„Ι-aș da orice, inima, plămînii, rinichii… chiar viața! Orice!” – Care este cel mai prețios lucru pe care îl dăm copiilor noștri?

Nu, nu-i nevoie să îi dai nimic. Probabil nu va fi nevoie să îi dai inima sau plămînii, nu va fi nevoie să îi dai nici măcar lucruri. Încă nu le așteaptă. Dar strigă după VIAȚA ta.

Copiii noștri ne vor viața. Și n-am spus de atîtea ori că le-am da chiar viața, dacă ar fi nevoie. Acesta este cel mai prețios lucru pe care îl putem dărui copiilor noștri, frînturi cît mai mari din viață, bucăți largi de timp.

marius cintind cu naummarius cu neriah citind din biblie mai aproapemarius cu neriah in brate de aproapemarius si naum imbratisati

Timpul petrecut cu ei este cea mai prețioasă comoară pe care le-o putem da acum. Va veni vremea cînd vom regreta timpul pierdut printre studii și proiecte, prin călătorii și delegații, în vorbă de clacă între falși prieteni, în întîlniri de afaceri cu posibili clienți. Goană și alergare după vînt sînt toate. Vom regreta alergarea după scumpeturi cînd cei mai scumpi ni se risipesc în brațele străinilor.

Am stat lîngă muribunzi și lîngă multe sicrie. N-am auzit niciodată regrete în dreptul lucrurilor, dar întotdeauna am auzit regrete că nu ne-am luat la revedere la timp și cum trebuie, că nu am petrecut mai mult timp, că n-am dat încă un telefon, că nu am revenit acasă să ne mai vedem o dată părinții, că nu ne-am sunat încă o dată nepoții.

Dragii mei prieteni, nu vă irosiți viața! Vă implor cu lacrimi care țîșnesc din ochii roșii, dintre vinișoare de sînge sparte, vă implor cu lacrimi de tată nereușit: dați cît mai mult TIMP copiilor. Luați-i în brațe și mîngîiați-le obrajii înainte de a le ieși perii aspri de barbă, îmbrățișați-vă fiicele înainte de a vă împinge pieptul cu mîinile rușinate că au devenit deja fete mari ….

Dacă aș putea întoarce timpul înapoi, m-aș juca lego cu Naum, aș bea din nou cafeaua (apă chioară) cu Neriah din ceșcuțe de plastic. Nu i-aș mai repezi niciodată că am de scris la vreun proiect sau la vreun articol, la vreo carte, pe care oricum n-o citește nimeni…

Citiți-le, citiți-le Biblia în toate variantele posibile, spuneți-le povești, nu-i lăsați singuri în jungla de pixeli a televizorului și internetului, nu-i abandonați în brațele necunoscuților învățători, ale prea obositelor de strigăte și țipete profesoare, nu-i lăsați bătuți de alții, nu-i lăsați în seama bunicilor, nu-i lăsați în seama străzii, între cei care nu-i vor iubi niciodată cum îi iubiți voi, carne din carnea voastră.

Dacă ar fi să întorc timpul înapoi … nicio amînare n-ar fi prea scumpă nici în meserie, nici în alte proiecte de viață, niciun proiect mai important, nicio diplomă mai valoroasă, niciun titlu mai răsărit decît al meu copil, încredințat de Domnul să îmi fie cel mai apropiat și primul ucenic.

Atît de puțin ni-s dăruiți copiii, atît de repede cresc, atît de fulgerător se ridică de la pămînt, atît de devreme li se îngroașă vocile și fetițele noastre devin fete atît de timpuriu!

Ascultați, părinți tineri, ascultați-mă, dați necuratului cele necurate, dați celui grăbit graba, dați smintitului smintelile acestui veac. Liniștiți-vă sufletele, deschideți ochii mari și priviți-vă copii, sorbiți-le cu lăcomie chipurile. Vă vor rămîne curînd doar în fotografii așa cum au fost.

Nu va nevoie probabil niciodată să le donați rinichii sau inima, dar dăruiți-le ore din suflet, dăruiți-le clipe din inimă, dăruiți-le TIMPUL.

dacă aș mai putea întoarce timpul, le-aș da timpul …

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, Gînduri, intrebările lui Naum, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Visătorul de vise, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la „Ι-aș da orice, inima, plămînii, rinichii… chiar viața! Orice!” – Care este cel mai prețios lucru pe care îl dăm copiilor noștri?

  1. panda spune:

    intelepte sfaturi. Sa ne ajute Domnul sa facem asa la timpul potrivit!

  2. benjib spune:

    Cum sa faci asta, cand trebuie sa pui o paine pe masa? Cand statul iti ia cu 7 guri prin felurite taxe toata munca ta?
    Cand Biserica iti cere timp, clientii vor „ieri”, chiria trebuie platita ( nu mai zic de cei care au credite) gradinitele sunt exagerat de scumpe pentru un salariu mediu, cand suntem bolnavi de tineri, si terapiile costa bani, ca sa ne putem face bine sa mai putem munci o luna fara vreo criza sau un an? Nu mai zic sa ai copilul un pic doar bolnav, si sa te tii atunci sa vezi cat costa niste analize mai ciudate. Este neincredere in Dumnezeu faptul ca incerc sa le platesc pe toate prin munca?
    Este neincereder in Dumnezeu sa ne simtim responsabil pentru sufletele lor? Oare nu Dumnezeu e cel care da nasterea din nou? Pot eu, sa imi mantuiesc copilul?

    • Ada21 spune:

      Asa e, trebuie sa fim realisti! Traim intr-o lume a banilor si trebuie sa oferim conditii! Da stam acasa cu,copii si ii vedem cum sufera? Sau muncim pe un job cateva ore si primim un salar de nimic si copilul ne reproseaza „Mami/Tati vreau si eu ce are…” ?? Cu asta nu sunt eu de acord…Dumnezeu nu iti da bani sa fim sinceri! Eu nu sunt encredincioasa insa intotdeauna am crezut ca norocul e cum si-l face fiecare cu mana lui, noi ne ajutam singuri!

      • Crisu spune:

        Pai vedeti, asta e foarte trist… Dumnezeu nu-ti da bani?? Da ce avem noi si sa nu fie de la El?? Al Domnului este argintul si aurul.. Oare nu asta ne lispeste in zilele astea? Nu dependenta de Dumnezeu? Noi vrem sa fim independenti!! Financiar, material, etc! Oare nu tocmai de asta suferim? Cand noi ne facem partea, oare nu se ingrijeste El de nevoile noastre, mai bine decat o putem face noi? Ok, recunosc, nu am copii. Am 25 de ani si am crescut intr-o familie unde s-a trait in dependenta de Dumnezeu. Da, in lipsuri de multe ori, dar asa am experimentat miracole… Am invatat ca atunci cand dau, primesc insutit! Cand ma ingrijesc de altii, El se ingrijeste de mine. Imi amintesc cand niciunul din parintii mei nu lucra, si totusi am crescut fara sa ducem lipsa de lucrurile esentiale. Tot timpul am avut ce-a fost nevoie. Si am invatat sa aprieciez lucrurile care conteaza.. Ziceati de „Mami, tati vreau aia si aia..” Pai tocmai, copilul trebuie sa invete sa aprecieze lucrurile esentiale in viata, care nu-s de loc cele financiare si materiale.. Absolut de loc!! Ce avem noi ce nu ne poate lua nimeni? Bani? Astia se pot pierde intr-o clipita. Bunuri? La fel… Credinta e o alegere de fiecare zi.. La 20 de ani mi-am pierdut mama si a trebuit sa ma mut singura, sa ma descurc singura. M-am trezit brusc singura. Si… m-am panicat la inceput: cum o sa ma descurc, ce-o sa fac.. Si-apoi, Dumnezeu m-a linistit. „O sa am eu grija de tine” Si asa a fost. Si e cea mai frumoasa perioada din viata mea! Cand am invatat dependenta de Dumnezeu. Si am invatat sa nu traiesc in stres si griji. Dumnezeu ne cheama aproape de El, in bratele Lui, si noi vrem independenta. Da, trebuie sa muncim. Si eu munces pe un salar de nimic. si ce? Fac ce-mi place, si fac ceva pentru altii. Si de toate celelalte nevoi, El se ingrijeste. Ce vrem mai mult, decat ce scrie in Matei 6:
        ” De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
        26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
        27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
        28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
        29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
        30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
        31 Nu vă îngrijoraţi, dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”
        32 Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
        33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
        34 Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”

    • Andrei Popescu spune:

      Poti pune o paine mai putin. Poti satisface un client mai putin. Poti sluji Biserica o zi mai putin. Poti renunta la o sesiune de terapie (eu as renunta la toate). Poti renunta la cablu, masina, televizor, restaurant, la internet, etc, etc, dar nu la copil. Poti dormi mai putin, poti renunta la toate hobiurile si placerile tale, dar nu la copil.
      Din nefericire copilul este „important” dar nu este „urgent”, adica mai poate astepta. Clientul nu poate, „necesitatile” mele nu pot. Si in general sacrificam tot ce este important pentru ce credem ca este urgent. In general tratam pe copii asa cum tratam pe Dumnezeu. El este cel mai important dar cel mai putin urgent, pentru ca poate astepta cel mai mult. Este acolo tot timpul. Dar meciul de fotbal se termina peste doua ore, clientul il pierd in doua zile, cablul de televizor il pot peirde in doua luni, creditul dela banca in trei luni. Astea nu sunt „importante” dar sunt urgente, nu ma asteapta. Si omul nenantelept traieste o viata fugind dupa ce este urgent si uitand practic ce este important. Hristos ne spune ce sa facem cu ce este important si cu ce este urgent: Pe acestea sa le faceti, si pe celelate sa nu le lasati nefacute. Exista o ordine a valorilor.

      • Vladimir spune:

        Mare dreptate ai! Si ce trist e ca stim aceste lucruri si ne este greu sa le aplicam. Teoretic, stim ca trebuie sa ne ocupam cu prioritate de ce este mai important, dar ne ocupam de ce este urgent, si ce este important, dar nu urgent, amanam pentru un timp nelimitat, sau pana cand va deveni urgent. Ca un exemplu, ce bine ne gasim timp de rugaciune cand avem probleme, si ce putin timp avem de Dumnezeu atunci cand ne merge bine. Sa ne ajute Dumnezeu sa deosebim bine ce este de pret de ce este fara pret (Ieremia 15:19).

    • Iulian Dragomir spune:

      Multi isi fac prea multe credite si apoi trebuie sa munceasca 18 ore pe zi. Fa mai putine credite. Noi am hotarat ca doar eu muncesc si sotia sta cu copiii acasa. Si da, suntem mai saraci, dar copiii au mama.

      Problema nu e ca nu avem timp sa dam copiilor, ci ca nu vrem sa il dam. Avem noi hobby-urile noastre.

  3. dorin spune:

    eu unul, le-as da nu numai timpul, si viata, dar le-as da… si bataie, chiar daca aceasta nu-i corect politic, este totusi corect biblic.
    bineinteles toate la timpul lor

    • Julia spune:

      Domnule Dorin, nu va onoreaza ceea ce ati scris mai sus! Dumnezeul Bibliei este un tata care tuna si fulgera pe neascultarea poporului Israel, se manie aprig si pedepseste la fel, insa de mai multe ori iarta, sperand ca invatatura,amentintarea si consientizarea consecintelor neascultarii sa isi faca efectul PANA la momentul in care El spune ca urmeaza pedeapsa! ( luati exemplul cetatii Ninive, sa zicem)
      Noi avem 4 copii si mi se strange inima cand trebuie sa pedepsesc pe vreunul ( RAR ajung cu palma la fundul lor, pedepsele se limiteaza la privarea de beneficii sau favoruri mai mult), si nu doar pentru ca sunt copiii mei si ca ii iubesc, ci pentru ca eu imi recunosc nevrednicia ca parinte si ca ma regasesc in vina copilului meu – daca eu as fi fost un parinte mai bun, daca la momentul sau pana la momentul neascultarii pentru care a venit pedeapsa as fi fost langa copilul meu ( din mai multe puncte de vedere, nu doar fizic), sunt convinsa ca ei nu ar fi gresit, cel putin nu in aceeasi masura…
      Dar noi uitam ca Dumnezeu e desavarsit si ca noi avem multe barne in ochi, atunci cand luam in maini si bravam pe bloguri cu nuiaua biblica a autoritatii parintesti!

    • Estera spune:

      Felicitari, domnule Dorin! Sunteti unul dintre putinii parinti care pun principiile biblice mai presus de opiniile si legile lumii acesteia. Numai cine nu vrea sa creada, nu vede si nu studiaza doctrina biblica a cresterii copiilor. Sunt foarte multe versete si modele in Biblie unde vedem clar ca Dumnezeu nu doar ca ne sfatuieste, ci ne porunceste sa pedepsim copiii cu nuiaua. Domnul sa va dea intelepciune si dragoste sa va educati copiii conform Cuvantului Lui!

      • Adelina spune:

        CRED CA BATAIA ISI ARE ROLUL EI IN EDUCATIE ATUNCI CAND CELELALTE CAI PASNICE NU DAU REZULTATE. Dar, cad trebuie pedepsiti cu nuiaua, trebuie, dar cu dragoste. de multe ori rezolvi mai mul cu iubire decat cu bataie.

        • Estera spune:

          Draga Adelina, din punct de vedere lumesc ai mare dreptate. Din punct de vedere biblic nu exista asa numitele „CELELALTE CAI PASNICE”. Dumnezeu ne invata in Cuvantul Lui ca un copil se educa prin mustrare (adica explicarea Cuvantului lui Dumnezeu si motivul pentru care ceea ce a facut copilul este considerat in Cuvant a fi gresit) si pedeapsa cu nuiaua. Sunt doi termeni biblici foarte clari, nu inteleg unde e confuzia si unde se intrevad in Biblie alte „cai pasnice”!?! De asemenea iubirea si pedeapsa se exclud una pe cealalta numai intr-o minte absolut lumeasca. Dumnezeu ne invata in Proverbe 13:24 ca cine isi iubeste fiul il pedepseste indata. Evident ca pedepsirea cu nuiaua trebuie facuta cu dragoste, ne invata oare Cuvantul Domnului altfel?! Dar niciodata nu trebuie folosita aceasta pedeapsa ultima dintre metode, dimpotriva. Dragostea, mustrarea si pedeapsa merg mana in mana in fiecare zi!

          • Iulian Dragomir spune:

            Total de acord. As adauga 2 conditii cand aplicam nuiaua.
            In primul rand sa te doara pe tine sufletul cand ii bati, daca nu te doare, iti face cumva placere sau simti ca esti sef, nu ii bate. Roaga-te pentru tine si sufletul tau.
            A doua conditie, niciodata la nervi, consulta-te cu sotul/sotia, calmeaza-te si apoi dute si pedepseste copiii.

            • Marius David spune:

              Astăzi am avut o discuție legată de țipatul la copii. Țipatul le generează adrenalină. Adrenalina dă dependență. Te vor provoca apoi ca să țipi din nou la ei. Adrenalina funcționează ca un drog. Iată cum intrăm într-un cerc al dependențelor prin escaladarea violenței verbale.
              Este o teorie interesantă.

  4. Nico Rus spune:

    Ce frumos ați scris!

  5. rodicabotan spune:

    De ce invatam unele lectii prea tirziu?

    • Oana spune:

      Nu exista „prea tarziu”, Rodica. Toate s-au intamplat la timpul lor, asa cum au fost oranduite de EL. Exista ceva, se face ceva fara voia Lui? (chiar si ceva ce noua nu ne convine?) Eu cred ca nu.

  6. Felicia Oana spune:

    Bune si reale sfaturi…
    Multi parinti tineri doresc si cauta sfaturi si sunt deschisi la invatatura.
    Continuati sa ne invatati, va rog.
    Va multumesc fr. Marius Cruceru, ca va deschideti inima si asterneti in cuvinte lectiile vietii! Domnul Dumnezeul cerururilor, Tatal nostru cel ceresc, sa va asculte rugaciunile si sa intareasca genunchii si ochii slabiti!
    Tot El sa va dea bucuria sa vedeti raspunsul la rugaciuni!
    Tocmai ptr ca ne smerim si recunoastem slabiciunile si limitele umanitatii noastre suntem binecuvantati, ascunsi cu Christos in Dumnezeu. Dragostea Lui ne copleste, chiar in durerile imense ale inimii si sufletului.
    Nu am scoala, dar am copii si nepoti, si doresc inca o data sa va multumesc. Nu incetati sa impartasiti, sa invatati pe cei gata sa primeaasca invatatura!

  7. Daniela spune:

    uau :)! E una din cele mai frumoase postari pe care am citit-o :)! Cred ca doar cele dedicate Nataliei sunt la fel de frumoase :)! Har si inspiratie si intelepciune, va doresc :)!

  8. Ilie Sutu spune:

    Uite in felul asta vad frumusetea dialogului ,fie el si virtual.Citesc postarea si zic :frumoasa abordare. Dupa care citesc ce scrie de ex. benjib si mi zic : si el are dreptate , desi sunt destul de diferite opiniile.Pe linga mult balast care apare pe bloguri si mai ales in comentarii sunt uimit de marea diversitate care ne caracterizeaza chiar si pe noi care avem asa de multe in comun.Normal ca si eu as avea multe de spus cu privire la tema postarii.Ma marginesc in a repeta ca sunt placut impresionat de dalogurile frumoase , constructive.Trebuie sa va spun ca din pacate noi romanii nu prea avem arta comunicarii armonioase . Am avea multe de invatat de la alte natii ,
    de ex .citesc anumite postari de aici din Austria si oricit de contradictorii ar fi opiniile nu se ajunge la jigniri si nici la atacuri la persoana.Cred ca am avea ce invata de la ei .Va multumesc mult pentru rabdare !

  9. irina.david spune:

    adevarate …!daca nu daruiesti timp pentru copii,pentru familie si mai intai Domnului Dumnezeu,nimic nu valoreaza ceea ce faci,,,!!!Dumnezeu iti da putere sa muncesti sa ti castigi painea si tot ceea ce avem,este de la El.Lui sa i multumim pentru toate!!!

  10. Marius Tepelea spune:

    Ma regasesc in text, iubite frate Marius si stii si de ce. Mai mult decat textul, sunt superbe pozele, pentru cine stie sa le citeasca exprima multe. Sa va dea Cel de Sus sanatate tuturor, parinti si copii! Cu imbratisare fraterna, Marius

  11. Foarte frumos scris, daca pentru mine cineva ar fi avut timp viata mea ar fi fost mult mai buna. Domnul mi-a dat insa indrumatori spirituali care la nevoie au avut timp, dar nu e acelasi lucru cu parintii, doar familia e ce conteaza singurii oameni care ii ai langa tine, straini vin si pleaca.

  12. Pingback: Pentru colegii mei (20 de ani de la absolvirea facultății și 25 de ani de la absolvirea liceului) – despre DRAGOSTE | Marius Cruceru

  13. L.L.A. spune:

    Mesajul vine perfect pentru mine in aceste momente cand sotia m-a parasit (fara vreun motiv biblic) si a luat copii cu ea, stam despartiti. de aproape 9 luni, copii nu ma lasa sa ii vad pentru prostiile pe care le-am facut eu. Imi lipsesc cele doua fetite care sunt de 3 ani si 10 luni cea mai mica, regret ceea ce am facut si nu mai vad vreo speranta de a ne impaca in stadiul in care suntem. Am fost candva crestin si imi placea sa stiu ca sunt protejat, acum mie rusine sa mai cer ceva de la Dumnezeu. Cred ca nu as vrea sa dau timpul inapoi ci as vrea sa nu treaca prezentul pentru ca as ajunge la un viitor in care fetele mele nu ma vor cunoaste, dar din pacate timpul trece si am ramas cu o farama de credinta si in acelasi timp fara tot ce este pamantesc.

  14. Reblogged this on ursuleți năzdrăvani and commented:
    ”Timpul petrecut cu ei este cea mai prețioasă comoară pe care le-o putem da acum. Va veni vremea cînd vom regreta timpul pierdut printre studii și proiecte, prin călătorii și delegații, în vorbă de clacă între falși prieteni, în întîlniri de afaceri cu posibili clienți. Goană și alergare după vînt sînt toate. Vom regreta alergarea după scumpeturi cînd cei mai scumpi ni se risipesc în brațele străinilor.
    Luați-i în brațe și mîngîiați-le obrajii înainte de a le ieși perii aspri de barbă, îmbrățișați-vă fiicele înainte de a vă împinge pieptul cu mîinile rușinate că au devenit deja fete mari …. ”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s