Astăzi am trăit un sentiment nemaitrăit

De obicei sentimentele sînt repetitive. Moldovenii au o vorbă, un calc după rusă: nu retrăi! Adică … să nu îți pară rău!

Astăzi am trăit ce n-am mai trăit! Am trăit și retrăit nașterea copiilor, am trăit și retrăit dragostea față de soția mea, am trăit și retrăit pierderea, înmormîntările, durerea, dar astăzi am avut sentimentul că ceva s-a întîmplat cum nu se mai întîmplase înainte: împreună cu soția mea și cu mama am participat la a 25-a absolvire din cadrul Universității Emanuel din Oradea, a 20-a generație de cînd predau aici (1994-2014).

Incredibil, sînt de 20 de ani în această școală. Am văzut peste 2200 de studenți. Dar nu numai atît. Această absolvire a fost cu totul deosebită pentru mine. În urmă cu trei ani am avut un sentiment foarte straniu: semnam carnetul de student al fiicei noastre, Neriah (Candela lui Dumnezeu sau Lumina lui Dumnezeu, asta înseamnă numele ei, și asta a și fost în toți acești 22 de ani), acum i-am semnat și i-am înmînat diploma.

Astăzi mi-am adus aminte de ziua în care am dus-o prima dată la grădiniță, apoi, prima dată la școală. I-a trebuit scaun suplimentar, makiwara mea, pentru că era prea mică de statură și nu ajungea la masă.

Neriah a fost un copil bun. Seamănă cu maică-sa. Un copil mult prea bun. De fapt nu a avut copilărie. Nici adolescență. S-a născut adultă. A început dintr-o dată să meargă corect la 8 luni. A început să vorbească corect, fără stîlcituri de cuvinte la 12 luni.

De astăzi mi-am dat seama că nu mai este copilul nostru. Absolvirea ar obliga-o să se descurce singură în viață. Va fi fiica noastră pînă murim și dincolo de aceasta, dar nu mai este copil. Este adult și absolvirea ar arunca-o din cuibul familiei, dacă am urma acest tipar.

Nu cred în această paradigmă. Cred că singurul lucru care ar arunca-o din cuibul nostru va fi căsătoria. Privim cu încredere și credință la următorul pas, atunci cînd vom trăi sentimente nemaitrăite.

Tot astăzi a absolvit „fata noastră”, Ana-Ruth. Am fost atît de mîndri și atît de în-dor-urați în momentul în care a dirijat corul și atunci cînd a intepretat Scriabin. Acolo și-a pus toată durerea din acest an. Nu a existat niciun membru din familie care să nu fi suspinat cu lacrimi la momentul Scriabin. Toți am citit fiecare notă în altă cheie decît restul publicului.

Am senzația speculîndă că Dumnezeu îi lasă pe cei din prezența Lui să vadă momentele noastre frumoase de pe pămînt. Le deschide cîte o fereastră și le spune: uite ce-am făcut, privește! Așa cred că s-a întîmplat în această seară… Nelu a privit din ceruri și s-a bucurat cu sfinții de toată ofranda adusă prin muzica făcută de Ana.

Am fost foarte mîndri de tine, Miriam Achim. Cred, dacă nu mă înșel, că este primul 10 curat la licență din istoria universității. S-ar putea să mă înșel, totuși! Avînd în vedere problemele prin care a trecut… Am fost mîndru, Miriam și David Achim (absolvent la management), că v-am fost pastor pentru 18 ani. Dumnezeu să vă binecuvînteze!

Mama a ținut neapărat să facă poză cu Decanul!🙂 Și ea trăiește sentimente circulare: între prima băiță a Neriei și absolvirea facultății acum.

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Amintiri, lacrima din colțul ochiului, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Astăzi am trăit un sentiment nemaitrăit

  1. Felicitări! Sâmbătă 7 iunie merg și eu la graduare la fiica mea cea mare!
    Suntem deja bătrâni frate Marius!

    • Aurel Mihet spune:

      Felicitari Fr. Marius pentru acest eveniment fericit din familie ,pe linga graduarea ficei DV si cele 3 generati prezentate prin bunica,parinti si si fica ,,lipseste baiatul din poza ,dar cred ca si el intregieste in mod armonios buchetul familei ..Fiti binecuvintati de Domnul care a facut cerurile si pamintul ( si pe noi ) Ps.115.15

  2. Aurel Mihet spune:

    Felicitari Fr. Marius . pentru avesteveniment deosebit in familia D-v. Alaturi de Profetul Isaia poti sa spui; Iata eu si copii pe cari mi’a dat Domnul.Is. 8.18.si aceasta pentruca , …parinti sint salva copiilor lor. Prov. 17.6. GOD BLESS YOU ALL.

  3. STEFAN T. spune:

    Frumos scris dar ma gandesc ca si mai frumos trait.Noi numai incepem drumul aceasta cu micuta noastra Sarah care luna viitoare face 2 anisori.Timpul trece prea repede!!! Domnul sa va binecuvanteze!!!

  4. barzilaiendan spune:

    Da, părinții ajung bătrâni … dar întineresc degrabă atunci când apar nepoții. Mai aveți o tinerețe! Există speranță!

  5. Frumuseţea acestei zile, cu conţinuturile şi semnificaţiile ei spirituale, mi-a făcut bine!

  6. Gabriel Băloi spune:

    Am mai văzut buchete frumoase de flori şi persoane frumoase îmbrăţişînd buchete de flori, dar ca o persoană frumoasă să intre într-o asemenea armonie cu frumuseţea florilor, să se identifice cu ele în splendoare şi să fuzioneze, să se contopească atît de tare pînă la identificarea cu buchetul, cum este fotografia ce o reprezintă pe mama d-voastră, nu am mai văzut pînă acum!

  7. Andrei spune:

    Noi cand spunem nu retrai, cel mai des ne referim la: nu te ingrijora prea tare, in sensul ca o sa fie bine, stai linistit🙂 …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s