Ce s-a greșit la deconspirare? (Din seria cugetărilor de pe bicicletă) I

Disclaimer: Așa cum vă spuneam, pe cînd pedalez, prin cap îmi trec tot felul de gînduri. Mănînc asfaltul cu privirea, sînt în hipoglicemie, în disconfort, transpirat și gîfîitor. S-ar putea să greșesc în cele ce spun, dar puneți pe seama situației extrem de neconfortabile a unui Brooks care te bate la fund, a unui soare care te bate în cap, a unei ploi care te bate în gene. Deci… luați cu prudență!

Iată s-au împlinit cîțiva ani de la moartea lui Petru Dugulescu. Atunci mi-a fost pusă în cîrcă moartea sa. Am fost acuzat că blogariseala de deconspirare a mea și a altora l-a făcut să se simtă rău, că articolele ieșite prin ziare la vremea respectivă i-au pus capătul. Infarctul nu a fost nimic altceva decît o consecință a modului în care frații de credință s-au comportat față de dînsul. S-ar putea ca stresul acela să fi fost unul dintre factorii favorizanți pentru cele petrecute atunci.

Am scris despre asta. Psalmul 139 cu 16 este valabil și  în dreptul dînsului și în dreptul acuzatorilor mei și în dreptul meu. Fiecare ne producem dureri și din pricina noastră. Pe cînd voi muri voi muri probabil și din cauza celor ce am făcut, celor ce am ingerat, celor ce am gîndit, celor ce m-au lovit, voi împărți vina, inclusiv vina de a duce cuțitul și furculița cînd nu trebuie la gură, voi împărți vina între mine și ceilalți, dar Îi voi acorda lui Dumnezeu dreptul de a fi Suveran oricînd va fi stabilit El să fie capătul vieții noastre. Nu-i așa?

Acestea fiind spuse …

Cred că acum putem cugeta un pic la rece. S-a greșit cu deconspirarea? Că s-a făcut? Nu! Cum s-a făcut! Da!

1. Întîrzierea. Cred că deconspirarea s-a făcut prea tîrziu. Au trecut prea mulți ani de cînd s-ar fi putut rezolva problemele legate de delatori și pîrîți. În acești ani suspiciunile s-au întărit, bănuielile s-au adîncit, rănile s-au cicatrizat mai dureros. Am bănuit pe cine nu trebuie și am fost suprinși de cine n-am crezut. Întîrzierea procesului de rostire a adevărului și  crearea unui cadru al pocăinței ne-au costat prea mult și pe unii și pe alții. Între timp au murit delatori cu păcatele în cuget, au murit prigoniți, fără posibilitatea de a mai acorda iertarea.

2. Un cadru teologic corect. Chiar dacă au trecut, iată, atîția ani, nu ne-am învrednicit să constituim un cadru teologic coret pentru un asemenea exercițiu. Mi s-a reproșat că am aplicat greșit Daniel 9 la cazul tatălui meu. I-am provocat pe acuzatori, teologi la rîndul lor, să îmi ofere un alt cadru biblic și corect teologic pentru un asemenea exercițiu. N-au fost în stare. Rămînem deci cu ce avem și la cele stabilite deja? Scrie cineva, dincolo de inventare de documente și statistici, dincolo de penibile inventarieri de textulețe pentru a crea o falsă teologie a răsplătirilor, scrie cineva vreun text care ne-ar putea ajuta la un asemenea proces? Pînă nu este prea tîrziu. Eu am făcut ce am putut. Cu siguranță prea puțin.

3. Un cadru eclesial sănătos. Bisericile ne erau infectate de ură în anii 90. Dispăruse prigoana comunistă, dar începuserăm să ne prigonim între noi. Unii delatori s-au scuzat (pe bună dreptate uneori) că nu au mărturisit pentru că bisericile nu erau pregătite. Lucrarea ar fi pierdut, bisericile ar fi fost dizolvate de scandaluri. Bisericile erau nepăstorite și unii păstori ar fi trebuit să demisioneze, dacă ar fi scos la iveală viața lor duplicitară. În loc să lase în Mîna lui Dumnezeu Biserica și Lucrarea Lui, au preferat să Îi poarte ei de grijă. Iată ce avem acum. Deconspirarea s-a făcut pe bloguri și în cărți scrise așa cum au fost scrise de amatori, de nespecialiști, fără metodă, dar cu documente. Nu-i mai puțin înveninată Biserica acum, nu sînt ei mai de ajutor lucrării. Cadrul eclesial plin de bîrfulițe și infectat de vorbiri deșerte și pe la spate n-a ajutat deloc în crearea unor pietre de aducere aminte pe care ar fi putut fi vărsată mizeria pentru a se face katharsis cu adevărat.

Va urma!

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Biserica Baptista, cugetări de pe bicicletă, dulce Românie, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Ce s-a greșit la deconspirare? (Din seria cugetărilor de pe bicicletă) I

  1. teo preluca spune:

    Adevarul ne va face intotdeauna,intotdeauna,intotdeauna LBERI!

  2. Pingback: Ce s-a greșit la deconspirare? (Din seria cugetărilor de pe bicicletă) II | Marius Cruceru

  3. „Unii delatori s-au scuzat (pe bună dreptate uneori) că nu au mărturisit pentru că bisericile nu erau pregătite. Lucrarea ar fi pierdut, bisericile ar fi fost dizolvate de scandaluri. Bisericile erau nepăstorite și unii păstori ar fi trebuit să demisioneze, dacă ar fi scos la iveală viața lor duplicitară. În loc să lase în Mîna lui Dumnezeu Biserica și Lucrarea Lui, au preferat să Îi poarte ei de grijă.”

    Nu prea sunt de acord cu aceasta scuzare a unei presupuse griji parintesti. Este vorba de lupul paznic la oi. Adunarea lui Dumnezeu nu poate propasi doar prin management corespunzator sau inlcouind parintii cu tutori.

  4. valentin spune:

    Existenta unui institut teologic intr un stat cu orientare clar antiteologica,e o imposibilitate si o ciudatenie care poate fi explicata doar prin intelegerea unui fapt simplu;anume ca la conducerea respectivului institut au fost oameni care au slujit la doi stapani.PUNCT.Intrebare;oare treaba sta altfel acum?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s