Survolul de luni, 1 septembrie: calvinism, liderii și social media, homeschooling, pornografie, cărți de citit și auzit

Dezbaterea în jurul temelor calviniste continuă în toate spațiile, bun mijloc de antrenare teologică, argumentare biblică sau nu prea …  și gimnastică neuronală.

Iată AICI un articol interesant.

What advice would you give to young Calvinists going to pastor churches that are ignorant—or even suspicious—of Calvinism?

Jones: Here are a few things:

1. Be honest, but be certain you’re speaking the same language. Don’t try to hide your convictions. That applies not only to Reformed theology but to everything from ecclesiology to eschatology. At the same time, it’s wise to make certain what you mean by “Calvinism” is the same as what they mean. If someone asks, “Are you a Calvinist?” find out what he or she understands Calvinism to imply. The result may provide an opportunity to say, “If that’s what Calvinism is, I am not a Calvinist—but here’s what I do believe about God’s grace.”

2. Point people to Christ, not Calvinism. I served nearly two decades on pastoral staffs in three different churches and, as far as I can recall, I used the word “Calvinism” a grand total of three times in my teaching: twice when leading church history classes and once in a sermon to describe how George Whitefield was able to work with the John and Charles Wesley for the sake of the gospel. A variety of Reformed and non-Reformed perspectives mingled together in all these congregations, and church members cooperated with charity on this issue. I preached the doctrines of grace when they were present in biblical texts, but I never once defended Calvinism. If someone embraces the glorious goodness of God in Christ and his singlehanded work to save us yet never hears about the Reformation or Calvinism or the five points from Dort, what difference does it make? It’s God and the glory of his name that matters, not the name of any human system.

3. Preach grace graciously. If you proclaim God’s grace by maligning or misrepresenting those who disagree with the Reformed doctrines of grace, it’s quite likely you’re missing the point of grace. Preach grace with the gentleness and gratitude that become possible only when we recognize we have nothing left to prove because God in Christ has already proven it all.

 

 

Un articol despre dubla predestinare al lui R. C. Sproul. Măcar să știm despre ce este vorba, nu folcloristică.

În contrabalanță un articol scris cu simț al umorului, dar și mult simț de observație AICI.

1. Many of the great thinkers, pastors, authors, and heroes of the faith were and are not calvinists.

2. Many of the followers of Jesus in the world today are not calvinists.

3. The earliest Christians were not calvinists.

4. Calvinists are not the arbiters of doctrine and heresy.

5. Historically, calvinist views were first determined heretical.

6. All orthodox followers of Jesus affirm biblical concepts like sovereignty and election, many of us simply do not define them the way calvinists do.

7. There are non-calvinists who completely understand calvinist doctrine and belief, and choose to reject it.

8. Your reputation precedes you.

9. If you can not articulate non-calvinist views in such a way that the view-holder would agree, “yes, that is what I believe,” then you do not understand the view.

10. You could be wrong.

 

Se înțelege că în dreptul fiecărei obiecții se poate răspunde. Faptul că puțini, mulți sau o majoritate cred-crede ceva sau altceva nu face din acel lucru adevăr.

***

După scandalul cu Mark Driscoll, iată cîteva avertismente, sfaturi, discuții pe marginea modului în care liderii ar trebui să folosească media.

Vezi AICI.

1. Consider anything you say on social media to be permanent.

2. You can be misunderstood often on social media.

3. Emoticons are not sufficient to soften what you have posted.

4. Attacks on other people’s character or positions are considered cowardly by many.

5. Too many Christian leaders are posting on social media in the heat of emotional moments.

6. Churches and other Christian organizations are checking social media of Christian leaders.

7. The non-Christian world is watching Christians attack each other on social media.

Vezi și AICI.

Cum să receptăm o insultă? Vezi AICI.

1. Bear the Insults and Refuse to Retaliate

2. Take Some Time to Consider Three Questions

3. Respond Properly to Unkind Words

4. Remember God Is in Control

5. Live for an Audience of One

6. Trust God for Restoration

Și în aceeași notă a persecuției, de această dată din partea necreștinilor, o întrebare extrem de productivă: ne iubim destul de mult vrăjmașii încît să îi urîm? 

***

Despre Homeschooling din nou:

Nu sunt avocat, deci nu știu exact în ce măsură și cum pot ajuta aceste extrase din lege, dar orice părinte care cochetează cu opțiunea ieșirii din sistem are datoria să se informeze temeinic cu privire la situația legală actuală.

Să nu credeți că nu sunt perfect conștientă de doza de curaj de care ai nevoie pentru a face educație acasă la noi. Deși băiatul meu nu a ajuns la vârsta școlarizării obligatorii, am prieteni și cunoștințe care trec prin momente de cumpănă și eu însămi îi ajut pe cei ce-mi scriu să se informeze pentru a lua o decizie. Situația legală, nesiguranța financiară, ciudățenia drumului ales în ochii celorlalți, lipsa unei comunități de homeschooleri, toate acestea sunt motive întemeiate de a simți teamă și îndoieli. Este cu adevărat mult mai complicat să alegi educația acasă, cu tot neprevăzutul ei. Așa cum e, privit la rece, mult mai complicat să ai copii decât să-ți duci viața fără a fi părinte.

Ce te poate împinge să alegi educația acasă, în ciuda provocărilor pe care ți le aduce în față? Poate e același lucru care te face să-ți dorești un copil. Bănuiești că va fi greu, dar simți că va fi cel mai frumos și mulțumitor lucru pe care-l vei face în viață. Dacă lași oamenii din jur, situația economică, tentațiile vieții fără copii, comportamentele nesuferite observate în treacăt la copiii altora să te influențeze, probabil ai să zici că ție nu-ți trebuie așa complicație, că ți-e bine așa cum ești acum. Și mulți poate gândesc așa până în clipa în care-și țin prima oară copilul în brațe. Apoi totul se răstoarnă: priorități, dorințe, planuri. Și rămâi uimit de cât de mult ești în stare să sacrifici, cât de ușor îți este să faci ce jurai că n-ai putea face și câtă bucurie îți aduce noua ta viață.

Putem privi în felul acesta și educația acasă. Da, va fi greu și uneori nu vei ști ce va urma. Îți vei pune multe probleme și întrebări și, judecând la rece, vei găsi probabil o  sumedenie de riscuri și posibile impedimente. Dar asta nu e o decizie de luat ”la rece”, așa cum nu e nici cea de a avea sau nu copii. Acestea sunt decizii ce se iau (și) cu inima, adevărate leaps of faith, de care simți că ai nevoie pentru a trăi autentic și conștient, așa cum simți că ți-ar fi bine și ție, și celor dragi.

Sursa

Un alt articol hrană pentru minte AICI. De citit mai ales acum, după ce am văzut ce s-a întîmplat și la a doua sesiune de bacalaureat.

L-am întrebat pe individ după ce i-am expus această metaforă: Între o viaţă de bou şi una de cerb, pe care o alegi? De fapt, întrebarea era adresată  tututror.  Încet-încet, după o perioadă de tăcere, au reînceput discuțiile. Și, spre uimirea mea, deși se vedea în glasul celor din compartiment o undă de regret, concluzia cvasi-generală  a fost că viața de bou e preferabilă celei de cerb. Cum s-a ajuns aici?

Din cei șaizeci de ani pe care i-am împlinit de curând, cincizeci și patru mi i-am petrecut în școală. Învățătoarea mea avea vreo șaptezeci de ani (pe atunci nu se ieșea la pensie obligatoriu) și își începuse cariera la douăzeci, pe la 1910, fusese și învățătoarea tatălui meu, era o istorie vie a învățământului românesc. Cu alte cuvinte, din cei 148 de ani de învățământ obligatoriu în România, cu peste 120 am avut, într-un fel sau altul, un contact direct. Am fost, pe rând, elev, student, profesor, director de școală, inspector școlar, director de CCD, acum sunt profesor de profesori, și cred că această experiență îmi permite să afirm că preferința față de viața de bou a colegilor mei de compartiment e, în principal, rezultatul școlii. (Atenție, folosesc termenul “bou” nu în sens jignitor la adresa cuiva, ci ca expresie a servituții și a stării și nevoii psihologice de dependență și obediență).

Învățământul obligatoriu, sub forma în care îl cunoaștem azi, a apărut într-un stat totalitar, Prusia, în urma unei bătălii, cea de Jena din 1806 dintre armata de amatori a lui Napoleon și armata instruită prusacă, în care francezii au învins. Când industria ta principală e să produci și să exporți mercenari pentru cei ce cucereau colonii peste mări și țări, a fi înfrânt de niște țărănoi, ridică o mare problemă, una națională. Așa a gândit și Johann Gottlieb Fichte, filosoful de serviciu al lui Friedrich cel Mare, în cele 14 Scrisori către națiune publicate între 1808 și 1814: Am fost înfrânți pentru că soldații noștri n-au respectat ordinele, trebuie să facem o Germanie Mare, să unificăm limba germană și toți germanii să gândească la fel și să respecte ordinele, cel puțin în problemele mari. Iar statul prusac a început o treabă așezată, nemțească, detaliată, pentru a pune în practică aceste idei. Astfel s-a instituit primul sistem de învățământ obligatoriu din lume în Prusia, în 1819.

…..

În primul rând, prin gruparea copiilor pe clase pe criteriul vârstei. Niciun alt grup uman nu se organizează pe vârste ( era armata obligatorie, care, între timp, s-a desființat). Ce-ați zice dacă s-ar da un ordin ca la Ministrul Educației toți angajații să aibă 30 de ani, cei de la Ministerul Economiei să aibă 31, cei de la Interne, 32 de ani, ș.a.m.d.? Sau la o televiziune, cei care lucrează la Știri să fie de 35 de ani, apoi jurnaliștii fiecărei emisiuni să fie aleși pe criteriul vârstei, la emisiunea A de 36, la B de 37, etc. ? Ar fi absurd, nu-i așa? și ați ieși în stradă să protestați împotriva unui asemenea ordin. Ei, bine, copiii nu au dreptul să aleagă și nici să protesteze, iar adulților li se pare normal, nu absurd. Această grupare pe criteriul vârstei produce mai multe efecte antisociale: organizarea este impusă din afară, coeziunea socială e imposibilă ( ca în cazurile de mai sus, cu ministerele…), copiii nu pot învăța unii de la alții, liderii sunt impuși de adulți, nu apar în mod natural, toți sunt ținuți în același ritm dictat de medie, etc. În acest fel n-ai decât să te supui mediei, cuvânt care are aceeași rădăcină cu mediocritate.

…..

Priviți examenul de capacitate de anul acesta sau cel de bacalaureat de anul trecut. Ce importanță are dacă un elev a bifat subiectivă și altul predicativă iar cel de-al treilea atributivă? Câți dintre adulți  știu asta? De ce soarta unui copil să depindă de ceea ce nici specialiștii cu studii și doctorate nu știu bine? Sau de ce cheltuim milioane de lei cu camere video de supraveghere – Big Brother – când copiii sunt împinși într-o competiție nenaturală, neomenească? Dacă scopul vieții este fericirea, de ce tot acest stress artificial provocat, în care anual sunt împinși sute de mii de elevi, familii și profesori care încearcă, lăsând la o parte orice urmă de moralitate (dacă le-a mai rămas), să  se lupte între ei, pentru, de fapt, o nefericire? Răspunsul e simplu: pentru că, aruncându-i unii împotriva celorlalți, pot fi stăpâniți, mânuiți, manipulați. Asta e sarcina sistemului de educație imaginat și creat de slujbașii lui Friedrich cel Mare acum 200 de ani.

….

În această epocă a libertății, a comunicării globale, copiii răspund oprimării și controlului total, ignorării legilor naturale ale dezvoltării lor, în mod neconștientizat, în școlile publice de pe toate meridianele prin creșterea gradului de violență. Statele cheltuiesc milioane de dolari și de euro pe proiecte de prevenire și reducere a violenței școlare. Școlile seamănă, din ce în ce mai mult, cu pușcăria. Jandarmii și polițiștii păzesc la porțile școlii. Recent, un ministru al educației a propus introducerea cazierului școlar. Inutil. Sclavii s-au eliberat prin răscoale, proletarii prin revoluții, de vreo sută de ani asistăm la mișcări pentru eliberarea femeii (de sub prejudecăți, desigur, altfel e liberă!). E nevoie de o nouă revoluție: cea a eliberării copiilor de sub prejudecățile adulților. Ultima. Non-violentă. Pentru că adulții nu fac copii. Ei fac sex.

Citește mai departe AICI.

Și două dintre cele mai proaste argumente împotriva Homeschoolingului AICI.

1. The flaws in our public school system have to do with PARENTS. Parents send their kids to school and think their job is done, instead of being involved in their child’s education. How can the system ever improve if the involved parents pull out and do their own thing? We have a responsibility not just to our own family but to our community. Homeschool parents hurt their communities when they isolate themselves and remove their children from our academic institutions. If we don’t help the system, the system will not work.

2. You mock the idea of socialization, but the fact is that kids need to learn how to socialize. That skill is not ingrained in them. How can they learn proper social skills if they aren’t around other children? You might as well try to teach your kid how to swim without ever putting him in a pool. It’s most important for kids to learn the academic fundamentals, but learning proper socialization is very important as well. Public school gives young people the chance to become well adjusted adults.
VEZI ÎN ARTICOL RĂSPUNSUL http://themattwalshblog.com/2014/04/25/behold-the-two-absolutely-worst-arguments-against-homeschooling/#t3XFSG8I4P3UvjuI.99

 

Pentru că se apropie sfîrșitul vacanței și ne sosesc studenții la teologie, iată cîteva idei de lecturi înainte de a ajunge în băncile seminarului. Vezi AICI.

***

Vorbind despre tineri și ispitele tinereții și nu numai ale tinereții, iar despre pornografie.

Vezi un articol AICI

Two broken relationships lie at the heart of pornography’s appeal: our relationship with God and our family relationships. The broken relationship with God is a perennial influence in the life of fallen man, and manifests itself in almost infinite ways. The rise to prominence of this particular sin is therefore, I think, mostly a result of the breakdown of the family. A society with strong family relationships that was becoming more ungodly over time (such things have happened) would not necessarily see a rise in pornography; it would find some other monstrosity to chase after.

 

și altul AICI.

Why has sex come to be seen as the central purpose of human existence? Is it just hedonism? A combination of Augustine, Pascal and Freud might provide the answer: Sex distracts us from death. Again, the Spectator article inadvertently points towards this. To put it as delicately as possible—the apparent growing preference for prepubescent sexual aesthetics among women (and presumably among the men in the sexual marketplace) may well offer worrying witness to, and reinforcement of, a rising predilection for pedophilia. But it would also seem to point just as plausibly to our current obsession with youth and denying the aging process.

Perhaps our obsession with sex is not really an obsession with sex at all. Perhaps it is really an obsession with death, to be avoided by remaining perpetually young or by tricking ourselves by sexual athletics into thinking that we do so. Yet whatever the aesthetics, sexual activity as a means for preserving the myth of eternal youth is always going to involve the law of diminishing returns and thus ironically prove a powerful witness to its own falsehood. It really does not matter how many orgasms you have, or how intense they are, you are still going to die.

Și un bonus, de fapt două, pentru că am tot primit provocări legate de cele 10 cărți de aruncat în cap. Vezi AICI și AICI pentru cărți audio.

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Survolul de luni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s