Cum e Raiul? Raiul lui Steinhardt

De cîte ori nu ne-am imaginat cu prietenii și în copilărie și acum ca adulți viața în Rai! Am glumit, ne-am tachinat, am spus glume, anecdote, I-am imaginat lumea lui Dumnezeu în fel și chip, proiectîndu-ne dorințele sau frustrările spre cele ce vor să fie și să vie!

Cît pot urî reprezentările fără gust, pustii și pășuniste din iconografia creștină comună! Locuri pustii, raiul ca fel de picnic de 1 mai prelungit. Coca Cola și micii mai lipsesc pentru protestanți, vodka, berea și bătaia pe burtă, pentru cei de alte confesiuni. Un loc fără Dumnezeu și fără slavă, icabodesc, asta este raiul pentru mulțimea lesne crezătoare la folclorisme teologice de doi bani. Dați un goagăl cu subiectul acesta să vedeți ce iese.

Raiul este pentru majoritate un fel de morcov pentru un iepure flămînd. Sursa fericirii escatologice nu-i înrădăcinată altundeva decît în burhăile noastre nesatisfăcute.

Cum să nu rîdă ateii de noi? Cum să nu facă panaramă din locurile noastre de verdeață izolate, fiecare cu mica lui grădiniță de zarzavaturi cerești, fără Prezența care contează cu adevărat!

Am imaginat Raiul ca timpul fără timp, ca vremea fără vreme, ca loc și timp, fără loc și curgere, acolo unde nu mai ai program și lucruri de început sau de terminat, locul unde nu este amînare și grăbire, locul în care nu există termene limite, în care nu este apus de soare și nevoia de a merge la somn, nu există întrerupere și nu există distanță, departe și aproape. Loc de lumină, loc de desăvîrșire a celor începute deja, loc fără regrete, fără lacrimi, cu Soarele lui Dumnezeu, dar fără arșiță, fără ploaie, cu discurs, frază, dar fără greșeală, cu muzică, fără chixuri și greșeli, cu oameni în celebrare dialogică, fără dușmănie, cu membre, dar fără defecte, cu trupuri și fără dureri, cu pace, fără plictis, cu mișcare, fără grăbnicie, cu hărnicie, fără repezeală, cu cei dragi și fără străini, cu politețuri, fără fățărnicie. Raiul meu după care tînjesc.

Am dat de Raiul lui Steinhardt. Mă fascinează textele lui pentru că mi se înrudesc sufletește. Spiritul lui ludic m-a făcut să mă joc în texte în toți acești ani. Sînt sigur că îl voi căuta prin Rai printre primii. Cum spunea cineva, pe cînd voi ajunge acolo probabil că nu mă voi uita după Calvin, Luther și Augustin, ci după Vivaldi, Mozart și Bach, cu toate alinturile lor.

 

“Pe măsură ce urcăm scara cerurilor, priveliştile sînt mai neaşteptate. Printre constelaţii şiroiuri de galaxii, stele novae, pitice şi albe, uitînd de predici mînioase, volume de teologie şi argumente apologetice, depăşind izvoare veşnice de hidrogen – reglate de spiritul profesorului Hoyle -, lăsînd în urmă judecători, constructori, socotitori, profeţi, gravi filosofi şi geometri neeuclidieni. Sufletul urcă mereu mai sus, curăţîndu-se, pînă la staţia terminus: locul de lumină şi verdeţă, pajiştea înflorată, mişunînd de căţei mici şi dolofani şi de pisicuţe albe cu fundă, acolo unde răsună acordurile divertsmentelor lui Mozart şi se ostenesc îngerii cu aripi ai lui Liliom să ofere necontenit dulceaţuri şi şerbet, acolo unde se află Dumnezeu cel adevărat, al pruncilor lăsaţi – în sfîrşit – să vină, oricît de bătrîni de ani sau de împovăraţi de grele amintiri, să vadă: pe Tatăl cu barba albă, la mijloc, pe Hristos purtător de stigmate şi cruce în dreapta, pe Duhul curăţitor şi alinător în stînga.”

sursa 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, exerciții de admirație, intrebările lui Naum, theologia in nuce, Visătorul de vise. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cum e Raiul? Raiul lui Steinhardt

  1. Tim Dubhy spune:

    cred ca imi place raiul imaginat de dvs., l mixand cateva magini si din raiul lui Steinhardt

  2. foolfield spune:

    Sa fie oare pășunismul paradisiac, proiectia in eternitate a mentalitatii (spiritului) de turmă cultivat aici si acum? Ma intreb, ce ilustreaza mai bine biserica, `turma` sau `trupul`?

    • Marius David spune:

      ce-are perspectiva rurală, pășunistă fie ea, cu turma? doar pentru că oile se hrănesc pe pășune? Doamne, domnule, să nu facem legături la Zimnicea pentru a ajunge de la Oradea la Arad!

  3. foolfield spune:

    Trupul, (soma) in complexitatea ce-l caracterizeaza, as spune.

  4. szromulus spune:

    Excelenta idee. Arhetipurile se formeaza de la varte fragede si au, in general ca surse, discutiile adultilor care si-au conturat parerile din teologia folclorica. Dar si noi, evanghelicii, avem folclorul nostru „teologic”. Acelasi lucru se intampla si cu portretul lui Dumnzeu, o persoana in varsta, care sta pe un tron, la o distanta foarte mare de noi, watchmaker, etc. Oricum aceste arhetipuri nu pot fi spulberate atata timp cat teologia nu abordeaza decat extrem de sumar(si foarte rar) aceste aspecte.

  5. foolfield spune:

    Ap. Pavel cred, e cel ce face trecerea de la `turma` la `trup`. De la ilustratii specifice mentalitatilor agrare, el trece la cele cu priza printre `neamuri`. Astfel trupul ca `soma`, exprima complexitatea bisericii mai bine decat `turma`, un concept anacronic in lumea greco-romana de atunci. `O turma si un pastor` in interpretarea paulina suna: `un trup, mai multe madulare . `Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte`…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s