Despre nimicuri – Dan Botica

Despre nimicuri!

Regele grec Midas iubea culoarea galbenă. Atât de mult încât uneori își acoperea trupul cu monedele sale de aur. Într-o zi, Silenus, satirul lui Dionysus, zeul vinului și al petrecerilor, s-a îmbătat și a adormit în grădinile lui Midas. Regele l-a îngrijit pe satir și mai târziu l-a înapoiat zeului Dionysus. Atât de mult s-a bucurat zeul încât i-a spus lui Midas: „Îți voi îndeplini orice dorință!” Midas a exclamat: ”Tot ce voi atinge să se prefacă în aur!” Astfel a început drama care a dat naștere la expresia „ai mână de aur!” Când apa, mâncarea și singura fiică a lui Midas s-au transformat în aur, regele și-a înțeles nebunia și a plâns disperat după îndurarea zeilor!

Faină povestea, nu-i așa? Una din multele legende ale Olimpului. Uneori, însă, viața bate filmul. Mă gândesc la împăratul Solomon, un om ale cărui mâini au transformat totul în aur. Și care la sfârșitul alergării a spus: „când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vânt.” Să te bucuri de grădini, livezi, bogății ca de împărați, cântăreți, cântărețe și sute de femei, și singura expresie care îți caracterizează viața să fie „totul este deșertăciune”? Înțeleg ideea că oamenii își pun capăt zilelor când pierd totul, dar să te bucuri de totul și să îți urăști viața? Cum este posibil?

„Deșertăciune” este un cuvânt ebraic nu ușor de tradus. Se pronunță „hevel” și deschide un evantai de sensuri foarte larg și colorat. „Hevel” descrie omul ca o „umbră” (Ps 39:6) sau „suflarea” la fel de trecătoare ca o molie (Ps 39:11). Să deschizi gura motivat de „hevel” înseamnă să vorbești „prostește” (Iov 27:12) sau „nimicuri” – adică minciuni (Zaharia 10:2). Când spui „hevel”, spui ”în zadar” (Isaia 49:4). Cu alte cuvinte, „hevel” descrie o iluzie cu fițe, un manechin din plastic decorat cu haine de firmă. În realitate, „hevel” este mai trecător decât un „abur”.

Și totuși, cum a putut o „prostie” să umilească înțelepciunea incredibilă cu care a fost binecuvântat Solomon? Răspunsul oglindește o dramă pe care oamenii continuă să o trăiască și astăzi. Asta pentru că sensul cel mai înfricoșător pe care îl deține „hevel” este acela de „idol.” Adică, „idoli deșerți” (Deut 32:21), „lucruri de nimic” (2Regi 17:15), sau „o nimica toată” (Ieremia 51:8). Iar motivul pentru care o „umbră” convinge mai ușor decât adevărul este că în spatele „nimicului” uneltește lumea demonică. În Corintul antic, oamenii se închinau la idoli de lemn, marmură, aur sau argint – despre care apostolul Pavel spune că sunt tot una cu „nimic” (1Cor 8:4). Tot el, însă, deconspiră „nimicul” cu „dracii” (1Cor 10:20). Deșertăciune înseamnă mai mult decît o emoție enervantă. Deșertăciune poate fi simptomul unei expuneri la lumea demonică. Este numele idolului care te va dezamăgi după ce ți-a devorat timpul, resursele și sentimentele inimii tale. Deșertăciune se numește visul pentru care acum ești dispus să sacrifici totul și care mai târziu va avea gustul unui coșmar.

În mitul lui Midas, se spune că zeii s-au lăsat înduioșați de lacrimile împăratului și au dezlegat magia „mâinilor de aur.” Mida și-a recâștigat fiica iar drama l-a transformat pe împărat dintr-un lacom într-un om darnic. Dar viața rareori seamnănă cu un mit. Solomon a pierdut mai mult decât a crezut că va câștiga. Doar moartea l-a salvat de la a simți durerea părintelui care vede și în fiul său chipul hidos al demonilor „nimicuri”. Sau durerea unei împărății care s-a rupt, a vieților sacrificate și a rănilor care nu s-au mai vindecat niciodată. Deșertăciune înseamnă să aștept binecuvântările lui Dumnezeu, pentru care am jertift mai nimic, și să primesc „nimicuri” de la idolii pentru care am jertfit totul. Deșertăciune se numește sentimentul care îl încearcă pe om atunci când înțelege că viața i-a jucat o farsă amară.

Dumnezeu, însă, nu a lăsat „amarul” să aibă ultimul cuvânt. În Eclesiastul, carte pe care a scris-o către sfârșitul vieții, Solomon ne provoacă cu întrebări sensibile despre destin, înțelepciune, suferință, carieră, bani, limbaj, dragoste și relații. În fiecare vineri la Tineret Emanuel, începând cu orele 18.00, ne vom bucura de părtășie și agapă cu ceai și fursecuri. Și vom începe primul studiu din seria de mesaje Provocări din Cartea Eclesiastul! Te așteptăm cu drag!

Dan Botică

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Anunturi, guest post. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s