Fără introducere, fără nume, fără mînă, fără picior, cu demnitate și cu o bicicletă

Astorgoii au mîini, au picioare, n-au simțiri. Ce credeți că discută prima dată un grup de astorgoi cînd văd o fotografie ca aceasta?

sursa nu ai să crezi

… ce credeți? Dacă este făcută pe photoshop sau nu.

Și dacă ar fi fost așa… primul impuls mi-a fost respect, demnitate, admirație… dar nu, unii reprezentanți ai generației  facebook, generația digitală, complet idiotizată de programe video, de jocuri violente, de filme absolut ridicole, dar pline de sînge și efecte speciale… se gîndesc la efecte, manipulări de imagine, suprafață, jocuri de umbre.

Mi-am luat emetiralul și m-am uitat mai departe la discuție.

Din fericire cineva a postat asta

Tăcerea aceea este năucitoare. Icnitul acela și efortul ritmat îți taie respirația. Aceștia sînt eroii mei de azi. Nu contează cum îi cheamă, nu contează introducerile, prezentările. Mă bucur că în mijlocul generației D există și așa ceva.

O zi proastă. O zi bună.

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Fabrica de barbati, Oameni, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fără introducere, fără nume, fără mînă, fără picior, cu demnitate și cu o bicicletă

  1. Daniela spune:

    intr-adevar touching! Doamne, iarta-ma pentru toate datile in care am comentat ca mi-s picioarele prea scurte sau prea groase sau prea … pentru toate datile in care ti-am zis ca nu m-ai facut bine…

  2. Mircea Ionel spune:

    eroi mai sunt…doar ca nu prea le plac aplauzele, reflectoarele, etc. Si mai mult decat cu vreo medalie (cine mai crede ca e important doar sa participi?!) sunt incununati cu multumire/implinirea de sine.
    PS- „TinEye” ne spune ca poza aceasta (si altele) se afla la http://javiercallejon.blogspot.co.at/2008_09_01_archive.html.
    In incheiere cateva randuri ce le-au auzit demult recitatede Glenn Younce.
    The World Is Mine–Oh God, Forgive Me When I Whine

    Today, upon a bus, I saw a girl with golden hair.
    I envied her, she seemed so gay, and wished I was as fair.
    When suddenly she rose to leave, I saw her hobbled down the aisle.
    She had one leg and wore a crutch.
    And as she passed… a smile.

    Oh God, forgive me when I whine.
    I have 2 legs, the world is mine

    I stopped to buy some candy. The lad who sold it had such charm.
    I talked with him, he seemed so glad.
    If I were late, it’d do no harm.
    And as I left, he said to me, „I thank you, you’ve been so kind.
    It’s nice to talk with folks like you. You see,” he said, „I’m blind.”

    Oh God, forgive me when I whine.
    I have 2 eyes, the world is mine.

    Later while walking down the street,
    I saw a child with eyes of blue.
    He stood and watched the others play.
    He did not know what to do.
    I stopped a moment and then I said,
    „Why don’t you join the others, dear?”
    He looked ahead without a word. And then I knew,
    he couldn’t hear.

    Oh God, forgive me when I whine.
    I have 2 ears, the world is mine.
    With feet to take me where I’d go.
    With eyes to see the sunset’s glow.
    With ears to hear what I’d know.

    Oh God, forgive me when I whine.
    I’ve been blessed indeed, the world is mine……..
    (by Red Foley)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s