusi sa fim sinceri, nu e asa dezastru…Cu toate acestea insa, stiu multe familii care si cu alocatie de 400 lei/copil ar amana nasterea (fie chiar primul copil sau urmatorul)

    Asa ca motivatia banilor pentru tinerii care nu aduc pe lume copii mi se pare o motivatie pur egoista pentru noi cei care avem o anumita prejudecata de confort: „daca nu o sa imi permit sa ii cumpar pampers de marca respectiva si pudra X, sigur se va imbolnavi”. „daca nu il duc la doctorul X si consultul Y din 2 in 2 saptamani, am sansa mare sa mi se super imbolnaveasca copilul” „cand cresc au niste pretentii de te doare capul, cum sa faci fata la ele?” . Exista raspunsuri si solutii pentru toate temerile astea, uneori e nevoie de munca in plus sau intelepciune in plus in dramuirea banilor dar peste toate astea e nevoie si de credinta.

    Si ca sa incheiem intr-o nota optimista: nu Isus parca promite ca daca suntem copiii Lui El ne da cele de trebuinta fara sa ne ingrijoram? Nu vreau sa spiritualizez dar cati dintre noi chiar credem pe bune asta? Nu stiu daca parintii sau bunicii nostri au avut resurse financiare mai mari decat noi sau confort mai sporit ca sa isi permita sa spuna ca nu dau nastere copiilor sau ca emigreaza…si uite ca multi dintre noi, cei nascuti atunci, suntem si educati, suntem si sanatosi, si avem si valori…

    • Marius David spune:

      Ce curaj? Plăcere și bucurie în formă pură!
      1. da, inteleg. voi spune lei.🙂
      2. sigur, nu sint pentru rolul interventionist al statului. eu ma descurc si fara acei 200 de roni, dar ma gindesc la ceilalti, la tatii pe care i-am vazut zilele acestea pe holuri. Unii pareau de-a dereptul ingrijorati de viitor ..
      3. noi deja cautam solutii alternativae. trecem din nou la scutece, am renuntat la pudra si la anumite chestii foarte fancy.
      4. Credeti-ma ca am avut-o pe Neriah si am crescut-o in cele mai saracacioase condiții. Stiu cum se vede viata si de la acel capat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s