De ce cred? „A avut Isus … Credință?” – Iris, orele 18.00

”Ne privim în oglindă ca pe noi înșine și ca pe un altul, iar privirea care ne privește de acolo este privirea noastră, dar nu pe deplin.”

(Petru Creția) via Alin Tat

A avut Isus Credință?

Aceasta a fost una dintre cele mai grele întrebări pe care le-am primit ca profesor.

sursa Beni Pop

Studentul s-a apropiat de mine și m-a întrebat aproape cu teamă, era înfiorat de întrebarea înseși:

– Vreau să vă întreb ceva…. dar să nu vă supărați… Isus … Isus a avut credință, credință în ce este în Cine este, în ce poate face, în dumnezeirea Sa … Ne-ați explicat… credința are atît de multe fațete, atîtea modalități de raportare la obiectul credinței… deci Isus a crezut în El, a crezut în Tatăl, care I-a dat toate lucrurile în mîini, a crezut atunci cînd a fost în Ghețimani sau s-a îndoit o clipă? A fost om și Dumnezeu, ca om s-a îndoit cumva?

 

Am avut ispita de a da un răspuns grăbit, fără complicații, dar mi-am dat seama repede că întrebarea este legitimă și întrebătorul sincer, așa că nu merita repezită nici întrebarea, nici întrebătorul descurajat.

Da, Isus a avut credință, o credință coființială cu a noastră credință, fiind de aceeași substanță, homousiatic cu noi, homousiatic cu Tatăl, a avut o credință care ne poate inspira în propria în-credințare.

Credința încearcă să rezolve (în sens etimologic, să dezlege) problema sensului (de unde venim, unde ne ducem), identității (cine sîntem) și a relațiilor (față de cine și față de ce).

Ioan în capitolul 13 ne oferă o descindere pe cord deschis asupra lui Isus și asupra lui Iuda. Cele două inimi sînt analizate în paralel, apoi Isus este așezat față în față cu Petru. Gîndurile multor inimi ies la iveală în preajma răstignirii. Chiar Inima lui Isus este arătată prin fereastra Evangheliei către lume …

Ce găsim în inima lui Isus înainte de Crucificare (numită de Ioan Proslăvire) și Înviere (numită iar Proslăvire), Ridicare la Ceruri (numită din nou Proslăvire …. ), ce găsim în inima Domnului înainte de ascensiunile sale, pe cruce, precum Șarpele în Pustie, spre Viață, ca Lazăr, spre Tatăl, la dreapta Sa, unde fusese înainte de veci?

Ce lasă să se vadă Evanghelistul din trăirile acestui fascinant personaj? Presupunînd că Isus n-ar fi existat, trebuie ca Ioan Evanghelistul să fi fost un extraordinar romancier, genial, presupunînd că Isus nu va fi existat, dați-mi voie să fiu fascinat de acest personaj atît de bine depictat în scripturi.

Mîine seară vom încerca să ne oglindim credințele în Credința Domnului Isus, să ne scoatem inimile în fața Mielului cu inima străpunsă, să ne curățăm odată cu Paștele de aluaturile cele vechi.

Sper să ne revedem mîine seară, dragi prieteni!

Cristos a înviat!

Să ascultăm, pînă ne vom uita împreună în Evanghelia după Ioan, Patimile după Ioan

 

PS.

Iată aici și un alt eveniment legat de timpul Pascal.

Artisti plastici: 
Liviu Bumbu 
Iurie Cojocaru
Eunice Gall
Petru Leahu
Liviu Mocan
Radu Pop
Video realizat de Ciprian Ilaș

 

 

 

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Anunturi, Evanghelia dupa Ioan, Periegeza, serile Iris. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s