„De ce Duminica, domnule Cruceru, de ce de Sfinţii Apostoli?” prof. dr. Lucia Wald sau cum mi-am petrecut eu Pogromul

 

Reiau aceasta postare azi, cind se implinesc exact 73 de ani de la aceste eevenimente.

era tot Duminica

„………………

Prof. Dr. Lucia Wald sau Doamna mi-a fost mai mult decît supraveghetoare a lucrării de doctorat. Îi voi face cu altă ocazie un portret amănunţit. Sînt multe de spus despre această extraordinară doamnă a filologiei româneşti, unul dintre puţinii specialişti în Augustin care cunosc textul Episcopului în mod atît de intim.

Şi acum am găsit-o traducînd De mendacio (Despre minciună). Munceşte după un program extrem de disciplinat. Vă rog să îmi spuneţi de unde mai faceţi rost de un specialist care traduce 7 ore pe zi de plăcere din latină sau greacă… timp de 75 de ani deja … . Ah, da, reforma învăţămîntului românesc, un coleg, două colege (neutru🙂 ). Pensionaţi-o cu forţa pe Lucia Wald, una dintre cele mai lucide şi antrenate minţi între clasiciştii români.

Aşa cum spuneam, am ales o altă variantă de amintire a Pogromului de acum 70 de ani. Am mers şi la Iaşi, dar înainte de acest lucru am călătorit spre Bucureşti şi am vizitat-o pe Doamna. De astă dată nu pentru a-mi corecta ciornele, ci pentru a mînca împreună o ciocolată făcută de casă cu un pahar cu apă rece şi am făcut ce am simţit că trebuia făcut, mi-am cerut iertare ca român unei evreice.

Tocmai am încheiat o lungă convorbire telefonică în care mi-a relatat alte amănunte pe care le-am pierdut la ultima vizită. I-am cerut permisiunea pentru a vă relata cele ce urmează:

– Doamna profesoară, aţi trăit aceste evenimente…

– Dară cum? Aveam 17 ani. Stăteam vis a vis de Chestură. La etajul 1 stătea un evreu ofiţer de muzică şi de dimineaţă ne-au chemat la chestură să ne controleze buletinele, actele, ne-au chemat cu toată familia. Am mers dincolo de stradă şi apoi ne-au trimis acasă, dar apoi s-au răzgîndit. Ne-au chemat înapoi, dar după amiază i-au chemat numai pe bărbaţi.

După aceea au început mitralierele, noi am coborît undeva la parter, ne-am ascuns într-o hrubă şi auzeam, să ştiţi că am şi scris aceste lucruri, ţin minte ce s-a întîmplat oră cu oră, am scris tot ce mi-am amintit. Şi acum parcă aud totul… Aşa cum vă spuneam, am auzit comanda în nemţeşte … Feuer apoi Kaput. Şi mitralierele toată ziua.

Ordinul era dat în germană, dar trăgeau românii. Comanda o dădeau nemţii, dar de împuşcat împuşcau românii. Şi era în curtea Chesturii şi asta s-a întîmplat pînă s-a făcut întuneric …..

Deodată s-a făcut linişte. Cînd s-a făcut linişte, ne-am dus înapoi. Atunci ne-am dat seama că este o tragedie şi cît voi trăi nu voi uita aceste momente. Era mama, eu, fratele meu şi sora mea mai mică. Sora mea mai mică a început să plîngă… Era o fricoasă…. deşi apoi s-a făcut doctoriţă (zîmbeşte larg) … sora mea mai mică a spus: „Mamă, mie îmi va fi frică cînd o să mă împuşte… „. Fratele meu, cu doi ani mai mare, a spus: „ah, să ştii că atunci cînd te împuşcă nu te doare…. „. El făcea teoria, eu stăteam şi mă gîndeam, aveam 17 ani şi mă gîndeam… „Doamne, nu mi-aş fi închipuit vreodată că am să ştiu cînd îmi va veni moartea”, că la 17 ani nu te gîndeşti la moarte.

Dar… să ştiţi, domnule Cruceru, am păţit ca Dostoievski, ştiţi, cînd a fost condamnat la moarte. După ce mi-am văzut moartea … de atunci încolo nu mi-a mai fost niciodată frică de moarte şi în general … de absolut nimic. Nu m-am mai temut, pur şi simplu.

M-am gîndit însă atunci: „Păcat că nu se termină acum, pentru că mîine o vor lua de la capăt”.

Îmi aduc aminte foarte bine chipul mamei. Era foarte calmă. Era tristă, dar calmă, chiar şi atunci cînd a crezut că nu ne vom mai vedea niciodată tatăl şi fratele.

A doua zi s-a făcut lumină, au sunat iar la uşă şi a venit un ofiţer neamţ şi cu un soldat român şi s-au uitat la actele fratelui meu şi l-au luat pe tata şi pe fratele meu. Atunci ne-am gîndit că nu îi vom mai vedea niciodată. De fapt i-au luat ca să adune cadavrele fraţilor noştri evrei din curtea Chesturii şi morţii de pe stradă, pentru că fuseseră împuşcaţi şi pe stradă, nu numai în curte, de unde curgea sîngele pe sub poartă în stradă.

Ei au văzut ce sînge era pe acolo şi ce cadavre au ridicat de pe stradă, dar n-am ştiut niciunul atunci că cei care au scăpat au fost duşi la gară şi de acolo au fost puşi în trenurile morţii

Domnule Cruceru, au băut urină, la Roman, cînd s-au deschis vagoanele, au curs pe iarbă morţii.

Trenurile morţii au reprezentat un chin mai mare. Au fost mai fericiţi cei care au murit atunci la Chestură.

Dar apoi s-au potolit lucrurile. A venit un ordin direct de la Hitler să nu se mai tragă.

Ne-au pus steaua galbenă. Îmi pare rău că nu am făcut o fotografie cu steaua. Vreo două zile nu am ieşit din casă de frică, dar apoi am ieşit. Trebuia să cumpăr ceva.

Cînd am ieşit, atîtea femei în doliu … n-am văzut. Întrebarea era „Ţie cine ţi-a murit?”. Totuşi Iaşiul era un tîrg la vremea aceea şi populaţia evreiască era destul de mare. Una zicea „tata”, alta zicea „soţul”, alta zicea „tata, soţul şi băieţii”.

Umbla zvonul prin oraş că atunci, duminică, se vor da la Chestură legitimaţii cu „liber”. Ei, imaginaţi-vă, domnule Cruceru, că o mamă şi-a trezit fiul şi i-a spus: „Du-te la Chestură, că se dă permis, liber…. „. S-a dus şi nu s-a mai întors. Ce s-a gîndit femeia aceea, care ne era şi rudenie, ce s-a gîndit că ea şi-a trimis copilul la moarte?

Cei care au scăpat de acolo au povestit ce au văzut. Domnule Cruceru, nu se poate povesti! Este îngrozitor! Eu nu înţeleg cum cineva poate veni de la Liturghia creştină şi apoi să omoare pe aproapele său. Eu cred că atunci a fost un fel de psihoză colectivă, pentru că nu se poate explica felul în care s-au repezit la noi oameni care ne-au fost vecini în bună pace pînă atunci.

Cum a putut un popor civilizat ca cel german să creadă asemenea prostii şi să acţioneze în consecinţă? Tata, care era bucovinean şi făcuse armata la Viena repeta întruna că nu acesta este poporul german, că aşa ceva nu se poate.

Mie îmi pare rău că românii au acceptat atît de tîrziu şi au recunoscut Pogromul. De ce nu au vrut să recunoască?

Şi noi sîntem români! Noi avem două inimi, două suflete! Pe de o parte sîntem evrei, dar pe de altă parte sîntem români.

Neamul nostru, Wald, este de la ţară din Bucovina, am muncit alături de români şi am locuit alături.

Cînd am ieşit pe stradă, aveam 17 ani, pe băieţi cînd îi vedeau românii cu steaua galbenă îi loveau, pe fete nu îndrăzneau să le bată.

Am ieşit totuşi pe stradă şi nişte golani mi-au aruncat: „Bă, uite la asta, are decoraţia de la Mărăşeşti!”. Atunci le-am spus cu toate riscurile: „Nu batjocoriţi pe cei care au murit la Mărăşeşti! Acolo s-a primit decoraţia pentru că s-a murit şi am primit-o şi noi, evreii! Noi am murit alături de români!”

A fost foarte greu să înghiţim acele lucruri, cînd acolo unde este groapa comună, lîngă groapa comună de la Pogrom sînt şi mormintele evreilor morţi la Mărăşeşti şi Oituz, şi au murit pe cînd încă nu erau recunoscuţi ca cetăţeni români. În cimitirul din Păcurari se întîmplă acest lucru, aşa cum a atras atenţia istoricul Florin Constantiniu, evreii nu erau cetăţeni români. Au devenit prin Constituţia din 1923 cetăţeni. Iată … fără să fie cetăţeni ai acestei patrii, şi-au dat viaţa pentru ea.

Eu mă întreb de ce toate aceste lucruri au fost altfel la noi decît în alte părţi. Chiar şi comunismul a fost mai dur la noi decît aiurea, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia.

Eu cînd am citit prin 46-47, că în Danemarca, cînd s-au dat ordine similare, în anii războiului, ca evreii să poarte steaua galbenă, în prima Duminică după ce s-a dat acest ordin Regele şi-a pus steaua şi cu guvernul şi aşa s-au dus la Biserică, cu steaua în piept. Apoi tot poporul danez i-a urmat.

Eu am crezut că este literatură, dar mai tîrziu, din surse istorice paralele s-a confirmat faptul.

Asta a fost o palmă pentru nemţi, că n-au mai ştiut care este evreu şi care este danez. Nu puteai să îi dai ordin Regelui să îşi dea steaua jos.

Aceasta a fost o palmă şi pentru poporul român.

Atunci a plecat din Iaşi şi domnul Iancu Fischer împreună cu familia dînsului. A făcut apoi ultimul an de liceu acolo unde a predat Graur.

Iată … despre profesori… cînd am mers înapoi la şcoală… mulţi profesori nu mai erau, pentru că mulţi dintre profesorii noştri erau evrei. Au fost înlocuiţi cu alţii.

Mulţi dintre noi am întrerupt şcoala, eu am terminat liceul şi am dat balalaureatul după doi ani. A fost foarte foarte greu.

Sper ca niciodată să nu se mai repete aceste cumplite vremuri. Sper să ne putem aminti şi să ne cerem iertare unii de la alţii pentru tot ce a fost rău între noi.

Eu ţin minte oră de oră tot ce s-a întîmplat, dar a ţine minte este una şi a ne aminti este altceva. A ierta este cu totul altceva.

Text complet.

VIDEO UPDATE

via Petrică Moisuc

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Fabrica de barbati, intrebările lui Naum, lacrima din colțul ochiului, Oameni, Perplexităţi, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la „De ce Duminica, domnule Cruceru, de ce de Sfinţii Apostoli?” prof. dr. Lucia Wald sau cum mi-am petrecut eu Pogromul

  1. Alin Suciu spune:

    Si cand te gandesti ca avem cetateni care neaga si acum episodul asta deloc magulitor pt poporul roman. http://www.rostonline.org/rost/dec03ian04/holocaust.shtml

  2. adrian spune:

    stiu ca o sa spui ca sunt inconsecvent si imi incalc hotararea de a nu mai comenta, dar nu pot sa ma abtin sa nu te felicit pentru aceasta postare!

    • Marius David spune:

      mulţumesc, cînd ai promis că nu vei mai comenta? că mi-a scăpat.
      Tocmai am trecut la amendări …

      • adrian spune:

        am hotarat, nu am promis.🙂
        blogul tau produce dependenta, parca ai scrie cu cerneala amestecata cu cofeina.🙂

        serios acum, este extrem de important ce spune doamna Lucia Wald. Astfel de relatari ar trebui sa fie incluse in manualele de istorie.

  3. mihu spune:

    Intrebarea imi tot vine in ganduri: „De ce?” si raspunsul imi sta pe limba: „De ce te miri?”.
    E gandirea umanista care s-a dezvoltat precum cancerul in lumea asta. Cand se vad efectele, cand nu se vad … dar cancerul tot acolo este. La vremea aceea au ucis in forta caci „era permisa” de regim uciderea in masa, iar in ziua de astazi se practica foarte mult „prostirea in masa” asa ca nu mai avem oameni morti din punct de vedere fizic, ci oameni morti din punct de vedere spiritual, intelectual, moral, etc. Ambele situatii sunt triste si voi medita la ele.

  4. Bogdan Burghelea spune:

    Ştiţi ce mi se pare înfricoşător? Că un deceniu mai tîrziu, tot în România, am avut Sighetul, şi Aiudul, şi Piteştiul, şi Canalul … şi nu se limita doar la România sau la blocul estic …

    Şi mai am sentimentul că ura oarbă şi uciderea în masă ne pîndeşte şi acum după colţul istoriei.

  5. viorelmihai spune:

    Va mulțumesc pentru mărturia doamnei Wald, este impresionanta cu adevarat. Cu multi ani in urma, ma uitam la Lista lui Schindler, un alt film foarte puternic despre suferința evreilor. Într-una din scene, un copil de 7-8 ani, singur pe camp vede trecând aceste trenuri ale morii cu evrei si din propria ura, ridica degetul mijlociu către evrei. De atunci, am tot cautat sa aflu de unde a pornit ura împotriva evreilor, pot sa admit ca Hitler a fost un nebun, dar de ce au subscris atât de multi la ura lui împotriva evreilor. Am rămas cu sentimentul ca în toate aceste drame evreiești, ni se spune doar versiunea victimei însa nu știu ce anume din comportamentul victimei i-a atras o asemenea ura din partea agresorilor.

    Cam in toate filmele despre Holocaust, ne sunt prezentați niște familii de evrei foarte decenți, cumpătați, oameni pe care nu ai cum sa ii iubești si apoi dintr-odată le apare steaua in piept si sunt trimiși cu trenurile morții spre lagăre. Întrebarea mea este de unde vina ura împotriva evreilor? Daca nu aflam răspunsul la aceasta întrebare, înseamna ca nu învățam lecțiile istoriei. Orice drama aduce cu sine doua tipuri de lecții, pentru victima si pentru agresor. Victima trebuie sa afle de ce si-a atras o asemenea ura, agresorul trebuie sa învețe cum de a fost posibil sa i se întunece mintea de ura. Daca vom prezenta aceste drame insistând ca numai agresorul are ceva de învățat, ma tem ca asemenea drame se pot repeta din nou.

    • viorelmihai spune:

      erata: oameni pe care nu ai cum sa nu ii iubești. scuzele mele

    • Marinel spune:

      Sunt în istoria omenirii, de la Cain şi Abel încoace, o sumedenie de lucruri pe care nu ni le vom putea explica niciodată aici. Există un sentiment pe care eu nu pot, pur şi simplu, să-l înţeleg: URA. Am avut ocazia să stau de vorbă cu două persoane care au suferit cumplit în cel de-al doilea război. Prima, o doamnă care a scăpat din lagărul de la Bergen-Belsen şi apoi cu un domn care a scăpat din lagărele ruseşti. Dacă lucrurile pe care mi le-a povestit doamna îmi erau cunoscute din lecturi (deşi e cumplit să asculţi pe cineva care a fost, nu doar a văzut!) m-a impresionat extraordinar ce mi-a spus domnul care a fost luat prizonier la Cotul Donului. Când li s-a dat drumul din lagăr li s-a spus pur şi simplu că pot pleca acasă şi ei nici măcar nu ştiau exact unde se află ca să ştie încotro să o ia. Omul era din Căpuşul de câmpie, jud. Mureş parcă, şi a făcut 8 luni până acasă!!
      Istoria pogromului de la Iaşi are însă o durere aparte, pentru că acolo era vorba de faptele unor români! Românii despre care se tot spune cât sunt de blajini, de buni, de ospitalieri. Evident, nu se poate condamna un popor întreg din cauza unora. Privesc însă la ce se întâmplă în zilele noastre şi continuu să mă întreb de unde atâta ură!
      Cred că numai din lipsă de Dumnezeu! Ca popor, I-am întors de mult spatele. Şi am rămas cu gunoiul omenesc în sufletul naţional!

    • Marinel spune:

      „Întrebarea mea este de unde vina ura împotriva evreilor?”
      Eu cred că în primul rând, din toate timpurile, din invidie… De ce invidie nu cred că e nevoie să explic…

    • Ines Weber spune:

      Domnule ViorelMihai imi permit sa va citez:
      „Victima trebuie sa afle de ce si-a atras o asemenea ura, agresorul trebuie sa învețe cum de a fost posibil sa i se întunece mintea de ura.”
      Dvs. sunteti de parere ca victimele pot avea vreo vina vreodata? Folosind acelasi principiu expus de dvs., si ca exemplu, copilul omorat in bataie de un adult ar putea sa aiba vreo vina? Mi se pare ca ar fi fost mai corect sa recunoasteti ca sunteti de parere ca un neam intreg poate fi urat (indiferent de motiv) si ca unica solutie a dilemei unui genocid este ca cei care urasc un neam intreg sa nu se lase orbiti de aceasta ura. As fi putut sa respect o asemenea pozitie, inclusiv coloratura ei antisemitica daca dvs. ati fi avut curajul sa va insusiti teza expusa mai sus in intregime. Este, din pacate, o atitudine banala si veche de cand lumea. Cu alte cuvinte, mai evreilor daca nu ati fi evrei (adaugati dvs „pacatele” pe care le considerati a justifica un genocid, zgarciti, oportunisti, comunisti, masoni, numai intre ei, hai ca zau ca le stim) nu v-ati atrage ura lumii. Sa nu va fie teama ca v-ar considera cineva a fi antisemit. Nu sunteti nici primul, nici ultimul, si Romania este o tara libera. Puteti sa fiti si antisemit daca doriti.

  6. crestin spune:

    Urate lucruri a putut sa faca poporul german, cine viziteaza si lagarele de concentrare afla si mai multe lucruri despre sadismul si cinismul acestui popor. Eu cred ca poporul german nu s-a schimbat in esenta lui de atunci, ar face si azi la fel daca un lider nebun gen Hitler i-ar convinge de utilitatea acestui lucru. Din acest motiv nu voi intelege niciodata fascinatia asta pro-germana, pentru un popor crud si rece, chiar crestinii si multi simpatizanti ai evreilor continua sa ii admire pe germani pentru felul in care sunt ei ca si popor.

    • Bogdan Burghelea spune:

      „Din acest motiv nu voi intelege niciodata fascinatia asta pro-germana, pentru un popor crud si rece, …”

      Exact acest tip de caracterizare „la grămadă” a dus la apariţia lagărelor de concentrare şi a camerelor de gazare.

      De acte de cruzime se fac vionvaţi indivizi din toate popoarele lumii (da, da, inclusiv din cel evreu), dar aceasta nu justifică niciodată ura împotriva poporului din care fac parte acei indivizi şi nici nu-l descalifică de la iertare.

  7. Pingback: De unde vine ura împotriva evreilor? « Viorel Mihai

  8. dani f. spune:

    mare lucru, regele sa isi puna steaua galbena…
    departe de noi, romanii, asemenea demnitate, chiar si de regele nostru care nu e asa roman ca noi🙂

  9. ACIDUZZU spune:

    Sunt din ce in ce mai rari acei martori oculari si traitori „in trupul lor” a evenimentelor ocolite si evitate in Romania, precum Progromul de la Iasi…
    E trist, ca astazi nu se mai oboseste nimeni de a „scoate de la naftalina” nici macar evenimente mai recente precum „mortii revolutiei” („cine a tras in noi dupa 22…?”) daramite „Progromul…”
    Cu toate aceste mai sunt voci (inca), precum aceasta venerabila doamna Lucia Wald care pastreaza o integra si tinereasca luciditate atat in domeniul pregatirii profesionale cat si in retrairea (da. retrairea) si relatarea amintirilor asa cum s-au desfasurat acestea, la timpul progromului…
    In intarirea marturiilor domniei-sale, aduc in discutie o carte care a vazut lumina tiparului in 1991. Este vorba de „MARTIRIUL EVREILOR DIN ROMANIA”, aparuta la Editura HASEFER, Bucuresti 1991, si este scrisa de regretatul Rabin Sef, Dr. Moses Rosen. De la pagina 85 pana la pagina 136, cartea cuprinde un capitol (cap.IV) consacrat Progromului de la Iasi si poarta titlul „Iasiul patat de sange” in „acea duminica de 29 iunie 1941”.
    Ceea ce i-a intarit pe evrei atat in timpul Holocaustului cat si al Progromului…, este o adevarata „marturisire de credinta” mentionata in „Dictionarul Enciclopedic de Iudaism, Editura Hasefer, Bucuresti 2000, pagina 512: „Cred pe deplin ca Mesia va veni, si chiar daca El intarzie, eu continui sa cred”.
    Camerele de gazare si trupurile sfartecate de gloante in timpul Progromului…,(si nu numai), au fost pline de marturii care cu siguranta reverbereaza si astazi, pentru cine are urechi de auzit…

  10. unul spune:

    Toate comentariile postate aici ii depling pe evrei…Daca vreti sa gasiti raspunsul la intrebarea..de unde atita ura impotriva acestui neam…cititi istorie…Viata maresalului Antonescu, ca si completare practici si ritualuri utilizate de evrei la diverse ceremonii..ca un simplu exemplu, folosirea sangelui de crestin la nunti…..etc etc. Eminescu de ce nu este promovat la adevrata lui valoare in literatura universala?! V-ati intrebat vreodata de ce..? Fac ramasag ca daca intrebi pe strada aleatoriu un esantion de 1000 de persoane cuma murit Eminescu…95% iti vor spune ca a murit de sifilis…Total eronat …pentru simplu fapt ca a fost antisemit a fost declarat nebun…si ucis cu o piatra. Un poet, sau scriitor evreu, imi pare rau ca nu ii retin numele, declara cu tristete…antisemitismul isi originea in poporul Israel nu in cei care intra in contact direct sau indirect cu ei….si by the way nu au fost 6 milioane ucisi…ci doar vreo1.5 mil..dar se sustine aceasta cifra aberanta din simplul fapt ca guvernul german plateste despagubiri celor care au suferit de pe urma holocaustului…sunt multe exemple…oricum ce s-a intamplat in timpul celui de-al doilea razboi mondial cu evreii este doar o repetare a istoriei(la fel s-a intamplat si in Spania secolului 13 dar nu la o scara asa larga)…istoria se repeta.:)
    Evreul in momentul cind ai deschis gura nu stie ce sa faca si cum sa daca ca sa iti ia banii….:)

    • Marius David spune:

      Domnule Unul, deliraţi, domnule!
      Încercaţi să deliraţi în altă parte.

    • Ines Weber spune:

      Ai dreptate domnule Unul, si de aia ma mir cum ati scapat dvs. de ghiara lor? Sau v-au scapat si pe dvs de niste bani si crapati acum de ciuda?

    • adi spune:

      Urmarind logica (daca o putem numi asa) din raspuns si presupunand ca este adevarat ce afirmati despre evrei, nu am avea motive sa ne suparam pe italieni daca ar impusca asa „…. by the way”, „doar” 1.5 milioane de romani caci ei au comis destul de multe faradelegi prin Italia. Deabia astept raspunsul dvs revoltat la auzul unei asemenea ineptii !

  11. Citeam zilele acestea într-o lucrare despre naţionalismul extremist şi antisemitismul din România în anii tulburi 1932-1938, în care sînt prezentate gravele „erori morale” ale intelectualilor români din acea vreme, care DIN SIMPATIE pentru o anumită opţiune politică au ajuns alunecaţii unei ideologii extremiste, URÎNDU-I pe evrei.
    Că prin ideile greşite, care au condus la asemenea derapaje morale, s-a ajuns la un fel de stare de „fantezie organicistă” legată de ideea renaşterii naţionale prin spirit şi destin, de ideea omului nou, viril, simplu şi mîntuit de toate relele lumii!
    Că unele idei din lucrarea „Sein und Zeit”(1927) a filozofului Martin Heidegger, care nu este o lucrare fascistă, au fost contextualizate politic şi radicalizate, şi că acele idei (pur filozofice) au putut fi încadrate foarte bine în ideologia oficială nazistă.

    Să privim la cîteva consideraţii uluitoare şi fanteziste, legate de poporul evreu, ale unora dintre cei mai însemnaţi intelectuali români, concepţii ruşinoase care constituie fondul pogromului românesc:
    ▪ Bogdan Petriceicu Hasdeu scria că evreii atrag asupra lor ura şi provoacă ruină economică deoarece sînt caracterizaţi prin trei trăsături îngrozitoare : tendinţa de a cîştiga fără muncă, lipsa simţului demnităţii şi ura contra tuturor popoarelor.
    ▪ Deputatul I.C. Codrescu din Bârlad, într-un pamflet intitulat „Cotropirea jidovească în România”, a atacat Alianţa Israelită Universală şi i-a zugrăvit pe evrei ca elemente anti-naţionale ce subminează caracterul românesc, atît în zona urbană cît şi în cea rurală : „Acest termen de român-israelit este o insultă aruncată asupra naţiunii noastre[…] Orice ar fi, jidovul tot jidov rămâne[…] trebuie oare să ne resemnăm a vedea etern în mijlocul nostru o asemenea populaţie duşmană, care voieşte a paraliza necontenit aspiraţiile noastre naţionale? Domnilor, înmulţirea acestui element a fost în toate timpurile atât de periculoasă pentru toate ţările, încât fiecare popor nu a ezitat de a lua măsurile cele mai energice, şi adeseori şi cele mai crude, spre a scăpa de el”.
    ▪ filozoful Vasile Conta declara în Camera Deputaţilor : „Dacă nu luptăm contra elementului evreiesc, murim ca naţiune”.
    ▪ romancierul Ioan Slavici, în lucrarea „Soll şi Haben, Chestiunea Ovreilor din România” îi caracteriza pe evrei ca fiind o „boală” de care, practic, este imposibil să te scapi. Slavici descria iudaismul ca „negarea tuturor religiilor”, iar pe Dumnezeul evreilor ca „tăgăduirea tuturor Dumnezeilor”. Blamîndu-i pe evrei pentru problemele României, Slavici sugera expulzarea acestora, dar era sigur că nimeni nu i-ar fi primit.
    ▪ marele istoric şi om politic, Nicolae Iorga, i s-a alăturat în anul 1910 lui Alexandru C.Cuza cu scopul de a pune bazele Partidului Naţional Democrat, primul partid declarat antisemit din România. Într-un discurs ţinut în anul 1910 în Camera Deputaţilor, pe care l-a publicat mai tîrziu sub forma unui pamflet intitulat „Naţionaliştii şi Problema Jidovească”, Iorga reacţiona acid la cererile evreilor privind drepturile cetăţeneşti, acuzînd că „evreii de pretutindenea, din jidovimea întreagă” s-au aliniat împotriva României şi că acordarea acestor drepturi evreilor ar schimba atît de fundamental caracterul statului, încît : „[…] România nu ar mai fi România. Misiunea ei întreagă ar dispărea, chemarea ei pentru viitor nu ar mai putea să se menţie[…]”
    ▪ Octavian Goga, într-un discurs parlamentar din 1935, ţinut în calitate de şef al Partidului Naţional Creştin, spunea : „Oamenii care n-au loturi în cimitirele româneşti cred că pot să îndrume sufletul, impulsul material al gândirii noastre, îşi închipuie că orice manifestare morală a noastră e patrimoniul lor, se ating de aceasta cu mâinile lor murdare, fac din rotativele lor pur şi simplu un mijloc de dărăpănare morală a societăţii româneşti”. Atacul său dur asupra evreilor a fost primit cu entuziasm, iar peste numai trei ani, cînd a devenit prim-ministru, Goga a iniţiat decrete-legi prin care a revocat cetăţenia şi alte drepturi pentru mii de evrei.

    Ce mai poate fi spus în faţa acestor cuvinte? Nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s