„9 meşteri mari şi cu Manole … 10” – cei 10 meşteri-demolatori ai Bisericii (RELUARE)

Acum întreg articolul. Reiau acest text publicat în trei episoade în urmă cu ceva timp. Cred că este necesar să medităm acum la început de an, cînd ne rugăm pentru Biserică, așa cum procedează baptiștii de ani de zile în fosta și prea-generos numita săptămînă mondială de rugăciune. 

***

Biserica poate fi demolată cu răbdarea timpului, dar şi violent. Nepăsarea şi negrija, igrasia şi vechimea, cutremurele, ploile şi soarele. Nu mă refer la zidurile din cărămidă, acestea vor arde cu troznet, dacă vor mai rămîne în picioare pînă în înfricoşătoarea zi.

Nepăsarea şi grija păstorilor, igrasia tradiţionalismului, învechirea în rele, cutremurele conflictelor, igrasia păcatelor ascunse, ploile de învăţături eretice şi soarele arzător al secetei de Bun Cuvînt.

Anul trecut am studiat a doua oară cartea Efeseni cu Biserica din Aleşd.

Pe cînd am încercat să facem rezumatul acestui mini-tratat de eclesiologie paulină, am descoperit că am putea aduna mesajul cărţii şi dintr-o altă perspectivă, aceea a pericolelor care pasc biserica. I-am îmbrăcat în salopetă şi le-am dat nume. Cei care au lucrat pe şantier îi vor recunoaşte imediat!

1. Ucenicul ignorant – l-aţi întîlnit sigur pe şantier. Este în practică, trimis cu forţa de părinţi numai să nu stea acasă. Nu vrea să înveţe nimic. Se ascunde după tubulaturile de apă caldă. Se fereşte de orice fel de învăţătură cu ascuţimea de minte pe care numai leneşii şi şmecherii o pot avea. Dar, odată învechit, începe să se dea mare. E „biban”, va umili „pifanii” nu prin ştiinţa de meserie, ci prin învechirea în cunoaşterea altor şmecheri, a tuturor păcălelilor şi ascunzişurilor. În Efeseni 1: 1-18 ni se descrie una dintre cele mai mari crize ale bisericii de atunci, criză care se perpetuează acum: „poporul moare din lipsă de cunoştinţă”

Efe 1:17  Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
Efe 1:18  şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
Efe 1:19  şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
Efe 1:20  pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
Efe 1:21  mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor

Mare lipsă şi cumplit cancer pentru zidurile vii ale Bisericii să nu-ţi cunoşti identitatea, destinaţia, Cristosul, pentru ce eşti ales, pentru ce eşti rînduit, pentru ce faci umbră pămîntului…

Mirele este gata să descopere taine Miresei: „Efe 1:9  căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuş,”, aceasta face parte din lucrarea sa de „unire” a ceea ce era înduşmănit.

Ignoranţa şi analfabetismul spiritual sînt mici, dar obraznici, puşi pe şotii şi pe rele în Clădirea Dumnezeului celui Viu.

2. Pofticiosul guraliv. Are pachet de acasă, dar tot timpul pofteşte la feliile de salam ale celorlalţi. Zilnic aduce cîte o noutate din „lumea de afară”, din ce-a văzut, din ce a auzit. Este tot timpul la curent cu „ritmul străzii”. Vorbeşte continuu şi este un bun povestitor. Nici el nu munceşte, dar nici pe alţii nu-i lasă să muncească. Este un putregai pe dinăuntru şi cu totul mort faţă de orice bună simţire. După ce ai stat 10 ore în prezenţa lui îţi rămîne în piept şi în urechi acelaşi zgomot pe care îl duci pe peron după ce te vei fi coborît din tren… tgdîm, tgdîm, tîgîdîm…

Efe 2:1  Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,
Efe 2:2  în cari trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Efe 2:3  Între ei eram şi noi toţi odinioară, cînd trăiam în poftele firii noastre pămînteşti, cînd făceam voile firii pămînteşti şi ale gîndurilor noastre, şi eram din fire copii ai mîniei, ca şi ceilalţi.
Efe 2:4  Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
Efe 2:5  măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sînteţi mîntuiţi).
Efe 2:6  El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,
Efe 2:7  ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.

Sîntem înviaţi în Cristos pentru o nouă lume şi pentru aceasta şi din pricina aceasta putem scăpa de ritmul lumii. Acomodarea lumescului la biserică şi a Bisericii la lumesc este o preocupare ferventă a unor lideri creştini în căutarea de soluţii pentru „umplerea bisericilor”. Am eu cîteva idei pentru asta, dar depinde ce fel de activităţi vor dori să le ofere mai departe celor ce vor fi „pescuiţi” cu astfel de metode. Anunţaţi că se dă bere gratis dacă cineva vine la liturgiile noastre şi suportă şi pariez că la ora 9.05 sala va fi plină.

3. Activistul lăudăros. E musculos. Se hrăneşte numai cu Red Bull şi Power Horse pentru că are „treabă”, dar umblă de colo colo ca musca fără cap, cu grebla la spart betoane şi cu lopată unde trebuie hîrleţ. Aleargă şi este obosit tot timpul fără să fi făcut nimic. E disperat şi aproape în depresie. Bine intenţionat, dar fără multă minte! Se laudă peste tot că el a pus geamurile termopan la Biserică, arătînd tuturor biletul pentru Rai.

Efe 2:8  Căci prin har aţi fost mîntuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Efe 2:9  Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Efe 2:10  Căci noi sîntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Activismul deşănţat şi năuc distruge viaţa bisericilor, o îngroapă în moloz de noi construcţii, mari şi late, unde abia se lăţesc pe trei rînduri biserici chircite şi smochinite.

4. Fitilistul încruntat. Fitilistul umblă cu roaba de mortar. Bombăne, tot timpul este supărat pe cineva şi în fiecare zi senină lui îi tună şi îi fulgeră. E grăbit, dar se opreşte la unul şi aruncă o vorbă, la altul, bîrfa, la altul, dezbină, desparte, toţi se ceartă la pauza de masă din cauza lui.

Efe 2:13  Dar acum, în Hristos Isus, voi, cari odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Hristos.
Efe 2:14  Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul dela mijloc care-i despărţea,
Efe 2:15  şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orînduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuş un singur om nou, făcînd astfel pace;
Efe 2:16  şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într’un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
Efe 2:17  El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.
Efe 2:18  Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într’un Duh.
Efe 2:19  Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
Efe 2:20  fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
Efe 2:21  În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfînt în Domnul.
Efe 2:22  Şi prin El şi voi sînteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Poate că dezideratul unirii tuturor creştinilor este un vis nerealist, dar n-am putea să ne deschidem mintea în biserica locală să pricepem că sîntem cărămizi vii în acelaşi Trup, zidiţi să fim împreună, lăcaş al Duhului, că avem acelaşi trecut (temelia apostolilor şi proorocilor), aceeaşi „tradiţie”, aceeaşi piatră care ne domoleşte colţul. Ce este depărtat din neam, este apropiat în El, ceea ce era străin, acum este casnic al Lui, ce era despărţit, acum este împăcat în El, cei ce erau vrăjmaşi unii altora, acum sînt cu toţii prieteni lui Dumnezeu.

Micile noastre zavistii şi conflicte de orgolii mănîncă Trupul şi distrug Templul lui Dumnezeu. Oh şi cîte s-ar putea spune încă aici.

5. Introvertul taciturn. E primul care munceşte cu adevărat. Tace toată ziua. Nu-l interesează. La masă mestecă, merge înainte cu spor înapoi la muncă. Dacă îl întrebi ce mai face, îţi răspunde scurt: nu te interesează. Se pare că nici pe el. Pare că are necazuri, dar nu are multe poveri. Este pur şi simplu gol lăuntric.

Efe 3:14  …Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,
Efe 3:15  din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt,
Efe 3:16  şi-l rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,
Efe 3:17  aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste,
Efe 3:18  să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea;
Efe 3:19  şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.
Efe 3:20  Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi,
Efe 3:21  a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

Lipsa disciplinei spirituale pentru omul lăuntric duce la secăciune spirituală în biserici. Ne întrebăm de este atît de plictisitor şi pustiu la slujbele noastre? Nu neapărat pentru că nu avem muzică bună sau pentru că rugăciunea a fost prea lungă sau studiul prea filozofic. Nu, ci pentru că sîntem goi spiritual. Credincioşii protestanţi s-au învăţat să mănînce doar din palma altora. Sola Scriptura este o teorie frumoasă, prea puţini se mai pleacă să îşi studieze singuri Scripturile şi să îşi împlinească meditaţiile zilnice şi contemplările divine. Scriptura ne invită să ne întărim în putere în „omul dinlăuntru” prin cunoaşterea dragostei lui Cristos, ca să ajungem plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.

6. Leneşul. Nu este şantier fără să fie prezent şi acest personaj pe undeva. Ştie toate cotloanele. Este frate cu ucenicul ignorant şi văr cu taciturnul. Ignorantul este prezent. Leneşul ştie toate ascunzişurile, la fel de bine ca primul, dar nici măcar prin minciună n-ar putea prezenta nimic la sfîrşitul zilei. Nu are niciun fel de roadă.

Efe 4:7  Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
Efe 4:8  De aceea este zis: „S’a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.”
Efe 4:9  Şi acest: „S’a suit”, ce însemnează decît că înainte Se pogorîse în părţile mai de jos ale pămîntului?
Efe 4:10  Cel ce S’a pogorît, este acelaş cu cel ce s’a suit mai pe sus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
Efe 4:11  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
Efe 4:12  pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
Efe 4:13  pînă vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;
Efe 4:14  ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vînt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
Efe 4:15  ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.

Noi avem daruri spirituale în Biserică pentru că Isus a murit şi a înviat. Prin ridicarea şi coborîrea Lui am primit daruri să fim edificaţi şi ridicaţi în Clădirea Lui Dumnezeu. Prin descinderea sa în locuinţa morţilor, ne-a dat daruri ca să fim zidiţi şi să ajungem la starea de om mare, la înălţimea plinătăţii Lui. Putem ascunde darurile în lenevire dacă ştim cu ce preţ au fost dăruite Miresei?

7. Desfrînatul împietrit. Le-a văzut şi le-a făcut pe toate. În pauze este personajul cel mai popular. Îşi povesteşte toate murdăriile şi necurăţiile fără mustrări de cuget. Nu se opreşte nici dacă trec doamne prin apropiere. Ştie ultimele bancuri, ultimele glume deocheate.

Efe 4:17  Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gîndurilor lor,
Efe 4:18  avînd mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.
Efe 4:19  Ei şi-au perdut orice pic de simţire, s’au dedat la desfrînare, şi săvîrşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.

Efe 4:20  Dar voi n’aţi învăţat aşa pe Hristos;
Efe 4:21  dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi,
Efe 4:22  cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;
Efe 4:23  şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,

Din păcate acest fel de desfrînare în privire, vorbire şi uneori în acte ne macină bisericile.

Iată mai departe:

Efe 5:3  Curvia, sau orice altfel de necurăţie, sau lăcomia de avere, nici să nu fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi.
Efe 5:4  Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.
Efe 5:5  Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n’are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

Efe 4:29  Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
Efe 4:30  Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Desfrînare, lăcomie, necurăţie, minciună, pofte înşelătoare, amărăciune, iuţime, mînie, strigare, răutate, furturi, cuvinte stricate, toate sînt enumerate într-o avalanşă care curge spre capitolul 5.

8. Hoţul mincinos. Dacă sînt trei şuruburi pentru montat o piesă, două dispar. Îl întrebi ce s-a făcut cu ele…. Au căzut în mortar! Lucrează la distribuit ajutoare pentru săraci. Trei pachete din patru merg la copii şi nepoţi. Acest fel de personaj nu are frică nici de Dumnezeu şi nici de oameni. Este gata să fure scîndurile de cofrag şi dacă se munceşte la construirea baptisteriului de la biserică. Dacă îl confrunţi devine nervos. Hoţia cu minciuna şi agresivitatea au făcut casă bună întotdeaua.

Efe 4:24  şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. Efe 4:25  De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentrucă sîntem mădulare unii altora.
Efe 4:26  „Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n’apună soarele peste mînia voastră,
Efe 4:27  şi să nu daţi prilej diavolului.
Efe 4:28  Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

În anii 90 cadourile, sponsorizările de toate felurile ne-au împărţit şi despărţit bisericile. N-au fost rele în ele însele. Au scos numai la iveală mizeria din noi. Certuri, zavistii, mîncărimi şi jale a fost în urma descoperirii înşelătorilor. Unii s-au mutat în alte părţi şi au luat-o de la capăt. Rod precum lepra în trupul Bisericii.

9. Palavragiul prietenos. Proastă întovărăşire. E prietenos, dar nu-i prieten. Te salută creştineşte, dar nu-i frate. Pare luminos, dar este întuneric. Te va îndemna la nesupunere şi rebeliune. E mieros cu „şefii” şi cei puşi în autoritate, dar de fapt nu ascultă de nimeni. Întovărăşirea la bîrfă şi mici răutăţi distruge părtăşia frăţească.

Efe 5:6  Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşerte; căci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.
Efe 5:7  Să nu vă întovărăşiţi dar deloc cu ei.
Efe 5:8  Odinioară eraţi întunerec; dar acum sînteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.

10. Îngîmfatul nemulţumit. E meşter. A avansat. E tot timpul nemulţumit. E mîndru şi mîndria-i va fi pricină de cădere.Vrea să reuşească cu orice preţ, dar pe calea scurtă. Vrea să dea planul gata, dar nu plăteşte preţul cerut.

Efe 6:10  Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.
Efe 6:11  Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea pept împotriva uneltirilor diavolului.
Efe 6:12  Căci noi n’avem de luptat împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpînitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sînt în locurile cereşti.
Efe 6:13  De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămîneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Efe 6:14  Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
Efe 6:15  avînd picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii.
Efe 6:16  Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
Efe 6:17  Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.
Efe 6:18  Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,
Efe 6:19  şi pentru mine, ca, oridecîteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,
Efe 6:20  al cărei sol în lanţuri sînt; pentruca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc.

Subestimarea luptei spirituale, păstori, care ei înşişi n-au fost pregătiţi pentru bătălii autentice şi au oferit apoi proaste soluţii bisericilor, au nenorocit comunităţi întregi, crezînd că un simplu joc de paint-ball este adevărata victorie.

Aceşti meşteri manole care sînt gata să-şi sacrifice familiile pe altarul gloriei personale, de dragul „lucrării”, ziditori de soţii şi gropari de copii, nu reuşesc să găsească drumul nici într-un hol de bloc, d-apoi în călătoria exodică pe care o avem înainte prin pustie pînă să trecem spre Cel care ne aşteaptă cu răsplătirea.

Care sînt soluţiile? Soluţiile pentru ignoranţa biblică, pentru acomodarea la poftele lumeşti, pentru activismul nerodnic, conflicte, necomunicare, inimă nemulţumită, lene şi nerodire spirituală, desfrînare, furt, minciună, mîndrie?

Soluţia din Efeseni se fundamentează într-o cristologie definită trinitar. Dar despre acest lucru …. într-o altă carte.

 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Întrebările lui Ghiţă, Biserica Baptista, Greaca, inventarul stricaciunilor spirituale, Periegeza, Predici, Pt. studenţii mei, RELUARI, theologia in nuce, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la „9 meşteri mari şi cu Manole … 10” – cei 10 meşteri-demolatori ai Bisericii (RELUARE)

  1. tibi spune:

    Ce ar mai fi de zis. Din pacate in mare parte sunt reprezentate astazi in bisericile evanghelice, fiecare din cele 10 categorii, dar ingaduie-mi frate Marius sa-ti spun ca exista si altfel(alta categorie), altfel de muncitori(santieristi); care construiesc, zidesc,pun umarul(genunchiul) transpira, alearga(de data asta cu rost), sunt plini de ravna, de dragoste, de pasiune pt. LUCRARE, si pentru CEL care lucreaza. Cunosc astfel de mesteri, astfel de ucenici, si eu la ei vreau sa ma uit (nu la ceilalti 10), pt. ca ei pot sa inspire si sa ne „contamineze” cu ce au ei mai bun: dragostea si devotamentul pt. Ziditorul, pt. Marele Mester. Doamne ajuta-ne si Doamne ISUSE umple adunarile de astfel de oameni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s