M-am apucat (și) de alergat!

Spre disperarea unor amici, care cred că tot moftul acesta cu bicicletele este un fel de țara arde și baba sî chiaptănî, m-am apucat și de alergat. Problema este mult mai complexă. Așa cum spuneam cu alte ocazii, pentru mine mișcarea fizică este o modalitate de supraviețuire, supraveghere spirituală și nu numai . Iată o istorie care merită citită AICI, o istorie corelativă cu istoria mea.

A fost greu să îmi fac vînt și curaj, pentru că în urmă cu 7 ani mi-am distrus pur și simplu genunchii. Am alergat cu 96 de kg pe o structură care memorase doar 56 de kg pentru cîteva săptămîni la rînd. A fost o mare prostie.

Cu ajutorul doamnei dr. Maria Sabău și a domnului dr. Marius Sorin Pop, am reușit și să mă pun pe picioare din nou și să îmi recapăt curajul de a alerga.

Pentru vindecarea genunchilor bicicleta a fost ideală. Erau două opțiuni, bicicleta și înotul. Înotul mi s-a părut prea complicat, nici nu sînt un înotător foarte bun, minus compania, care îmi displăcea profund.

Astăzi, după programul de lucru la birou, m-am furișat în Felix, m-am încălzit sumar și am tras o alergare nesperată de 3 km. Da, sînt alte grupe de mușchi, alte moduri de a gîfîi de oboseală, o altfel de solicitare a mușchiului cardiac. Am fost frînt, dar plin de endorfine🙂

Corpul meu începea să mă trădeze. O explicație mai lungă AICI. M-am blocat în jurul greutății de 80 de kg. Se obișnuise cu efortul pe bicicletă, oricîți km l-aș fi stresat. Iată AICI o tură care nu s-a lăsat cu niciun gram lipsă.  Acum am schimbat strategia. Corpul trebuie ținut cu stînga și dat în el cu dreapta. După ce obosești, schimbăm direcția, ținem cu dreapta și dăm cu stînga.

Ieri, astăzi și mîine în Oradea plouă. Dacă plouă, cu bicicleta este chin curat. Te stropești din cap pînă în picioare. Pista din Felix are o umbrelă naturală din coroanele deja pline de apă ale copacilor.  Am ales alergarea. Am avut emoții. Mi-am simțit fiecare ligament. Am fost atît de stresat încît am făcut crampe musculare, dar a meritat fiecare pas.

Prefer să alerg pe pistă de pămînt sau pietriș. Este mai bine pentru articulații. Caut acum și niște pantofi de alergare mai performanți, dar pînă atunci, vechile încălțări funcționează.

Cîteva sfaturi pentru alergat corect? Sînt așteptate cu plăcere și bucurie. Pînă atunci iată AICI și AICI.

Sugestii, sfaturi, încurajări?🙂

Mai vine cineva?

http://www.strava.com/activities/202640750/embed/19d87fa42da63f5f5aa0a8dc7aa035f11d4772c3

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biciclete, cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, Sanatate, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la M-am apucat (și) de alergat!

  1. szromulus spune:

    Felicitari Marius. Un exemplu demn de urmat!

  2. Pingback: Am facut un post de blog și … a fost bine! Evaluare la un an: scrisul este altfel, oamenii sînt altfel, probabil eu sînt altfel! | Marius Cruceru

  3. emanuel spune:

    …alergarea usoara e baza pe care se poate construi un mod de viata care sa duca la o alimentatie mai riguroasa, mai naturala si in final la o greutate aproape de normalul inaltimii si al virstei. in primele 30 de zile cit ii ia corpului sa se obisnuiasca cu un nou obicei cum e alergarea zilnica sau la o zi distanta trebuie facute alergari usoare intre 3-5 km in timpul saptamanii si eventual 7-8 km in weekend. apoi urmatoarele 30 de zile dupa ce corpul se adapteaza cu noul sa regim de efort distantele pot creste cu 2-3 km, deoarece corpul invata nu numai sa duca distantele dar sa isi ia si energia din alta parte decit din glicogenul muscular. si abia in a treia luna de alergari constante incepe corpul sa arda grasimile stocate in tesutul adipos si usor usor incepi sa slabesti constant dar sigur in paralel si cu o alimentatie riguroasa…e nevoie cam de 3 luni de alergare ptr a incepe efectiv sa slabesti ajutindu-te de alergare. ptr a slabi e necesar un efort constant la 6.00-6.30 min/km timp de cel putin 50-60 min de alergare continua…toata lumea crede ca slabesti dupa 2-3 sapt de alergare, cind de fapt incepi sa slabesti in mod real dupa vreo 3 luni de alergare…e o chestiune de adaptare continua…

    • Marius David spune:

      draga Emanuel, acum ca s-a schimbat vremea, n-am încotro. Sînt sătul de spălat biciclete, așa că voi alerga la greu.
      Cu alimentația am rezolvat-o.
      Problema este să mă readaptez la alergare.
      Sfaturile tale sînt foarte prețioase. Știam cîte ceva, dar este nevoie de încurajare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s