Ce am (avut de) învățat de la cumnatul meu?

via Cosmina Dudu

via Cosmina Dudu

L-am cunoscut pe Nelu în 1983. Iată că anul acesta sînt chiar 30 de ani. Era student la Iași. Tocmai terminase armata. Era unul dintre studenții care ieșeau în evidență nu numai prin părul cu totul roșcat, ci și printr-o veselie aparte, o seninătate care nu avea multe explicații. Am fost la o nuntă împreună. Eu eram un puștan abia intrat în adolescență. Acolo am dormit în aceeași cameră. Nu bănuiam că viața ne va lega în așa fel cum a fost mai tîrziu. Am dormit la Orest Onofrei în casă și i-am observat fiecare mișcare: cîntările de seară, rugăciunile de seară, repetarea versetelor memorate. M-a pus și pe mine să memorez versete, să cînt împreună cu el.

De atunci l-am considerat prea legalist, prea îngust, prea „pocăit din ăla de Oradea”. Ne-am reîntîlnit peste ani în aceeași curte, în curtea fratelui Ștefănescu din Bircii. El o curta pe fata mai mare, Gabriela, eu eram îndrăgostit de următoarea, Natalia. Am plecat în armată, el s-a căsătorit cu Gabriela, apoi s-au mutat la Șimleu. Natalia s-a mutat în casa lor și a fost prima din șirul cumnatelor mele care și-a făcut ucenicia în casa lui Nelu și a Gabrielei.

În toată această perioadă a fost ca un socru. M-a certat, m-a sfătuit, m-a îndreptat, m-a mustrat, dacă doream să mă apropii mai mult de Natalia, care acum se afla în paza lui. Într-o dimineață de Duminică, înainte de  a pleca la biserica din Șimleu, m-am trezit cu el la ușă. Îmi făcea pantofii și cînta. Atunci am început să iau aminte la el nu doar ca la iritantul cumnat mai mare, ci ca la un posibil prieten și, de ce nu, sfătuitor, mentor, frate mai mare. Iată cîteva dintre lecțiile pe care le-am învățat de la cumnatul meu:

1. Disciplina și rînduiala.  Nelu era extrem de disciplinat. Aproape milităros, cum îi era și numele și porecla: maioru. Nu se trezea mai tîrziu de ora 6, se spăla, indiferent de condiții, cu apă rece, se bărbierea și își urma apoi ritualurile zilnice cu o precizie de ceasornic. La ora 8 cel mai tîrziu intra în slujbă și muncea întotdeauna, inclusiv sîmbăta, precum în ziua în care a murit, cel puțin 8 ore. A fost un om al rînduielii. Spunea că un lucrător trebuie să fie un exemplu și în felul în care îi arată casa, curtea. Îi mustra adesea pe cei lucrători sau enoriași care nu își îngrijeau casele, mașinile, curțile și mai ales pe aceia care lăsau curțile casei Domnului în paragină. Era foarte meticulos. Fiecare lucru era la locul lui și avea însemnări și dosare pentru orice activitate. Era obositor uneori să îi citesc rapoartele financiare pe materiale în misiune, dar nota acolo și perii de la peria de sîrmă, ca să nu fim neglijenți cu lucrurile Domnului. Unora le-a fost incomod și chiar urît pentru aceste mustrări, dar la înmormîntarea lui am numărat peste 30 de păstori împreună cu vărul meu, Viorel Cruceru. Pe unii nu-i cunoșteam eu, pe alții nu-i cunoaștea el. Am renunțat la un moment dat să îi numărăm.

2. Seriozitatea și hărnicia. Nelu zîmbea, dar era foarte serios. Prea serios de multe ori pentru gusturile mele. Nu l-am auzit spunînd niciodată bancuri. Versete din Biblie spuse pe de rost, cîntări cîntate fără carte de cîntări în întregime, da, dar nu poante, snoave, bancuri. Aș fi rîs cu el, dar îmi tot amintea: trebuie să ne umplem mintea cu lucrurile Domnului. Îi mustra adesea pe unii păstori care tăiau frunză la cîini: noi nu trebuie să mîncăm pîinea leneviei, dacă la stat lucrezi cel puțin 8 ore și la patron atîta cît te pune, atunci pentru Domnul de ce nu lucrezi cel puțin 8 ore? Dacă se afla în vizite pastorale, bătea toți coclaurii și îi vizita pe țoți: încă puțin, frate, încă puțin, să întrăm și la fratele acesta și la sora aceasta… Puține locuri din Oltenia nu i-au văzut talpa piciorului. La înmormîntare am văzut oameni coborîți din munții Olteniei, de la Obîrșia Cloșani, dar și de la Caracal și Corabia.

3. Fermitate și principialitate. A fost foarte ferm cu păcatul, chiar dur. Așa a cîștigat mulți neprieteni și o biserică i-a interzis chiar să mai vină pe la ei. A mustrat, disciplinat și chiar exclus fără milă. Unii au spus: Nelu Maior n-are inimă. Iată, s-a dovedit că are, dar numai atunci cînd s-a oprit. Nelu a avut principii incomode, discutabile, dar nu s-a clintit din cele hotărîte. De cîteva ori am intrat în conflict, dar în toate acestea conflictele noastre coborau spre discutarea principiilor. Nu ne-am certat niciodată spre sufrafețe.

4. Slujire și dedicare. A fost gata să slujească pînă în ultima clipă. Așa cum m-am trezit eu cu bocancii făcuți, așa a făcut înainte de moarte. Spăla mașina unui prieten și era la descărcat materiale pentru handicapați, cîrje, cărucioare. În general ardelenii disprețuiesc oltenii. S-a mutat în Oltenia, căsătorit fiind cu o olteancă și a iubit oltenii și Oltenia pînă în ultima clipă. Spunea: uite cine face probleme prin Oltenia, cîțiva ardeleni frustrați… A fost invitat de multe ori să meargă în alte biserici, înapoi spre Ardeal, în biserici mai mari, de oraș. A refuzat de fiecare dată. Chiar și la Aleșd l-am invitat să îmi fie ajutor. N-a dorit! Și-a lăsat inima în pămîntul Olteniei.

5. Rugăciunea și Cuvîntul. A iubit rugăciunea mult și cuvîntul. Se ruga oricînd și cînd nu te așteptai. Nu intra în casă fără să spună rugăciunea în prag, nu pleca fără să lase binecuvîntare. Adora să asculte Cuvîntul rostit în diferite feluri. Toate aceste ultime veri în misiune a pus Scriptura înregistrată pe CD-uri, pe casete, să răsune în casă, în mașină, între blocuri. În această vară i s-a împlinit unul dintre visuri, dezlegarea Scorniceștiului, Așa cum știți din misiunile din vară, am bătut drumurile în toate cele 13 sate care compun orașul Scornicești pentru a răspîndi biblii, ca fiecare casă să fie luminată de Lumina Sfîntă. 

6. Grija pentru săraci și orfani și pasiunea pentru Evanghelie. La înmormîntarea sa au răsărit ca din pămînt orfani de care a avut grijă în anii în care a lucrat la Mission Without Borders, orfani deveniți acum adulți. Săraci deveniți acum avuți i-au cumpărat diferite lucruri pentru cele trebuitoare înmormîntării. În fiecare vară, la împărțirea fondurilor pentru misiune, ne aducea aminte de faptul că trebuie să punem neapărat fonduri de-o parte și pentru săraci și orfani. El însuși a trăit în ultimii ani în mare lipsă tacit. Sper că Dumnezeu își va arăta mila și pîinea pe care a aruncat-o pe ape se va întoarce acum către orfanii săi. Așa l-am știut pe Nelu întotdeauna, cu pasiune pentru evanghelizarea personală, așa cum este arătat în fotografia de mai sus. Cu mîna la piept, cu privirea concentrată, le vestea oamenilor Vestea cea Bună a Mîntuirii oriunde, oricînd, fără complexe, în crîșmă sau spital, în drum sau magazine, la bancă sau la xerox.

7. Pace în conflicte și relații cultivate cu grijă. Vărul meu, pastorul Viorel Cruceru, spunea în aceste zile că Nelu parcă amușina conflictul, dar n-avea frică niciodată și întotdeauna a avut pace în mijlocul bătăliilor. Pe cînd se apropiau oameni care voiau să întrerupă curentul la o tabără în care erau adunați orfani, deranjați de … prozelitism… i-a înfruntat cu … rugăciune: oamenii aceștia au nevoie de rugăciune, să ne rugăm pentru ei… De asemenea, a cultivat relațiile cu grijă. Ne suna cu regularitate doar să ne întrebe cum sîntem, ce mai facem. Avea un întreg ritual al convorbirilor telefonice și al vizitelor. Noi nu trebuie să căutăm să plăcem oamenilor, ci Domnului, oamenii trebuie să primească iubirea, dar numai Domnul trebuie să primească închinarea. 

Aceasta este ultima cîntare pe care a cîntat-o, probabil cu jumătate de oră înainte de a se prăbuși la pămînt, din pricina unui infarct cerebral masiv. N-a suferit deloc. A fost mort în 3 minute, deși prietenul său, medicul Marius Puenea i-a acordat primul ajutor din minutul al doilea. Era rezistent la durere. Avea dureri de cap 3 zile din 5, a trecut prin cancer în urmă cu 13 ani, l-am văzut scrîșnind din dinți din cauza tumorii pe os, ar fi rezistat fără calmante zile întregi, dar nu-i plăcea să se plîngă. 

A plecat discret, rapid, după ce a călcat vreme de 20 de ani Oltenia, croind cărări greu de bătătorit din nou acum de cei care îi urmează. A făcut pași mari și a lăsat urmele unor pantofi cu măsură prea mare. Nimeni nu poate nega că Oltenia baptiștilor arată acum altfel după ce a trecut pastorul Maior pe drumurile ei colbuite.

L-am visat în urmă cu două zile. Se făcea că venise la Universitatea Emanuel și cutreiera prin birouri și camere cerîndu-ne să ne facem rînduială prin lucruri, ca să nu mîncăm pîinea nepăsării. Se făcea că era din nou tînăr și roșcat, așa cum l-am cunoscut. 

Pe cînd m-am trezit m-am gîndit la ce se întîmplă acum în Rai. Dacă vreun înger nu și-a făcut curat prin dulapul cu aripi, și-a găsit nașul și serafimii ies la vopsit gardurile și la tuns iarba plaiului din rai.

Deocamdată pare că cei răi au reușit, că moartea a învins. Nu, nu este așa. Zilele trecute am primit un sms prin care am fost anunțat că într-un loc din Scornicești cineva a pus Biblia audio să ruleze continuu, ca oamenii să asculte, să se umple de cunoștința lui Dumnezeu…

Mîine, Vineri, este zi de post, să ne rugăm pentru Oltenia, pentru ca Dumnezeu să scoată lucrători la secerișul Său pe cînd unul dintre lucrătorii Săi se va odihni în pace.

Așa obișnuia să spună la fiecare lectură biblică!

Pace ție, cititorule! Pace ție, ascultătorule! Pace vouă, tuturor! 

About Marius David

Soțul îngăduit al Nataliei și tatăl nedesăvîrșit al lui Neriah, Naum Lucas și Noah Cristofor
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Întrebările lui Ghiţă, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului, Oameni, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Ce am (avut de) învățat de la cumnatul meu?

  1. cristian buzdugam spune:

    Buna Marius. As vrea sa adaug numarul 8 la lista ta.
    8. Multumitor pentru toate lucrurile si in toate situatiile.
    Cand imi aduc aminte de Nelu, nu imi amintesc doar ca a fost cumnatul mai mare sau ca si-a pus mainile peste mine si Cristina la nunta, ci imi amintesc de un adevarat exemplu de om multumitor.
    Zilele trecute ii spuneam Cristinei ca atunci cand sunt nemultumit sau imbufnat tot ce trebuie sa faca e sa rosteasca numele lui Nelu si am sa-mi revin.
    Nelu a fost si este un adevarat exemplu pentru mine. Era multumitor in toate situatiile. Nu conta ca mincarea nu are gust, el era multumitor pentru efortul depus.
    Cel mai elogvent exemplu in acest sens a fost momentul cand I s-a stricat masina. Era multumitor ca s-a stricatbin oras si nu in afara localitatii. Era uimitor si chiar greu de inteles citeodata, dar se incredea in Domnul in toate lucrurile.
    A fost un adevar at exemlu pentru mine. Nu am sa-l uit niciodata.

  2. Silvia Ologeanu spune:

    Toţi cei care l-am cunoscut îndeaproape pe Ioan am fost îmbogăţiţi prin modul deosebit, plin de har, prin care se raporta la fiecare, chiar şi la verişorii lui mai mici. Am fost şi eu beneficiară a modului frumos în care şi-a trăit viaţa, lăsând amprente de neşters cu fiecare întâlnire, cu fiecare despărţire, cu fiecare convorbire la telefon care avea scopul de a mă încuraja, a fiecărui mail construit pe Cuvântul lui Dumnezeu, cuvinte alese şi adânci, pentru că pentru că „toate izvoarele Mele sunt in Tine”, scria Nelu. În ultima discuţie pe care am avut-o luni, înaintea zilei de sâmbătă, mi-a întărit credinţa, mi-a oferit perspectiva corectă asupra examenului meu de duminică, m-a încurajat cum numai Nelu ştia să o facă: „totul este prin har, există har suficient, să nu înveţi fără să te rogi pentru că ai da dovadă de mândrie, şi nu doar să te rogi, pentru că ai mânca pâinea lenevirii, dar mai presus de toate tu slujeşti de laudă Slavei Sale”. Şi m-a întrebat ce mai ştiu despre fraţii noştri din Cuba.
    Puţini stiu că pasiunea lui Ioan pentru Evanghelie a mers efectiv până la marginile pământului. Dumnezeu a pus pe inimă lui Nelu să se roage şi nu doar atât, să transmită această nevoie şi fraţilor din bisericile din Oltenia, arătându-şi totodată sprijinul şi prin dărnicie pentru fraţii noştri greu încercaţi care trăiesc încă în comunism. Şi nu numai atât. Dragostea lui Nelu pentru lucrarea lui Dumnezeu s-a arătat şi faţă de Lilianny, o tânără cubaneză, care a avut harul în vară să cunoască şi misiunea din Oltenia. Pe lângă faptul că Lily a simţit prezenţa lui Dumnezeu într-un mod special acolo, fraţii au ajutat, din nou, prin dărnicia lor. A fost un efort considerabil de fiecare dată, tocmai deaceea sunt încredinţată că Dumnezeu îi va răsplati într-un mod special. Nelu a întrebat-o despre situaţia creştinilor din Cuba amănunţit, inclusiv cantitatea din fiecare produs pe care îl primesc limitat, pe cartele.
    Sunt multe lucruri frumoase cu care am ramas de la Nelu, însă îmi amintesc că fiecare apreciere adresată lui o redirecţiona în modul cel mai natural cu puţintă spre Tatăl Lui cu care este acum in Ceruri si pe care l-a iubit cu toată fiinţa lui. Bucuria trăirii în Domnul, mulţimea versetelor ştiute pe dinafară şi pe dinăuntru, harul din cântare, dăruirea de sine pentru oamenii nemântuiţi,în orice fel de slujire şi trăire sunt câteva din lucrurile care mi-au marcat mie viaţa urmărind atât viaţa dar şi moartea lui. „Cu iubire” ,aşa îşi încheia mailurile, şi în felul acesta şi-a sfârşit şi alergarea.
    “Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei.(Olteniei). În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.” 2 Corinteni 8: 1-5
    Cu adâncă durere dar cu bucuria reîntâlnirii cu toţi cei răscumpăraţi ai Domnului,
    Silvia Ologeanu

  3. ecobanat spune:

    Au fost 12 ani de cand l-am cunoscut pe cumnatul si pritenul meu Nelu, suficient ca stiu ca este un om prin care curge harul lui Dumnezeu. Doisprezece ani cat o viata. Am avut o colaborare frumoasa mai ales pe campul de misiune in perioadele de vacanta pe meleagurile Olteniei, de la Slasoma (Mehedinti) pana la Scornicesti (Olt), in bisericute mici abia formate sau in sate in care lumina Evengheliei atunci era aprinsa. Desi ni l-am fi dorit sa fie cu noi multi ani aici pe pamant (eu chiar am crezut ca va trai cel putin 90 de ani cunoscand stilul lui de viata echilibrat si cumpatat), Dumnezeu are o logica fundamental diferita de cea a noastra si vorba fr. Wurmbarnd trebuie sa ne odihnim la pieptul unui Dumnezeu pe care nu-L putem cunoaste pe deplin acum, dar într-o zi il vom cunoaste. Cred ca Nelu a dorit toata viata ca atentia oamenilor sa fie mereu indreptata si captivata de Persoana Mantuitorului, de care a fost indragostit din ce in ce mai mult. Am discutat telefonic joi seara in timp ce eram la Timisoara la urgenta de la „Clinicile Noi” (Spitalul Municipal) si a avut cuvinte de incurajare pentru o familie de tineri care tocmai erau intr-o mare incercare in urma unui accident rutier, ocazie cu care mi-a spus 3 lucruri:
    1. Dumnezeu nu greseste niciodata.
    2. Dumnezeu L-a desavarsit prin suferinta chiar pe Fiul Lui.
    3. Noi suntem ai Domnului orice s-ar intampla cu noi.
    Am vorbit de doua ori in ziua urmatoare, Vineri, 8.11.2013 referitor la un medic crestin ORL-ist de la Spitalul CFR din Timisoara pe care mi l-a recomandat ca un om al lui Dumnezeu si urma sa discut mai mult timp sambata dupa ce am ajuns acasa. Dar de fapt, conversatia programata pentru sambata a fost reprogramata de Dumnezeu pe alte coordonate si cu totul alte date ale situatiei in Imparatia lui Dumnezeu. Abia astept acea zi. Astfel de evenimente ne leaga mai mult de cer si mama mea avea o vorba pe masura ce se apropia de patria de sus: „Mai multi de ai nostri sunt acolo decat aici pe pamant” Si avea dreptate. Printre ultimele ei cuvinte au fost acestea: „Ceea ce ati vazut la mine sa faceti si voi”. Mare curaj sa spui asta la final. Fiecarei generatii Dumnezeu a harazit oamenii sfinti care sa lumineze intr-o lume stricata si alienata. Au fost si mai sunt printre noi. Sa luam aminte, asa cum zice Scriptura si sa le urmam pilda. Nelu a mers pe urmele Domnului Isus si de aceea urmele acestea sunt drepte, consecvente, clare si credibile. Le-am putut vedea in viata de familie, slujirea Bisericii lui Dumnezeu, pe campul de misiune, in slujirea celor aflati in nevoi, in raporturile cu cetatenii si autoritatile publice, in relatiile cu prietenii si dusmanii. A fost si este cu atat mai mult acum (vorba fr. Marius Cruceru) o personalitate complexa in care s-au impletit armonios rolurile si status-urile sociale pe fundamente biblice. A urmarit sa-si optimizeze viata, lucrarea si personalitate in acord cu Scriptura si cred ca acelasi lucru ni-l cere Domnul si noua tuturor. Chiar daca plecarea lui Nelu ne-a surprins pe toti (ca si cum nu am fi fost pregatiti pentru asa ceva), exista multe resurse de speranta si nadejde in harul lui Dumnezeu ca sa putem continua drumul nostru spre glorie neabatuti de la tinta chemarii ceresti. Trebui sa fim pregatiti si pentru plecarea noastra de pe pamant, dar si pentru plecarea fratilor nostri preaiubiti. In schimb, este de-a dreptul imposibil sa fi pregatit pentru plecare unui om nemantuit. Pentru acestia trebuie sa ne doara cel mai mult. Pentru ca nu este intristare mai mare in cer decat pentru un om care pleaca nematuit de pe pamant. Si sunt atat de aproape de noi. Dumnezeu sa se lucreze mantuirea celor mai multi dupa planul Sau.
    LA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s